Instanţa examinează cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în vederea stabilirii corecte a cuantumului pedepsei şi a unei judicioase modalităţi de executare, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal, putând suspenda executarea sub supraveghere a pedepsei, chiar dacă este vorba de o infracţiune de corupţie.
(Decizia nr. 465 din 21 iunie 2004 – Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 104/F din 26 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1/2004, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea inculpatului M.V. de schimbare a încadrării juridice şi, în baza art. 254 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 6 din Legea nr.. 78/2000, cu aplicarea art. 74- 76 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – 64 din Codul penal, iar în baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală l-a obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
în fapt, instanţa a reţinut în esenţă că, în calitate de secretar al Primăriei Comunei B., judeţul Ialomiţa, a pretins de la numitul S.l. suma de 20.000.000 lei şi a primit de la acesta 10.000.000 lei pentru a urgenta înaintarea la Oficiul Judeţean de Ialomiţa a documentaţiei necesare obţinerii titlului de proprietate pe o suprafaţă de 20 ha teren arabil.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul Naţional Anticorupţie şi inculpatul M.V.
Parchetul a criticat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 72 din Codul penal, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că a fost coborâtă sub minimul special, ca urmare a acordării unor circumstanţe atenuante, beneficiu care a permis neaplicarea şi a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conform art. 65 din Codul penal.
De asemenea, a susţinut Parchetul Naţional Anticorupţie, au fost încălcate dispoziţiile art. 255 alin. 4 din Codul penal, instanţa omiţând să ia act că suma de 10.000.000 lei a fost restituită martorului denunţător S.l.
Ca urmare, parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei, înlăturarea aplicării art. 74 – 76 din Codul penal, aplicarea unei pedepse principale corespunzătoare şi a celei complementare prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) din Codul penal, cu referire la art. 65 din Codul penal, precum şi corecta soluţionare a laturii civile.
Inculpatul, la rândul său, a criticat tot greşita individualizare a pedepsei, dar sub aspectul modalităţii de executare, respectiv privarea de libertate. Ca urmare, în raport de circumstanţele sale personale, situaţia materială grea, datorată imposibilităţii de a se angaja în muncă potrivit pregătirii sale, şi starea precară a sănătăţii părinţilor săi, al căror singur întreţinător este, a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit art. 81 din Codul penal, şi înlăturarea aplicării art. 71 – 64 din Codul penal.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa fondului, atât în raport de criticile aduse acesteia din urmă, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că ambele apeluri sunt fondate cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 din Codul penal, atât în ce priveşte cuantumul pedepsei, precum şi modalitatea de executare.
Astfel, luarea de mită este o infracţiune ce prezintă un grad sporit de pericol social, iar raportat la cauza de faţă acest pericol este relevat de împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire, precum şi de impactul social deosebit, datorită poziţiei inculpatului în comunitatea în care îşi desfăşura activitatea, iar primăria reprezintă o instituţie importantă prin care cetăţenii îşi pot realiza drepturi esenţiale sub aspectul economic şi social.
Inculpatul, absolvent al unei facultăţi de drept, dar şi al unui program de perfecţionare în controlul legalităţii actelor administrative, la 21.09.2001 a fost numit secretar al Primăriei B., iar, de la 15 iulie 2003, a fost reîncadrat în această funcţie publică de conducere, îndeplinind atribuţiile stabilite în capitolul IV, Secţiunea I din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
în concret, inculpatul întocmea documentaţia privind terenurile ce urmau a fi restituite în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000 şi făcea parte din comisiile constituite conform acestor legi. După ce comisiile aprobau restituirea terenurilor şi dispuneau punerea în posesie şi primarul aviza procesele-verbale de punere în posesie, inculpatul le înainta oficiului judeţean de cadastru. Persoanelor cărora nu li se puteau atribui terenurile pe vechile amplasamente, li se puteau atribui suprafeţe de teren echivalente pe raza altei comune care deţinea terenul necesar.
