Art.72 Cod penal
Atitudinea sinceră şi lipsa antecedentelor penale reprezintă circumstanţe ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, numai acestea, însă, având în vedere o faptă cu un pericol social extrem de ridicat, săvârşită în condiţii agravante, pe timpul nopţii şi în loc public, nu reuşesc să încline balanţa în favoarea unui regim sancţionator mai blând, cum de altfel a apreciat şi prima instanţă, care a aplicat o pedeapsă destul de redusă cantitativ, având ca modalitate de detenţia, singura alternativă viabilă ce poate conduce la reeducarea inculpatului.
(Decizia penală nr.310/R-MF/14 Mai 2013)
Prin sentinţa penală nr.58 din 13 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 211 alin.1 şi 2 lit. b şi c Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm. C.P. şi art. 3201alin. 7 C.p.p. , a fost condamnat inculpatul la 10 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 20.12.2012, s-a înregistrat sub nr. 4517/223/2012, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1 şi 2 lit. b şi c Cod penal cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal.
În dosarul cauzei a fost audiat inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte astfel:
În seara zilei de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 1720-1730inculpatul minor a sosit pe raza municipiului Drăgăşani, împreună cu S.I.F., deplasându-se din comuna V., judeţul O., cu autoturismul condus de S. R., din comuna V., judeţul O., care intenţiona să ajungă la marketul P.
Inculpatul şi Ş.I.F. au coborât din maşină în apropierea depozitului SC D. SRL din Drăgăşani.
Pe trotuar, în apropierea staţiei PECO D., cei doi au observat pe partea vătămată D. M. E., care se deplasa tot pe trotuar, venind din direcţia marketului Penny către zona R. şi, de aici, mai departe zona de domiciliu, R. Observând că partea vătămată avea asupra sa o geantă au luat hotărârea să o urmărească şi să-i sustragă geanta, fapt pentru care au mers în spatele ei permanent, pe cei doi observându-i şi partea vătămată că o urmăresc.
În momentul în care partea vătămată a ajuns în faţa Oficiului PTTR D., aceasta a traversat strada, moment în care inculpatul minor a urmărit-o pas cu pas, iar în momentul în care partea vătămată a ajuns în dreptul gangului de lângă oficiul poştal, inculpatul minor s-a repezit asupra părţii vătămate şi i-a smuls geanta de pe umăr intenţionând să fugă. Pentru că partea vătămată a ripostat trăgând de geantă şi îmbrâncindu-se cu inculpatul minor, acesta a trântit-o la pământ pe partea vătămată, aceasta căzând jos, după care i-a smuls geanta rupându-se unul dintre mânere şi a părăsit locul săvârşirii faptei. Cu geanta asupra sa, inculpatul minor s-a deplasat în fugă pe străzi, ajungând în zona străzii I.C. B., unde, după ce a sustras din geantă portofelul în care a găsit suma de 600 lei, două carduri bancare, emise de R. B. pe numele părţii vătămate, un parfum marca Paradise, în valoare 70 lei, a aruncat geanta în curtea imobilului nelocuit, unde a şi fost identificată, recuperată şi restituită părţii vătămate, după ce inculpatul a fost reţinut de către organele de cercetare penală şi efectuate cercetările care se impuneau în cauză.
După identificarea inculpatului minor, asupra sa a fost găsită suma de 212 lei, unul din cele două carduri, emise de R.B. pe care era menţionat numele părţii vătămate .
Parfumul pe care inculpatul l-a găsit în geanta părţii vătămate, l-a dat martorului S.R., pe care l-a găsit în parcarea marketului P., unde îşi făcea cumpărăturile, după ce anterior aruncase geanta sustrasă de la partea vătămată, parfum care a fost găsit de organele de cercetare penală asupra martorului cu ocazia efectuării cercetărilor şi restituit părţii vătămate.
Inculpatul minor nu i-a relatat martorului S.R. despre provenienţa parfumului. Valoarea bunurilor sustrase de către inculpatul minor în urma săvârşirii faptei este de 770 lei.
De precizat, a reţinut instanţa de fond, că deşi S.I.F. a urmărit-o pe partea vătămată împreună cu inculpatul minor pe stradă, acesta nu a participat la fapta săvârşită de inculpatul minor, nu a urmărit-o în gangul din apropierea Oficiului PTTR D., pentru a-i smulge geanta şi şi-a continuat drumul pe stradă, neparticipând la comiterea faptei de tâlhărie împreună cu inculpatul minor.
