Individualizarea pedepsei. Circumstanţe atenuante reţinute în mod greşit


Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 2454/2002, a dispus condamnarea inculpatului S.G. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. 1,3 şi 4 Cod penal. în fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 21.07.2002, însoţit de patru gardieni publici, şeful de post a intrat în barul din comună, unde a izbucnit o altercaţie între barman şi inculpat, care se afla în stare de ebrietate. Gardienii au intervenit, dar inculpatul le-a adresat injurii, în final repezindu-se asupra părţii vătămate C.G., pe care a apucat-o de haine şi a lovit-o cu capul în zona feţei, fiind necesară intervenţia celorlalţi colegi, pentru a-1 imobiliza pe inculpat. După ce a fost condus la postul de poliţie, inculpatul 1-a lovit pe ajutorul şefului de post cu capul în faţă şi i-a adresat cuvinte jignitoare.

Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 1466/2002, a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului (recunoaşterea săvârşirii faptelor, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are un copil minor) şi a redus cele două pedepse la câte 5 luni închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 luni închisoare.

Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că nu se impunea reţinerea de către instanţa de apel a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, întrucât acesta a comis două infracţiuni de ultraj asupra unui gardian public şi a unui poliţist, pe care i-a lovit şi i-a ameninţat. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, instanţa de apel reţinând în mod greşit sinceritatea acestuia, iar acordarea circumstanţelor atenuante excede ansamblul probatoriu din dosar.

în consecinţă, prin decizia penală nr. 165/2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi a casat decizia instanţei de apel, menţinând hotărârea instanţei de fond.

Curtea de Apel Ploieşti, decizia penală nr. 165 din 12 februarie 2003