Individualizarea judiciară a pedepsei. Scopul pedepsei


Art.87 al. 1OUG nr. 195/2002

Art.81, art.52 Cod penal

Faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, pedeapsa, orientată spre minimul special, apare ca vădit disproporţionată şi inaptă a realiza scopul pedepsei.

Prin individualizarea pedepsei şi modalităţii de a acesteia, trebuie să se urmărească şi apărarea celorlalţi participanţi la trafic. Scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, atâta timp cât inculpatul a avut un comportament total iresponsabil şi nu s-a gândit la consecinţele faptei sale.

Conduita bună avută anterior de către inculpat nu l-a împiedicat să săvârşească această infracţiune, iar acest aspect nu poate constitui o garanţie, în lipsa unei supravegheri atente a acestuia, că pe viitor nu va mai săvârşi fapte similare sau de altă natură, la fel cum nici recunoaşterea faptei de către inculpat nu poate constitui o garanţie că acesta nu va mai săvârşi pe viitor alte fapte.

(Decizia penală nr. 87/R/05 Februarie 2013)

Prin sentinţa penală nr. 685din3 septembrie 2012, Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 a condamnat inculpatul la 8 luni închisoare, în condişiile art. 81 C.pen, stabilindu-se termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, întrucât, în seara de 29.08.2011, a condus autoturismul pe drumurile publice din municipiul C având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,20 gr.%o.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 C.pen, cu referire specială la conduita şi persoana inculpatului, infractor primar, la atitudinea acestuia de recunoaştere şi regret pentru fapta săvârşită, precum şi dispoziţiile art. 320/1 al. 7 C.p.pen. Fiind întrunite condiţiile impuse de art. 81 din C.p. şi existând convingerea că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C.pen, poate fi atins şi fără executarea pedepsei, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata termenului de încercare ce s-a stabilit potrivit art. 82 C.p.

Curtea de Apel Piteşti,prin Decizia penală NR. 87/R/05 Februarie 2013,admiţând recursul parchetului, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 1 an şi 6 luni închisoare şi a aplicat art. 86/1 C.pen, având în vedere următoarele argumente:

Deşi instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, hotărârea atacată este netemeinică, în sensul că pedeapsa aplicată de instanţă este prea mică, în ceea ce priveşte cuantumul acesteia iar modalitatea de executare a pedepsei este inadecvată. Astfel, în conformitate cu art.52 C.pen, pedeapsa este atât o măsură de constrângere cât şi un mijloc de reeducare a condamnatului, principalul scop al pedepsei fiind acela al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, pedeapsa aplicată de instanţă, care este orientată spre minimul special, apare ca vădit disproporţionată şi inaptă a realiza scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut în art.52 C.pen.

Trebuie avut în vedere circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta, cuantumul extrem de ridicat al îmbibaţiei alcoolice în sânge pe care o avea inculpatul în momentul săvârşirii infracţiunii, consecinţele produse, cât şi cele care s-ar fi putut produce. Astfel, referitor la alcoolemia avută în sânge de inculpat, trebuie precizat că la o concentraţie de 0,5 gr.%o, riscul de accidentare se triplează, iar la 1 gr.%o se multiplică de 5 ori. In general, riscul producerii unui accident se dublează ori de câte ori alcoolemia creşte cu o,5 gr.%o. Potrivit studiilor de specialitate, la o concentraţie de 2 gr.%o, conducerea devine automatică. In ceea ce priveşte pe inculpat acesta avea o alcoolemie de 2,20 gr.%o alcool pur în sânge, depăşind astfel pragul de 2 gr.%o. Din cauza consumului foarte ridicat de alcool al inculpatului, ce i-a redus în mod substanţial capacitatea de concentrare a acestuia şi pierderea reflexelor pe care le are un conducător auto în mod normal, fără a fi sub influenţa băuturilor alcoolice, acesta putea oricând să fie implicat într-un accident de trafic rutier. Consecinţele consumului iresponsabil de alcool de către inculpat ar fi putut fi dramatice, putându-se solda chiar cu pierderi de vieţi omeneşti, tocmai de aceea, alcoolul mai este denumit şi „cancer al volanului”.

Se impune deci, ca riposta societăţii împotriva consumului de alcool de către şoferi să fie fermă pentru a se preîntâmpina producerea unor consecinţe iremediabile. Modul de individualizare a pedepsei, în condiţiile art.81 C.pen, nu poate fi de natură să îndeplinească scopul său. Se are în vedere că modalitatea de executare a pedepsei trebuie să facă pe inculpat să realizeze consecinţele faptelor sale şi să îl determine ca pe viitor să nu mai săvârşească asemenea fapte. Inculpatul trebuie supravegheat de către organele îndreptăţite tocmai pentru ca acesta să nu mai aibă pe viitor asemenea comportament iresponsabil.

Prin individualizarea pedepsei şi modalităţii de executare a acesteia, trebuie să se urmărească şi apărarea celorlalţi participanţi la trafic. Curtea nu poate considera că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, atâta timp cât inculpatul a avut un comportament total iresponsabil şi nu s-a gândit la consecinţele faptei sale fără ca acesta să fie supravegheat. Conduita bună avută anterior nu l-a împiedicat să săvârşească această infracţiune, iar acest aspect nu poate constitui o garanţie, în lipsa unei supravegheri atente a acestuia, că pe viitor nu va mai săvârşi fapte similare sau de altă natură. Nici recunoaşterea faptei nu poate constitui o garanţie că acesta nu va mai săvârşi pe viitor alte fapte.