Condamnarea inculpatului în rejudecare, după desfiinţarea sentinţei, în apelul acestuia, la o pedeapsă mai mare decât cea dispusă prin prima hotărâre de condamnare, echivalează cu o agravare a situaţiei inculpatului, în urma admiterii propriei sale căi de atac, fiind şi o încălcare a dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 1111 din 11 iunie 2003 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 370 din 28 februarie 2002, Judecătoria Buftea, în baza art. 208 alin. 1, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a condamnat pe inculpatul A.l. la 1 an şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
S-a constatat că prejudiciul cauzat Societăţii Agricole “C.” a fost acoperit.
în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, a fost confiscată de la inculpat suma de 300.000 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 1227/A din 17 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia
I penală a admis apelul declarat de inculpatul A.l. împotriva Sentinţei penale nr. 370 din 20.02.2002 a Judecătoriei Buftea, a desfiinţat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
De asemenea, a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere că, la data soluţionării dosarului la prima instanţă, inculpatul A.l. era arestat într-o altă cauză, astfel că hotărârea judecătoriei a fost dată cu procedura de citare nelegal îndeplinită cu apelantul.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 6693/R/2002.
în fond, după casare a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că i s-a permis să adune fiare din incinta Societăţii Agricole “C.”.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că, la data de 21.11.2000, inculpatul A.l. a sustras un ax cu două roţi de remorcă de tractor din incinta Societăţii Agricole “C.”.
Prin Sentinţa penală nr. 101 din 29 ianuarie 2003, Judecătoria Buftea a hotărât următoarele:
în baza art. 208 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că nu a comis fapta şi solicitând achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală.
Tribunalul Bucureşti – Secţia l-a penală, prin Decizia penală nr. 605/A din 21.04.2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticându-le pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi a cuantumului prejudiciului.
în drept, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală, referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Curtea a examinat recursul declarat de inculpat, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, referitor la greşita aplicare a legii, caz care, în speţă, a avut, practic, ca urmare reducerea pedepsei care i-a fost aplicată recurentului.
Astfel, hotărârile din cauză, după casarea primei hotărâri a instanţei de fond, au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale, referitoare la neagravarea situaţiei în propria cale de atac.
După cum rezultă din considerentele expuse iniţial prin Sentinţa penală nr. 370/2002, Judecătoria Buftea l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 208 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
Ca urmare a admiterii apelului declarat de către inculpat, cauza a fost desfiinţată, cu trimitere spre rejudecare către prima instanţă, prin Decizia penală nr. 1227/A/2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia l-a penală.
Prima instanţă, după rejudecare, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare, agravându-i situaţia, în urma admiterii propriei sale căi de atac, soluţie greşită care, de altfel, a fost menţinută şi de către instanţa de apel.
Curtea, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de inculpat, a casat în parte Sentinţa penală nr. 101/2003 a Judecătoriei Buftea şi în totalitate Decizia penală nr. 605/A/2003 a Tribunalului Bucureşti – Secţia l-a penală şi, rejudecând în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani şi 2 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare, respectiv la pedeapsa care iniţial i-a fost aplicată, prin Sentinţa penală nr. 370/2002.
