Individualizarea judiciară a pedepsei. Înţelesul sintagmei „pericol pentru ordinea publică”


Art. 72 Cod penal

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere că sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare – şi nu un fapt – ce ar putea periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpatului, normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv cele privind proprietatea şi integritatea fizică şi psihică a persoanelor.

Această stare de pericol a rezultat neîndoielnic din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la modul şi împrejurările în care s-au comis faptele, contribuţia inculpatului în activitatea infracţională desfăşurată şi care a avut ca urmare deposedarea prin violenţă a părţilor vătămate de bunuri personale, dar importante au fost şi circumstanţele personale ale acestuia, drept pentru care, în raport de modul în care a fost dispusă condamnarea inculpatului, s-a menţinut arestul preventiv.

(Decizia penală nr. 324/R/21 Mai 2013)

Prin sentinţa penală nr. 1738 din data de 27 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 14806/280/2012, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a şi b Cod penal şi art. 76 lit.b Cod penal şi 2 luni închisoare pentru tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1 şi 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a şi b Cod penal şi art. 76 lit.d Cod penal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 27.06.2012, în jurul orelor 19,30 în zona intersecţiei str. N.V. cu str. D. din Municipiul P., inculpatul a încercat să o deposedeze pe partea vătămată PS, prin smulgere de la gât a unui lanţ din aur, iar la data de 28.06.2012, în jurul orelor 10,45, pe strada T. – zona E. G., din municipiul P., a deposedat-o pe partea vătămată IP prin smulgere de la gât de un lanţ din aur.

Inculpatul a fost arestat preventiv.

La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.

Instanţa de fond a reţinut astfel, căla luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a avut în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv existenţa indiciilor temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpat a unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum şi faptul că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere că sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare – şi nu un fapt – ce ar putea periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpatului, normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv cele privind proprietatea şi integritatea fizică şi psihică a persoanelor.

Această stare de pericol a rezultat neîndoielnic din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la modul şi împrejurările în care s-au comis faptele, contribuţia inculpatului în activitatea infracţională desfăşurată şi care a avut ca urmare deposedarea prin violenţă a părţilor vătămate de bunuri personale, dar importante au fost şi circumstanţele personale ale acestuia, drept pentru care, în raport de modul în care a fost dispusă condamnarea inculpatului, s-a menţinut arestul preventiv.

Prin Decizia penală nr. 324/R/21 mai 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul inculpatului ca nefondat întrucât prima instanţă a aplicat în mod corespunzător criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ţinând cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, împrejurările şi consecinţele în care acestea au fost produse. De altfel, instanţa a reţinut şi circumstanţa atenuantă în favoarea inculpatului, pedeapsa fiind orientată spre minimul special.

Sunt respectate în cauză cerinţele principiului proporţionalităţii, întrucât pedeapsa aplicată şi modalitatea de sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.