C. proc. pen., art. 195
Este lovită de nulitate absolută încheierea prin care instanţa a dispus îndreptarea erorii materiale, întrucât procurorul a lipsit de la şedinţa de judecată, deşi prezenţa acestuia era obligatorie, potrivit art. 315 C. pr. pen.
Prin sentinţa penală nr.31/2 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Topliţa, a fost condamnat inculpatul G.AL., la: 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi art. 74 lit. c şi art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal şi art. 3201 alin. 7 din Cod procedură penală
S-a constatat că inculpatul, aflat în executarea mandatului de 3 ani şi 2 luni emis în baza sentinţei penale nr. 23/12.03.2009 a Judecătoriei Topliţa în dosarul nr. 1211/326/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/20.10.2009 a Tribunalului Harghita, arestat la data de 23.03.2010, a executat 11 luni şi 8 zile, rămânându-i un rest de 2 ani, 2 luni şi 22 de zile.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal s-a contopit restul de pedeapsă menţionat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, 2 luni şi 22 de zile.
A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată SC P.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 349 şi art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 490,00 lei cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
La data de 26 ianuarie 2010, în jurul orelor 18,00, inculpatul a sustras o cutie de cafea de 200 grame şi un baton de salam uscat marca Gourmet din magazinul Plus Topliţa, aparţinând SC P.M. SRL.
Astfel, din declaraţiile inculpatului, a rezultat că acesta a luat de pe raft o cutie de cafea, un baton de salam şi un flacon cu bere de 2 litri, pe care le-a pus în cărucior, după care a căutat un loc retras, unde a ascuns cutia de cafea şi batonul de salam sub îmbrăcăminte, la casă prezentând numai flaconul de bere, pe care l-a plătit, celelalte produse fiind ascunse, cu intenţia de a le sustrage. Inculpatul a fost oprit de agentul de pază al magazinului, care i-a cerut să scoată bunurile sustrase, acesta arătând doar cutia de cafea, batonul de salam fiind descoperit de organele de poliţie.
Inculpatul a regretat fapta, arătând că a săvârşit-o întrucât era în stare de ebrietate şi că îi era foame.
Faptele săvârşite au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului prin care a recunoscut fapta comisă şi actele ce privesc persoana acestuia.
S-a reţinut că pe parcursul procesului penal, în faza de judecată, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, în sensul că a recunoscut fapta, solicitând ca cercetarea judecătorească să fie efectuată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3201 Cod procedură penală.
În drept, fapta inculpatului de a sustrage bunurile în scopul însuşirii şi apoi de a le consuma s-a apreciat că a realizat elementele constitutive ale infracţiunii de furt, prev. şi ped. de art. 209 alin. 1 lit. e, din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, dispoziţiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, precum şi antecedenţa sa penală, respectiv starea de recidivă.
S-a mai avut în vedere şi împrejurarea că inculpatului, după ce i s-au luat declaraţii, a recunoscut comiterea faptei, prin aceasta contribuind la stabilirea adevărului judiciar în cauză şi la recuperarea în totalitate a prejudiciului produs prin infracţiune.
În ce priveşte stăruinţa depusă de inculpat pentru a repara paguba pricinuită prin restituirea bunurilor, a fost reţinută ca o circumstanţă de atenuare a pedepsei, acesteia urmând a i se da eficienţa prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b şi 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Văzând şi fişa de a inculpatului, instanţa a constatat că inculpatul, aflat în executarea mandatului de 3 ani şi 2 luni emis în baza sentinţei penale nr. 23/12.03.2009 a Judecătoriei Topliţa în dosarul nr. 1211/326/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/20.10.2009 a Tribunalului Harghita, arestat la data de 23.03.2010, a executat 11 luni şi 8 zile, rămânându-i un rest de 2 ani, 2 luni şi 22 de zile.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, instanţa a contopit restul de pedeapsă menţionat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, privând pe inculpat de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 1 Cod penal.
Instanţa de fond a constatat că partea vătămată SC P.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost aplicate disp. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că au rămas în sarcina inculpatului cheltuielile judiciare avansate de stat.
Prin încheierea penală nr.31 din 09.03.2011 Judecătoria Topliţa a îndreptat eroarea materială strecurată în sentinţa penală nr.31 din 02.03.2011, în sensul că s-a dispus anularea mandatului nr.31/2009 emis în baza sentinţei penale nr.23 din 12.03.2009 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Împotriva acestor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa.
Recursul declarat de parchet cu privire la sentinţa penală nr.31 din 02.03.2011 a Judecătoriei Topliţa este tardiv.
