Individualizarea pedepsei. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Aplicarea art.81 Cod penal, fără temei.


Individualizarea pedepsei. Suspendarea condiţionată a executăriipedepsei. Aplicarea art.81 Cod penal, fără temei.Suspendarea condiţionată a executării pedepseiaplicate inculpatului este nejustificată în condiţiileîn care, anterior, acesta a mai fost condamnatpentru infracţiuni, inclusiv de natura celor pentrucare a fost trimis în judecată şi a mai beneficiat deprevederile art.81 Cod penal, iar împrejurările încare a săvârşit infracţiunea sunt de natură săagraveze răspunderea sa penală.(decizia penală nr.741/R/17.02.2005)

Prin sentinţa penală nr.864 din 17 iunie 2004, pronunţată deJudecătoria Rm.Vâlcea, inculpatul M.C. a fost condamnat la 6 luni închisoarepentru săvârşirea infr.prev.de art.78 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată aexecutării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni care reprezintă termen deîncercare, stabilit conform art.82 Cod penal.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, la data de20 august 2003, inculpatul M.C. a condus pe drumurile publice din municipiulRm.Vâlcea un autoturism, deşi avea permisul de conducere anulat din anul2003. El a refuzat să oprească la semnalul regulamentar făcut de un lucrător alpoliţiei rutiere care s-a sesizat în legătură cu faptul că circula cu vitezăexcesivă, trecând prin intersecţia din zonă fără a respecta semnificaţia culoriiroşii a semaforului.

Prin decizia penală nr.210 din 20 octombrie 2004, TribunalulVâlcea a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat în parte sentinţa, însensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 1 an închisoare,dispunând ca executarea acesteia să aibă loc în condiţii de penitenciar.

Hotărârea instanţei de apel a fost menţinută prin decizianr.581/R/23 noiembrie 2004 prin care Curtea de Apel Piteşti a respins canefundat recursul declarat de inculpat.

Ulterior, inculpatul a introdus contestaţie în anulare împotrivaacestei din urmă decizii, contestaţie care a fost admisă prin decizia penalănr.660/R/21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti care, stabilind căprocedura de citare cu inculpatul la instanţa de recurs nu a fost legală, aprocedat la desfiinţarea respectivei decizii şi, dispunând rejudecarea recursuluiformulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.210 din 20 octombrie 2004a Tribunalului Vâlcea, a respins ca nefondat, prin decizia penală nr.76/R/17februarie 2005, calea de atac declarată de acesta.

S-a reţinut că tribunalul a făcut o justă individualizare a pedepsei,în conformitate cu prevederile art.72 din Codul penal, majorând cuantumulpedepsei stabilită de instanţa de fond, de la 6 luni, la 1 an închisoare şi,orientându-se la modalitatea de în condiţii privative de libertate şinu la suspendarea condiţionată, aşa cum hotărâse instanţa de fond, având învedere conduita inculpatului raportată la momentul surprinderii conduceriiautoturismului, în condiţiile în care avea permisul de conducere anulat,precum şi antecedentele acestuia.

Alături de împrejurările vizând comiterea faptei (nu a oprit lasemnalul regulamentar al lucrătorului de poliţie, a fugit de la locul faptei cuautoturismul după care l-a abandonat, sustrăgându-se de la cercetarea penală),împrejurări ce agravează răspunderea penală, se adaugă şi faptul căinculpatul a mai fost condamnat anterior, în anul 1993 la pedeapsa de 1 anînchisoare, cu muncă corecţională pentru comiterea infr.prev.de art.178 alin.2din Codul penal, anulându-i-se permisul de conducere; în anul 1997, la 1 anînchisoare, pentru conducerea unui autovehicul având permisul de conducereanulat – pedeapsă graţiată -, iar în anul 1998, la 1 an închisoare cususpendare, pentru infr.prev.de art.239 alin.2 din Codul penal.

Aşa fiind, având în vedere, pe de o parte, împrejurările în care acomis fapta şi, pe de altă parte, persoana inculpatului care are multipleantecedente penale, s-a apreciat că soluţia pronunţată de tribunal este legalăşi temeinică, neimpunându-se nici reducerea pedepsei aplicate şi, nici o altămodalitate de executare, cea prin privare de libertate atingând scopul, atâtpreventiv, cât şi coercitiv, aşa cum cer dispoziţiile art.52 din Codul penal.