în ziua de 22 septembrie 2003, numitul S.l. s-a prezentat la sediul Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Bucureşti, depunând un denunţ în care a arătat următoarele:
în perioada anilor 1997- 1998, mama denunţătorului, S.S., a depus o cerere prin care a solicitat retrocedarea terenurilor deţinute înainte de cooperativizare împreună cu soţul său, S.C., în suprafaţă de 34 ha teren, din care 4,10 ha teren intravilan.
în luna iulie 2002, în baza Legii nr. 18/1991, pe numele lui S.C. a fost eliberat titlu de proprietate prin care i se recunoştea dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 10 ha teren, din care 1,50 ha teren intravilan.
Ulterior, în baza Legii nr. 1/2000, prin Hotărârea nr. 40 din 19 iulie 2001 a Consiliului Judeţean Ialomiţa, i s-a reconstituit posesia asupra unei suprafeţe de 20 ha teren arabil şi alte 2 ha pentru care urma să primească despăgubiri.
La data de 2.09.2003, S.l. a fost chemat la sediul Primăriei Comunei B. de către inculpatul M.V., secretarul primăriei, care i-a prezentat fişa de punere în posesie, i-a precizat că a completat-o, a trecut pe aceasta numărul şi seria actului său de identitate, după care i-a indicat să o semneze, lucru pe care l-a făcut.
Secretarul Primăriei Comunei B., inculpatul M.V., a precizat denunţătorului S.l. că urmează să trimită documentaţia la Prefectura Judeţului Ialomiţa pentru obţinerea titlului de proprietate, însă pentru a o înainta mai repede trebuia să-i dea suma de 20.000.000 lei.
La data de 15.09.2003, S.l. s-a prezentat din nou la Primăria Comunei B., judeţul Ialomiţa, unde inculpatul M.V. i-a pretins din nou suma de 20.000.000 lei pentru urgentarea trimiterii documentaţiei la Prefectura Judeţului Ialomiţa, în scopul obţinerii titlului de proprietate.
Ca urmare a denunţului, aşa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar, s-a pregătit constatarea infracţiunii, fiind înseriate şi tratate cu praf galben, fluorescent, un număr de 20 de bancnote de 500.000 lei, pe care s-a scris cuvântul “mită” şi data de 25.09.2003.
A doua zi, 26.09.2003, numitul S.l. s-a prezentat la sediul Primăriei Comunei B., dar, negăsindu-l pe inculpat şi cunoscându-i numărul de telefon mobil, l-a apelat pe acesta, stabilind să se întâlnească în comuna C., judeţul Ialomiţa.
La acest loc de întâlnire, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală.
Denunţătorul S.l. s-a urcat în autoturismul inculpatului, înmânându-i acestuia suma de 10.000.000 lei din suma de 20 milioane pretinsă.
întâlnirea şi discuţia dintre S.l. şi inculpatul M.V. au fost înregistrate audio şi video, în baza Autorizaţiei nr. 213 din 24.09.2003, emisă de PNA – Secţia de Combatere a Corupţiei.
La locul întâlnirii, inculpatul M.V. i-a indicat lui S.l. să pună plicul în care se afla suma de 10 milioane lei în spaţiul existent între cele două scaune ale autoturismului, apoi, la insistenţele lui S.I., inculpatul M.V. a deschis plicul şi a numărat banii care se aflau înăuntru.
Acest lucru rezultă din transcrierea conţinutului discuţiilor dintre cei doi, care au fost înregistrate audio şi video.
De asemenea, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare şi planşe fotografice, organele de urmărire penală au oprit autoturismul la volanul căruia se afla inculpatul şi au descoperit pe podeaua din dreapta faţă a autoturismului, lângă scaunul şoferului, un plic de culoare maro deschis.
După desigilarea acestuia şi în prezenţa martorilor asistenţi, s-a constatat că se aflau 20 bancnote de 500.000 lei, care fuseseră anterior înseriate şi inscripţionate cu cuvântul “mită”.
