Îndreptarea erorii materiale. Procedură


Este lovită de nulitate absolută încheierea prin care instanţa a dispus îndreptarea erorii materiale, întrucât procurorul a lipsit de la şedinţa de judecată, deşi prezenţa acestuia era obligatorie, potrivit art. 315 C.proc.pen.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 352 din 31 mai 2011

Prin sentința penală nr. 31/02.03.2011 pronunțată de Judecătoria Toplița, a fost condamnat inculpatul G.A., la: 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) C.pen., 209 alin. (1) lit. e) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. și art. 3201 alin. (7) C.proc.pen.

S-a constatat că inculpatul, aflat în executarea mandatului de 3 ani și 2 luni emis în baza sentinței penale nr. 23/12.03.2009 a Judecătoriei Toplița în dosarul nr. 1211/326/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/20.10.2009 a Tribunalului Harghita, arestat la data de 23.03.2010, a executat 11 luni și 8 zile, rămânându-i un rest de 2 ani, 2 luni și 22 de zile.

în temeiul art. 39 alin. (2) C.pen. s-a contopit restul de pedeapsă menționat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, 2 luni și 22 de zile.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C.pen.

S-a constatat că partea vătămată SC P.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

în temeiul art. 349 și art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 490,00 lei cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a adopta această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:

La data de 26 ianuarie 2010, în jurul orelor 18:00, inculpatul a sustras o cutie de cafea de 200 grame și un baton de salam uscat marca Gourmet din magazinul Plus Toplița, aparținând SC P.M. SRL.

Astfel, din declarațiile inculpatului, a rezultat că acesta a luat de pe raft o cutie de cafea, un baton de salam și un flacon cu bere de 2 litri, pe care le-a pus în cărucior, după care a căutat un loc retras, unde a ascuns cutia de cafea și batonul de salam sub îmbrăcăminte, la casă prezentând numai flaconul de bere, pe care l-a plătit, celelalte produse fiind ascunse, cu intenția de a le sustrage. Inculpatul a fost oprit de agentul de pază al magazinului, care i-a cerut să scoată bunurile sustrase, acesta arătând doar cutia de cafea, batonul de salam fiind descoperit de organele de poliție.

Inculpatul a regretat fapta, arătând că a săvârșit-o întrucât era în stare de ebrietate și că îi era foame.

Faptele săvârșite au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului prin care a recunoscut fapta comisă și actele ce privesc persoana acestuia.

S-a reținut că pe parcursul procesului penal, în faza de judecată, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, în sensul că a recunoscut fapta, solicitând ca cercetarea judecătorească să fie efectuată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3201C.proc.pen.

în drept, fapta inculpatului de a sustrage bunurile în scopul însușirii și apoi de a le consuma s-a apreciat că a realizat elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 209 alin. (1) lit. e) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, precum și antecedența sa penală, respectiv starea de recidivă.

S-a mai avut în vedere și împrejurarea că inculpatului, după ce i s-au luat declarații, a recunoscut comiterea faptei, prin aceasta contribuind la stabilirea adevărului judiciar în cauză și la recuperarea în totalitate a prejudiciului produs prin infracțiune.

în ce privește stăruința depusă de inculpat pentru a repara paguba pricinuită prin restituirea bunurilor, a fost reținută ca o circumstanță de atenuare a pedepsei, acesteia urmând a i se da eficiența prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen.

Văzând și fișa de a inculpatului, instanța a constatat că inculpatul, aflat în executarea mandatului de 3 ani și 2 luni emis în baza sentinței penale nr. 23/12.03.2009 a Judecătoriei Toplița în dosarul nr. 1211/326/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/20.10.2009 a Tribunalului Harghita, arestat la data de 23.03.2010, a executat 11 luni și 8 zile, rămânându-i un rest de 2 ani, 2 luni și 22 de zile.

în temeiul art. 39 alin. (2) C.pen., instanța a contopit restul de pedeapsă menționat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, privând pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) C.pen.

Instanța de fond a constatat că partea vătămată SC P.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost aplicate dispozițiile art. 191 alin. (1) C.proc.pen., în sensul că au rămas în sarcina inculpatului cheltuielile judiciare avansate de stat.

Prin încheierea penală nr. 31/09.03.2011 Judecătoria Toplița a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința penală nr. 31/02.03.2011, în sensul că s-a dispus anularea mandatului nr. 31/2009 emis în baza sentinței penale nr. 23/12.03.2009 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

împotriva acestor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița.

Recursul declarat de parchet cu privire la sentința penală nr. 31/02.03.2011 a Judecătoriei Toplița este tardiv.

