C. pen., art. 72 alin. (1)
în condiţiile în care Inculpatul este recidivist, săvârşind şi alte infracţiuni minore contra patrimoniului după liberarea condiţionată din executarea pedepsei anterioare, nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante care să ducă la stabilirea unor pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Decizia penală 495/R din 2 septembrie 2005 – M.A.
Prin sentinţa penală nr. 317 din 17 noiembrie 2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, s-a dispus condamnarea inculpatului R.D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), şi art. 208 şi art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Apelul declarat de către inculpat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 44 din 9 martie 2005 a Tribunalului Covasna.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.D., cererea sa întrunind condiţiile prevăzute de art. 3853 alin. (2), raportat la art. 365 C. proc. pen., fiind formulată în 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Astfel, în condiţiile în care inculpatul nu a fost prezent nici la judecarea apelului şi nici la pronunţare, a formulat cererea de recurs la 31 mai 2005, fiind încarcerat în Penitenciarul Arad pentru executarea pedepsei, la 21 mai 2005.
Recursul peste termen astfel declarat a fost apreciat ca nefondat şi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, pentru infracţiunile de furt, respectiv furt calificat ce formează obiectul prezentului dosar, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre aceste infracţiuni, în condiţiile reţinerii unei stări legale de agravare a pedepsei, respectiv a recidivei mari postcondamnatorii.
De menţionat este şi faptul că, după liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei anterioare, inculpatul a săvârşit alte infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, pentru care i-au fost aplicate sancţiuni administrative cu caracter pecuniar.
în aceste condiţii, nu există nici un element care să determine reţinerea în cauză a unor circumstanţe atenuante, care să conducă la stabilirea unor pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Astfel, recursul peste termen declarat de către inculpat a fost respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
