Modalitatea de a pedepsei trebuie să determine pe inculpat să conştientizeze consecinţele faptelor sale şi să îl convingă, pe viitor, să nu mai săvârşească asemenea fapte. Toate acestea nu se pot realiza decât prin instituirea în sarcina inculpatului, pe perioada termenului de încercare, a unor obligaţii, acesta trebuind să fie supravegheat de către organele îndreptăţite tocmai pentru a se evita pe viitor un asemenea comportament iresponsabil.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 189 din 19 martie 2013
Prin sentinţa penală nr. 11 din 17 ianuarie 2013, Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002-R, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare în condiţiile art. 81 C.pen., întrucât, la data de 5.08.2012, a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior, s-a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea M. Acesta a fost oprit în trafic de lucrătorii de poliţie care, constatând că inculpatul prezintă halenă alcoolică, au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest, iar ulterior, în raport de rezultatul pozitiv al testului alcooltest, inculpatul a fost transportat la spital unde, în urma analizelor toxicologice efectuate, s-a constatat că inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1.80 ‰.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: privitor la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., se observă că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală şi, de asemenea, în cursul judecăţii cauzei a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta reţinută în sarcina sa, comportament care a fost reţinut de instanţă ca o circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C.pen.
Pe de altă parte, inculpatul, avea o alcoolemie ridicată, a condus autoturismul noaptea, în jurul orelor 3:30 într-o localitate şi a permis accesul în autoturism unei terţe persoane. În atare condiţii, respectiv alcoolemie ridicată şi luminozitate artificială, pericolul de producere a unui eveniment rutier este mai mare. Mai mult, inculpatul a pus în pericol şi viaţa persoanei care se afla în autoturism, nu doar a sa. Aceste aspecte au fost reţinute de instanţă ca şi circumstanţe agravante, în condiţiile art. 75 alin. (2) C.pen.
Suspendarea sub supraveghere impune faţă de suspendarea condiţionată, în special, unele măsuri de supraveghere efectivă desfăşurate de organele statului. Ori, în cazul de faţă, inculpatul a promovat dovezi certe de integrare în societate, respectiv faptul că a înţeles a-şi găsi un serviciu şi a-şi procura mijloacele de întreţinere, în mod legal.
Prin decizia penală nr. 189/R din 19 martie 2013, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul parchetului cu consecinţa majorării pedepsei aplicate inculpatului la 2 ani închisoare, aplicând art. 861C.proc.pen. şi instituind în sarcina inculpatului obligaţia prevăzută la art. 863alin. (3) lit. e) C.pen., de a nu conduce niciun autovehicul.
Curtea a reţinut că trebuie avute în vedere circumstanţele reale în care s-a săvârşit fapta, respectiv cuantumul extrem de ridicat al îmbibaţiei alcoolice în sânge pe care o avea inculpatul în momentul săvârşirii infracţiunii, consecinţele produse, cât şi cele care s-ar fi putut produce. Astfel, potrivit studiilor de specialitate, la o concentraţie de 2 g ‰, conducerea devine automatică.
În ceea ce-l priveşte pe inculpat, acesta a avut o alcoolemie de 1,8 g ‰, aceasta apropiindu-se mult mai mult de pragul de 2 g ‰, la care conducerea devine automatică decât de pragul de 0,70 g ‰ de la care fapta devine infracţiune.
Consecinţele consumului iresponsabil de alcool de către inculpat ar fi putut fi dramatice, putându-se solda chiar cu pierderi de vieţi omeneşti, tocmai de aceea alcoolul mai este denumit şi „cancer al volanului”.
Nu de puţine ori pietoni sau participanţii la trafic care respectă întrutotul prevederile legale sunt implicaţi involuntar în accidente de trafic rutier cauzate de consumul excesiv de alcool al conducătorilor auto, care le-au produs şi în foarte multe cazuri, urmările sunt dramatice, chiar cu pierderea de vieţi omeneşti sau distrugeri extrem de importante.
Aceste argumente impun o ripostă mai aspră din partea instanţei de judecată, în sensul majorării pedepsei.
În altă ordine de idei, instanţa de fond a reţinut atitudinea sinceră a inculpatului în cursul judecăţii, fără însă a se reţine şi atitudinea nesinceră a acestuia în cursul urmăririi penale.
În cursul cercetărilor, inculpatul a afirmat că a consumat băuturi alcoolice din greşeală, deoarece a vrut să bea apă şi nu a ştiut că sticla conţine votcă. Cu ocazia recoltării probelor biologice, acesta a afirmat că a băut două beri. Acesta a mai precizat că, după ce a luat prima gură de votcă şi a văzut că nu este apă, a mai luat câteva guri de alcool.
Atitudinea inculpatului pe durata cercetării penale nu trebuia trecută cu vederea de instanţa de judecată la momentul individualizării pedepsei.
Nici lipsa antecedentelor penale nu constituie un argument care să justifice reţinerea circumstanţelor atenuante, pentru că atitudinea de respect faţă de legi trebuie să fie una normală şi nu o situaţie de excepţie, prin care o persoană să se evidenţieze în sens pozitiv, astfel că nici sub acest aspect nu se justifică menţinerea circumstanţelor atenuante şi în niciun caz reducerea pedepsei.
O atenuare a pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul, ar ignora circumstanţele săvârşirii faptei. În acest sens, inculpatul a avut o alcoolemie ridicată, a condus autoturismul noaptea, în jurul orelor 3:30 în localitate, existând un risc mai mare de a produce un accident în care să fie implicat un pieton, biciclist sau alt participant la trafic.
Instanţa de judecată a reţinut în mod corect că prin comportamentul său, luând în maşină o altă persoană, a pus în pericol şi viaţa acesteia, nu doar a sa.
Având în vedere aceste aspecte, se impune aplicarea unei pedepse mai mari.
Referitor la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, executarea pedepsei în condiţiile art. 81 C.pen., nu poate fi de natură să îndeplinească scopul său.
În opinia Curţii, modalitatea de executare a pedepsei trebuie să determine pe inculpat să conştientizeze consecinţele faptelor sale şi să îl determine ca pe viitor să nu mai săvârşească asemenea fapte. Toate acestea nu se pot realiza decât prin instituirea în sarcina inculpatului, pe perioada termenului de încercare, a unor obligaţii, acesta trebuind să fie supravegheat de către organele îndreptăţite tocmai pentru a se evita pe viitor un asemenea comportament iresponsabil.
Se impune, pe lângă o pedeapsă mult mai aspră, avându-se în vedere aspectele precizate mai sus, şi o executare a acesteia în modalitatea prevăzută de art. 861C.pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendare sub supraveghere a executării, atâta timp cât inculpatul a avut un comportament total iresponsabil şi nu s-a gândit la consecinţele faptei sale, fără ca acesta să fie supravegheat.
Faptul că nu s-au produs pagube nu poate fi reţinut ca un argument pentru a dispune executarea pedepsei în modalitatea prevăzută de art. 81 C.pen., infracţiunea dedusă judecăţii fiind una de pericol, nu de rezultat. Fără supravegherea inculpatului şi instituirea în sarcina sa a unor obligaţii, Curtea a considerat că nu are garanţia remodelării comportamentului inculpatului, în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
(Judecător Raluca-Elena şimonescu-Diaconu)