Potrivit art. 3853 alin. (1) C.proc.pen. termenul de declarare a recursului este de 10 zile, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (2) C.proc.pen. pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunțare.

în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 01.03.2011, iar recursul a fost declarat în data de 17.03.2011, în afara termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1) C.proc.pen., astfel că este tardiv.

în privința recursului declarat de parchet împotriva încheierii din 09.03.2011, Curtea constată că aceste este declarat în termenul legal, însă la data de 18.05.2011, instanța de control judiciar, din oficiu, a invocat excepția nulității încheierii atacate, pentru lipsa procurorului de la dezbateri.

Potrivit art. 315 alin. (1) C.proc.pen., procurorul este obligat să participe la ședința de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpați se află în stare de detenție sau în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. (2), precum și în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La ședințele de judecată privind alte infracțiuni, procurorul participă când consideră necesar.

Din cuprinsul încheierii penale nr. 31/09.03.2011 nu rezultă că procurorul a participat la ședință, încălcându-se astfel dispozițiile art. 315 alin. (1) C.proc.pen., întrucât judecătoria a fost sesizată prin rechizitoriu de către parchet, iar pedeapsa pentru care inculpatul a fost dedus judecății este sancționată cu închisoare mai mare de 3 ani.

Procedând în alt mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, prevăzură de art. 197 alin. (1) C.proc.pen., care potrivit art. 197 alin. (3) C.proc.pen. nu poate fi înlăturată în nici un fel, astfel că se impune casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.

în rejudecare, instanța de fond urmează să judece cauza în prezența procurorului, care urmează să pună concluzii cu privire la eroarea materială strecurată în sentința penală nr. 31/02.03.2011.

Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C.proc.pen. urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița împotriva sentinței penale nr. 31/01.03.2011 a Judecătoriei Toplița.

în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. urmează să admită recursul parchetului cu privire la încheierea penală nr. 31/09.03.2011, să caseze integral această hotărâre și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Notă 1: Art. 3851 alin. (2) C.proc.pen. instituie regula după care încheierile nu pot fi atacate separat cu recurs, decât odată cu sentința sau decizia recurată. De la această regulă, procedura penală instituie excepții valabile când încheierile pot fi recurate separat de hotărârea dată asupra fondului pricinii. Aceste excepții sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între care nu este inclusă și încheierea de îndreptare a erorii materiale. Astfel, o asemenea încheiere face parte integrantă din sentința sau decizia prin care se dezleagă litigiu ori calea de atac și nu este supusă separat recursului, ci numai odată cu sentința ori decizia atacată, cu atât mai mult cu cât recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se consideră formulat și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.

Prin urmare, în cauza expusă mai sus, nu putea fi examinat separat recursul procurorului numai împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale. Recursul parchetului, indiferent de termenii în care a fost declarat, era îndreptat doar împotriva sentinței Judecătoriei Gheorgheni, chiar dacă procurorul a criticat doar încheierea de îndreptare a erorii materiale. în situația în care această încheiere a fost emisă înăuntrul termenului de recurs pentru procuror, reprezentantul Ministerului Public avea posibilitatea și timpul rezonabil să atace sentința în termenul legal de 10 zile de la pronunțare. Neprocedând în acest fel, recursul pendinte trebuia respins ca tardiv, fără să se examineze separat recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.

Notă 2: Pornind de la dispozițiile art. 195 C.proc.pen., îndreptarea erorilor materiale comportă o procedură simplă, lipsită de formalism, prin care se corectează greșeli evidente strecurate în actele procedurale aflate în materialul dosarului cauzei. Această procedură nu presupune o judecată propriu-zisă, după regulile specifice judecății: publicitate, oralitate și contradictorialitate, așa încât este exclusă și o ședință de judecată, eroarea fiind corijată printr-un proces verbal, care, întrucât emană de la o instanță, poartă denumirea de încheiere.

întrucât, art. 315 C.proc.pen. se referă la prezența procurorului la ședința de judecată, acest text nu vizează prezența procurorului la momentul îndreptării erorii materiale. Această concluzie rezultă cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, nici citarea părților nu este obligatorie, ele fiind chemate de instanță numai dacă e nevoie să ofere anumite lămuriri, iar, pe de altă parte, art. 195 C.proc.pen. nu impune expres prezența procurorului, nu face trimitere la art. 315 C.proc.pen. și nicio altă dispoziție din partea generală ori specială a C.proc.pen. nu completează procedura instituită de art. 195 C.proc.pen., impunând prezența procurorului.