Prin decizia penala nr. 400/R/1.07.2005 a Curtii de Apel Tg.Mures s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures impotriva Incheierii de sedinta din 29 iunie 2005 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 4580/2004, s-a casat partial incheierea atacata si rejudecand limitativ cauza,s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului M. G. I. Au fost eliminate din incheierea atacata dispozitiile referitoare la inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea Targu-Mures fara încuviintarea instantei de judecata si de punere in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.46/29 iulie 2004 emis de Tribunalul Mures.S-au mentinut celelalte dispozitii din încheierea atacata, iar cheltuielile judiciare in recurs au ramas în sarcina statului.La data de 29 iunie 2005 în dosarul nr.4580/2004 Tribunalul Mures a pronuntat încheierea de sedinta prin care, printre alte masuri procesuale dispuse în cauza, a dispus admiterea cererii formulate, de înlocuire a masurii arestului preventiv luata fata de inculpatul M. G. I. prin încheierea nr.281/29.07.2004 a Tribunalului Mures si, în conformitate cu disp.art.139 al. 1 C.pr.pen., a înlocuit aceasta masura cu masura obligarii de a nu parasi localitatea Tg.-Mures, fara încuviintarea instantei de judecata.Prin aceeasi încheiere s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.46/29.07.2004 emis de Tribunalul Mures si a respins cererea de mentinere a masurii arestarii preventive, formulata de reprezentanta Ministerului Public.Tribunalul Mures, verificând, în baza art.300/2 rap. la art.l60/b C.pr.pen., legalitatea si temeiurile care au stat la baza luarii si mentinerii pâna în prezent a masurii arestului preventiv, a apreciat ca acestea s-au modificat atat prin prisma temeiurilor de fapt – adica a probelor si indiciilor temeinice, cât si prin prisma temeiurilor de drept.Analizandu-se legalitatea si temeinicia hotarârii instantei de fond, atât prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, se apreciaza ca prin prisma disp.art.385/9 al.l pct.17/1 C.pr.pen. cu referire la disp.art.136 al.l, 143 al.3, 148 lit.f, h, i C.pr.pen. si la disp.art.139 din aceeasi lege organica, s-a apreciat în cauza se impune reformarea hotarârii criticate pentru ca:
Masura preventiva a arestului poate fi luata daca sunt întrunite nu doar conditiile prev. de art. 143 C.pr.pen. dar si daca exista vreuna dintre cauzele expres si limitativ expuse de legiuitorul roman in disp.art.148 al.l C.pr.pen.În cursul solutionarii unei cauze de natura penala, în care inculpatul sau inculpatii se afla în stare de arest preventiv, instanta are obligatia de a verifica periodic, prin prisma disp.art.l60/b C.pr.pen., dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia masurii arestului preventiv dispusa în cauza respectiva fata de unul sau mai multi inculpati.În cauza de fata, respectiv în cauza ce formeaza obiectul dosarului 4850/2004, inculpatul M.G.J. a fost trimis în judecata sub acuza comiterii în conditiile concursului real de infractiuni a faptelor incriminate de disp.art.12 al.l, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 C.pen. si de art. 13 pet. 1 din Legea nr.678/2001.Aspectele retinute de catre instanta de fond în încheierea de sedinta pronuntata cum ca în actualul stadiu procesual inculpatul nu mai prezinta pericol social concret pentru ordinea publica, ca nu mai poate exercita presiuni asupra martorilor din cauza sa si ca nu mai subzista indiciile temeinice potrivit carora ar putea exercita presiuni asupra unora dintre partile vatamate din cauza, nu pot fi însusite de catre Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptica în probatoriul cauzei si contravin dispozitiilor legale în materia mentinerii starii de arest preventiv.Probatoriul administrat în cauza pâna în acest moment procesual din iunie 2005 demonstreaza ca temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea masurii arestului preventiv fata de inculpat continua sa subziste deoarece martorii care au fost audiati în cauza si partile vatamate audiate, de asemenea de catre instanta de judecata, confirma starea de fapt retinuta în rechizitoriu. Imprejurarea ca doua parti vatamate nu pot fi audiate de catre instanta ca urmare a refuzului lor de a da declaratii nu poate fi apreciata ca, fiind de natura, a conduce la concluzia ca declaratiile date de aceste doua parti vatamate, în faza urmaririi penale, ar fi fost luate prin mijloace neprocedurale si ar contine relatari nereale. Retinerea acestor parti vatamate de a da declaratii în fata instantei de judecata ridica suspiciuni tocmai cu privire la sentimentul de insecuritate pe care-l resimt aceste doua parti ce au fost supuse unor actiuni necorespunzatoare din partea inculpatului.Împotriva inculpatului continua sa-si gaseasca incidenta disp.art.148 lit.h C.pr.pen.(acuzele ce planeaza asupra acestuia vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare al instantei, caracterul organizat al acestor activitati ilicite desfasurate de catre inculpat si caracterul transfrontalier al acestor fapte), disp.art.148 lit.i C.pr.pen.(exista în continuare acele indicii temeinice împotriva inculpatului cum ca, daca ar fi lasat în libertate, acesta ar continua sa exercite presiuni asupra partilor vatamate din cauza, pentru ca acestea sa nu faca declaratii conforme realitatii), dar si disp.lit.d din acelasi text legal anterior mentionat (în cauza chiardaca s-a pasit la audierea martorului B. V., exista dovada faptului ca asupra acestuia s-au efectuat demersuri pentru a se produce o schimbare a declaratiei sale initial date).
Instanta de fond a facut o eronata apreciere în cauza a disp.art.148 lit.d, h i C.pr.pen., dar si a disp.art.139 din acelasi act normativ, deoarece temeiurile de fapt si de drept avute în vedere la luarea, prelungirea si mentinerea masurii arestului preventiv initial dispusa fata de inculpat neschimbându-se nu se putea dispune înlocuirea acestei masuri preventive drastice cu una mai blânda.Circumstantele personale, prezentate de inculpat si retinute de catre instanta de fond, trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt si de drept ce justificau mentinerea masurii arestului preventiv, în continuare, deoarece afectiunile prezentate de inculpatul din prezenta cauza nu sunt afectiuni de natura a nu-i permite suportarea regimului privativ de libertate, aspecte relevate de înscrisurile aflate la f. 182 – 185 dos.fond.De asemenea, aprecierea instantei de fond ca înlocuirea masurii arestului preventiv luata fata de inculpat se justifica si prin prisma disp.art.6 s.i art.5 paragraf 3 din CEDO nu poate fi însusita de aceasta instanta de control judiciar, deoarece termenul rezonabil de solutionare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv si prin prisma principiului conform caruia pânâ la pronuntarea unei hotarâri de condamnare cu caracter defmitiv, o persoana este prezumata nevinovata, dar si prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecatii, complexitatea acesteia, numarul partilor implicate în cauza, natura probelor ce se impun a fi administrate s,.a.
