C.pen., art. 36 alin.1 ; art. 34 alin.1 lit. b şi alin.2, art. 72 alin.1 şi 2
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţele judecătoreşti sunt obligate să ţină seamă, între altele şi de dispoziţiile părţii generale a Codului penal.
În acest sens, conf. art. 36 alin. (1) Cod penal, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, în operaţiunea de contopire a pedepselor se aplică regulile înscrise sub art. 34 Cod penal.
Or, din conţinutul aliniatelor (1) lit. b) şi (2) ale acestui text de lege rezultă că indiferent de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea dedusă judecăţii, nu există posibilitatea legală de reapreciere a condamnării anterioare, cuantumul pedepsei rezultante stabilindu-se la limita sancţiunii celei mai grele, care poate fi sporită până la maximul special, iar când acesta este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Decizia penală nr. 536 din 13 iunie 2008 – R
Prin sentinţa penală nr. 181 din 04 martie 2008 a Judecătoriei Buzău s-a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin.(1) , 209 alin.(1) litera g), i) cu aplic. art. 37 litera a) şi b) C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Constatându-se că fapta este concurentă cu aceea pentru care a fost sancţionat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 904 din 01 octombrie 2007 a Judecătoriei Buzău, definitivă la data de 18 octombrie 2007, s-a procedat la contopirea pedepselor, urmând să execute conform art. 33 şi 34 lit. b) C.pen., sancţiunea cea mai grea de 3 ani închisoare.
Recursul declarat de inculpat vizează reducerea cuantumului pedepsei rezultante, susţinându-se că este aspră faţă de circumstanţele reale în care a comis fapta dedusă judecăţii.
Critica nu este fondată.
În fapt, instanţele anterioare au stabilit că la data de 27 august 2007, noaptea şi folosind fără drept chei potrivite, acesta a pătruns într-un bar aparţinând părţii vătămate, societate comercială cu răspundere limitată, cu scopul de a-şi însuşi valori, iar rezoluţia infracţională nu a fost finalizată datorită alertei declanşate de sistemul de pază.
Pedeapsa de 3 ani închisoare este legală, criteriile de individualizare înscrise sub C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ),, respectându-se întocmai.
Astfel, pentru fapta dedusă judecăţii, recurentul a fost condamnat la 2 ani închisoare, sancţiune situată în imediata apropiere a limitei minime speciale admise de art. 21 C.pen., rap. la art. 208-209 alin. (1) C.pen..
Cuantumul acesteia este necesar pentru prezervarea ordinii sociale, dar şi reeducarea lui, persoană fără ocupaţie, cunoscută cu antecedente penale, (executând numai în perioada aprilie 1999 – aprilie 2007, 3 condamnări privative de libertate, totalizând 8 ani închisoare, toate prin reluarea încălcării legii în termenul de liberare condiţionată), având statut de recidivist postexecutoriu şi postcondamnatoriu.
Pe de altă parte, se constată că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, s-a aplicat în condiţiile art. 36 alin. (1) C.pen., fiind consecinţa operaţiunii de contopire a sancţiunii de mai sus cu aceea de 3 ani închisoare, stabilită pentru o faptă concurentă şi printr-o hotărâre intrată sub puterea lucrului judecat.
Or, potrivit acestui text de lege, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, la individualizarea pedepsei, instanţele judecătoreşti sub obligate să se supună, între altele, şi dispoziţiilor părţii generale a Codului penal, respectiv regulilor înscrise sub art. 34 Cod penal.
Ca urmare, indiferent de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea dedusă judecăţii, reţinându-se existenţa faptei şi vinovăţiei conform art. 17 şi 33 lit. a) C.pen.,, nu există posibilitatea legală de reapreciere a condamnării anterioare, cuantumul pedepsei rezultante stabilindu-se la limita sancţiunii celei mai grele, care poate fi sporită până la maximul special, iar când acesta este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Concluzionând şi sub aspectul analizat hotărârile atacate sunt juste şi conforme legii, situaţie în care recursul promovat se va respinge în temeiul art. 385/15 lit. b) C.proc.pen..