Potrivit art.3853 alin.1 Cod procedură penală termenul de declarare a recursului este de 10 zile, iar în conformitate cu disp. art.3853 alin.2 rap. la art.363 alin.2 Cod procedură penală pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la data de 01.03.2011, iar recursul a fost declarat în data de 17.03.2011, în afara termenului de 10 zile prev. de art.3853 alin.1 Cod procedură penală, astfel că este tardiv.
În privinţa recursului declarat de parchet împotriva încheierii din 09.03.2011, Curtea constată că aceste este declarat în termenul legal, însă la data de 18.05.2011, instanţa de control judiciar, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii încheierii atacate, pentru lipsa procurorului de la dezbateri.
Potrivit art.315 alin.1 Cod procedură penală, procurorul este obligat să participe la şedinţa de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de detenţie sau în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participă când consideră necesar.
Din cuprinsul încheierii penale nr.31 din 09.03.2011 nu rezultă că procurorul a participat la şedinţă, încălcându-se astfel disp. art.315 alin.1 Cod procedură penală, întrucât judecătoria a fost sesizată prin rechizitoriu de către parchet, iar pedeapsa pentru care inculpatul a fost dedus judecăţii este sancţionată cu închisoare mai mare de 3 ani.
Procedând în alt mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, prev.de art.197 alin.1 Cod procedură penală, care potrivit art.197 alin.3 Cod procedură penală nu poate fi înlăturată în nici un fel, astfel că se impune casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
În rejudecare, instanţa de fond urmează să judece cauza în prezenţa procurorului, care urmează să pună concluzii cu privire la eroarea materială strecurată în sentinţa penală nr.31 din 02.03.2011.
Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa împotriva sentinţei penale nr.31 din 01.03.2011 a Judecătoriei Topliţa.
În baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală urmează să admită recursul parchetului cu privire la încheierea penală nr.31 din 09.03.2011, să caseze integral această hotărâre şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Notă1: Art. 3851 alin. 2 C. pr. pen. instituie regula după care încheierile nu pot fi atacate separat cu recurs, decât odată cu sentinţa sau decizia recurată. De la această regulă, procedura penală instituie excepţii valabile când încheierile pot fi recurate separat de hotărârea dată asupra fondului pricinii. Aceste excepţii sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, între care nu este inclusă şi încheierea de îndreptare a erorii materiale. Astfel, o asemenea încheiere face parte integrantă din sentinţa sau decizia prin care se dezleagă litigiu ori calea de atac şi nu este supusă separat recursului, ci numai odată cu sentinţa ori decizia atacată, cu atât mai mult cu cât recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se consideră formulat şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
Prin urmare, în cauza expusă mai sus, nu putea fi examinat separat recursul procurorului numai împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale. Recursul parchetului, indiferent de termenii în care a fost declarat, era îndreptat doar împotriva sentinţei Judecătoriei Ghoergheni, chiar dacă procurorul a criticat doar încheierea de îndreptare a erorii materiale. În situaţia în care această încheiere a fost emisă înăuntrul termenului de recurs pentru procuror, reprezentantul Ministerului Public avea posibilitatea şi timpul rezonabil să atace sentinţa în termenul legal de 10 zile de la pronunţare. Neprocedând în acest fel, recursul pendinte trebuia respins ca tardiv, fără să se examineze separat recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Notă2: Pornind de la dispoziţiile art. 195 C. pr. pen., îndreptarea erorilor materiale comportă o procedură simplă, lipsită de formalism, prin care se corectează greşeli evidente strecurate în actele procedurale aflate în materialul dosarului cauzei. Această procedură nu presupune o judecată propriu-zisă, după regulile specifice judecăţii: publicitate, oralitate şi contradictorialitate, aşa încât este exclusă şi o şedinţă de judecată, eroarea fiind corijată printr-un proces verbal, care, întrucât emană de la o instanţă, poartă denumirea de încheiere.
Întrucât, art. 315 C. pr. pen. se referă la prezenţa procurorului la şedinţa de judecată, acest text nu vizează prezenţa procurorului la momentul îndreptării erorii materiale. Această concluzie rezultă cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, nici citarea părţilor nu este obligatorie, ele fiind chemate de instanţă numai dacă e nevoie să ofere anumite lămuriri, iar, pe de altă parte, art. 195 C. pr. pen. nu impune expres prezenţa procurorului, nu face trimitere la art. 315 C. pr. pen. şi nicio altă dispoziţie din partea generală ori specială a Codului de procedură penală nu completează procedura instituită de art. 195 C. pr. pen., impunând prezenţa procurorului.