Instanţa de fond a apreciat, că fapta inculpatului minor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1 şi 2 lit. b şi c Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat, aplicându-i-se acestuia dispoziţiile art.99 şi urm. C. p. întrucât acesta era minor la data săvârşirii faptei.
Deoarece inculpatul minor a recunoscut săvârşirea faptelor, atât în faza urmăririi penale cât şi în instanţă şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a avut în vedere şi prevederile art. 320/1 Cod pr. pen., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202 /2010, reducând cu o treime limitele de pedeapsă.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanţele în care a fost săvârşită, urmările faptei, creşterea frecvenţei unor astfel de infracţiuni în rândul minorilor, astfel că s-a orientat spre o pedeapsă al cărei cuantum să atingă scopul sancţionator şi preventiv.
Având în vedere că inculpatul a acoperit prejudiciul produs părţii civile, astfel cum rezultă din înscrisul depus în cauză, instanţa de fond a constatat recuperat prejudiciul produs părţii civile.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul, susţinând, prin apărătorul său, greşita individualizare a pedepsei, în sensul că instanţa s-a orientat la o sancţiune foarte severă, deşi a avut o atitudine sinceră, a acoperit prejudiciul cauzat şi ar fi trebuit să beneficieze de clemenţa instanţei.
Examinând recursul inculpatului, în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art.386/6 alin.3 Cod pr.penală, Curtea îl apreciază neîntemeiat, având în vedere următoarele argumente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de tâlhărie pe care a recunoscut-o în faţa primei instanţe, comisă în circumstanţe agravante, constând în aceea că în seara zilei de 16 decembrie 2012, a urmărit-o pe partea vătămată, care se deplasa pe trotuar, în municipiul D., încercând să ajungă acasă.
In momentul prielnic, pe o stradă îngustă şi întunecoasă, inculpatul i-a smuls acesteia geanta de pe umăr şi, pentru că a opus rezistenţă, a îmbrâncind-o trântind-o la pământ, unul dintre mânerele genţii rupându-se, facilitând, astfel, plecarea inculpatului în fugă de la locul faptei, având asupra sa obiectul sustras.
Din geantă, inculpatul şi-a însuşit suma de 600 lei, două carduri bancare emise de R. pe numele părţii vătămate şi un parfum, geanta aruncând-o într-o curte nelocuită din apropiere.
Organele de poliţie l-au identificat foarte repede pe inculpat, asupra căruia a fost găsită suma de 212 lei şi unul dintre cele două carduri bancare, iar parfumul a fost găsit asupra martorului SR, bunurile fiind restituite părţii vătămate.
Aşa cum a fost descrisă şi recunoscută de inculpat, fapta acestuia se înscrie în formele cele mai grave ale criminalităţii contra patrimoniului, cu atât mai mult, cu cât încorporează în conţinutul ei şi o formă de violenţă fizică.
Legiuitorul, însuşi, acordă acestui gen de infracţiuni un nivel ridicat de pericol social generic, ce se concretizează în limitele de pedeapsă foarte mari, în acest caz, închisoare de 5 la 20 de ani.
Pe de altă parte, pe rolul instanţelor sunt întâlnite, în ultima perioadă de timp, foarte frecvent aceste infracţiuni, dinamica lor la nivel naţional fiind una crescătoare şi, în aceeaşi măsură, alarmante, ceea ce necesită o intervenţie mult mai energică din partea organelor statului, care să reprezinte, totodată, un semnal descurajant pentru cei ce au în obiectiv comiterea unor astfel de fapte.
Individualizarea judiciară a pedepselor are în vedere ansamblul de criterii ce privesc nu numai circumstanţele favorabile inculpatului, ci şi alte aspecte care ţin de pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă, urmările produse ori care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita făptuitorului înainte şi după comiterea faptei, cât şi alţi factori ce pot conduce la agravarea sau atenuarea răspunderii penale.
Aşadar, atitudinea sinceră şi lipsa antecedentelor penale reprezintă circumstanţe ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, numai acestea, însă, având în vedere o faptă cu un pericol social extrem de ridicat, săvârşită în condiţii agravante, pe timpul nopţii şi în loc public, nu reuşesc să încline balanţa în favoarea unui regim sancţionator mai blând, cum de altfel a apreciat şi prima instanţă, care a aplicat o pedeapsă destul de redusă cantitativ, având ca modalitate de executare detenţia, singura alternativă viabilă ce poate conduce la reeducarea inculpatului.
Prin urm,arte, ţinând seama de aceste argumente, prin decizia penală nr. 310/R-MF/14 mai 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul inculpatului.