La stabilirea cuantumului pedepsei, tribunalul a reţinut, cu valoare de circumstanţă atenuantă, împrejurarea că inculpatul a avut o bună apreciere din partea colectivităţii, este absolvent al facultăţii de drept, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret a faptei comise.
Or, din actele dosarului a rezultat că, în realitate, inculpatul a avut o poziţie oscilantă cu privire la situaţia de fapt, susţinerile sale nesincere fiind contrazise de probe.
Astfel, în faza de cercetare judecătorească, poziţia inculpatului s-a modificat în raport de declaraţiile precedente.
La urmărirea penală, atât în declaraţia olografă, precum şi în cea dată în faţa apărătorului ales, inculpatul a recunoscut că, în cursul lunii septembrie 2003, l-a chemat la primărie pe S.l. pentru semnarea fişei de punere în posesie, ocazie cu care i-a pretins suma de 20.000.000 lei pentru urgentarea întocmirii titlului de proprietate.
Această recunoaştere este în totală concordanţă cu susţinerile martorului denunţător, ceea ce a constituit suportul probator pentru încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 254 din Codul penal.
La instanţă însă inculpatul a negat că a pretins bani, recunoscând doar că a primit suma de 10.000.000 lei, ce i-a fost înmânată de martorul denunţător S.I., încercând să acrediteze ideea că acestuia i-arfi aparţinut iniţiativa mituirii.
Mai mult, raportat la noua versiune a susţinerilor sale, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din luare de mită în primirea de foloase necuvenite, cerere corect respinsă de instanţă, în raport de probele certe ale cauzei.
în consecinţă, această atitudine oscilantă exclude concluzia că inculpatul poate beneficia de circumstanţele atenuante de natură să conducă la coborârea pedepsei sub minimul de 3 ani prevăzut de lege.
însă, atitudinea total sinceră doar la urmărirea penală, regretul manifestat cu privire la faptă, lipsa antecedentelor penale, situaţia personală şi a părinţilor inculpatului sunt elemente ce conduc la convingerea că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate, respectiv în condiţiile unei suspendări a executării sub supraveghere prevăzute de art. 861 din Codul penal, nu ale suspendării condiţionate prevăzute de art. 81 din Codul penal.
în ce priveşte critica formulată de parchet pe latura civilă a cauzei, Curtea a considerat-o neîntemeiată, art. 255 alin. 2 din Codul penal prevăzând obligativitatea ca doar banii, valorile sau orice alte bunuri să fie restituite persoanei care le-a dat.
Or, suma de 10.000.000 lei a fost restituită denunţătorului S.l. încă din faza de urmărire penală, instanţei nemairevenindu-i obligaţia de a soluţiona acest aspect.
Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea a admis atât apelul Parchetului Naţional Anticorupţie, cât şi pe cel al inculpatului M.V. şi a desfiinţat parţial sentinţa, respectiv cu privire la pedeapsă, atât sub aspectul cuantumului, cât şi cel al modalităţii de executare.
în fond, raportat la dispoziţiile art. 72 şi 52 din Codul penal, Curtea a apreciat că aplicarea minimului special de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 254 alin. 1 din Codul penal, cu raportare şi la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, constituie un cuantum corespunzător faptei şi persoanei inculpatului pentru realizarea scopului educativ.
Ca urmare, s-a impus şi aplicarea pedepsei complementare, conform art. 254 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 65 din Codul penal, astfel că i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) şi c) din Codul penal, pe o perioadă de 2 ani.
Revenind la pedeapsa principală şi considerentele de mai sus, pentru care s-a considerat că scopul educativ poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, în baza art. 861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 862 din Codul penal, iar în baza art. 863 din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata acestui termen să se conformeze măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a) – d) din Codul penal.
Supravegherea inculpatului a fost încredinţată Serviciului de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, fiindu-i atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 din Codul penal.
