Interzicerea inculpatului a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. în mod nediferenţiat, încalcă art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
Dreptul de a alege este un drept constituţional recunoscut expres de dispoziţiile art. 36 din Constituţie tuturor cetăţenilor, drept garantat prin Protocolul nr. 1 art. 3 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care enunţă obligaţia pentru Înaltele părţi contractante să organizeze alegeri în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.
Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.pen. se aplică atunci când inculpatul, la data săvârşirii faptelor, ocupă o funcţie, exercită o profesie ori desfăşoară efectiv o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 142 din 7 noiembrie 2007
Prin sentința penală nr. 274 din 20 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, în baza art. 192 alin. (2) C.pen., cu aplicarea C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.S.V. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 189 alin. (2) C.pen., cu aplicarea C.pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare, fapta fiind comisă în dauna părții vătămate B.I.F.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cauză, urmând astfel ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani și 3 luni închisoare, interzicându-i-se inculpatului, conform art. 71 C.pen., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)- c) C.pen., pe durata executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 144 din 5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen inculpatul I.S.V., susținând, în esență, că pedepsele aplicate de instanța de fond și menținute de instanța de apel sunt prea aspre în raport de faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Recursul s-a admis ca fondat numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constatând că ambele instanțe au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 71 C.pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și lit. c) C.pen.
Instanța de recurs a apreciat că nu se impune inculpatului interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. deoarece s-ar încălca art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum a decis Curtea în cauza Hirst c. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord .
Dreptul de a alege este un drept constituțional recunoscut expres de art. 36 din Constituție tuturor cetățenilor, drept garantat prin Protocolul nr. 1 art. 3 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care enunță obligația pentru înaltele părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.
Deținuții în general continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenție.
Ei nu pot fi decăzuți din drepturile lor garantate prin Convenție pentru simplul fapt că se găsesc închiși ca urmare a unei condamnări.
La aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen. trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii , valorile sociale lezate prin activitatea infracțională astfel încât fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.
Având în vedere jurisprudența C.E.D.O și criteriile menționate mai sus Curtea constată că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu sunt de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege, fiind motivul pentru care nu se va interzice acest drept.
Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C.pen. se aplică atunci când inculpatul la data săvârșirii faptelor ocupă o funcție, exercită o profesie ori desfășoară efectiv o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor.
întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu presupun un subiect calificat, iar acesta nu a săvârșit faptele folosind o funcție, o profesie sau activitate, nu se impune nici interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.pen.
Constatând că instanța de fond și apel a aplicat pedepse greșit individualizate, în raport de prevederile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C.proc.pen., Curtea, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C.proc.pen., a admis recursul, a casat decizia și, admițând apelul inculpatului, a desființat în parte sentința cu privire la individualizarea pedepsei accesorii urmând a fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
