Sentinta penala nr. 1066/05.07.2004
Prin sesizarea nr. 757/P/2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 4436/05.04.2004, s-a solicitat aplicarea masurii de siguranta a internarii medicale, prevazuta de art. 114 din Codul penal, fata de numitul R.C..
In motivare, s-a aratat ca, prin rezolutia nr. 757/P/25.02.2004 a fost confirmata propunerea de a nu se incepe urmarirea penala fata de numitul R.C., in baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. e din Codul de procedura penala, coroborat cu art. 48 din Codul penal, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991 si art. 321 din Codul penal, intrucat exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, respectiv iresponsabilitatea, asa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1400/E/27.01.2004 intocmit de Serviciul de Medicina Legala din cadrul Spitalului Judetean Olt.
La dosar a fost atasata fotocopia raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1400/E/27.01.2004 intocmit de Serviciul de Medicina Legala din cadrul Spitalului Judetean Olt (fila 7), rezolutia nr. 757/P/25.02.2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina (fila 2), ordonanta nr. 757/P/25.02.2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina (filele 3-4), bilete de internare in spital (filele 5-6) si referatul de ancheta sociala nr. 2723/02.12.2003 intocmit de Primaria Verguleasa (fila 8).
Analizand continutul sesizarii, instanta retine ca numitul R.C. a incercat sa incendieze locuinta persoanei vatamate Rada Ioana, pe care o insulta si o ameninta cu moartea in permanenta.
In temeiul concluziilor raportului de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1400/E/27.01.2004 intocmit de Serviciul de Medicina Legala din cadrul Spitalului Judetean Olt (fila 7), potrivit carora numitul R.C. prezinta diagnosticul schizofrenie, neavand capacitatea psihica de apreciere critica asupra faptelor, fata de care discernamantul este abolit, Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina a confirmat propunerea de a nu se incepe urmarirea penala fata de faptuitorul R.C. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991 si art. 321 din Codul penal, intrucat exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, adica iresponsabilitatea.
Avand in vedere recomandarea Comisiei psihiatrice, in sensul aplicarii fata de faptuitor a masurii prevazuta de art. 114 din Codul penal, Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina a solicitat instantei luarea masurii internarii medicale, in baza art. 162 din Codul de procedura penala.
Instanta, analizand textele legale incidente in cauza, retine ca, potrivit dispozitiilor art. 114 din Codul penal, “când faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla într-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii într-un institut medical de specialitate, pâna la însanatosire, aceasta masura putand fi luata în mod provizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii”.
In temeiul art. 162 din Codul de procedura penala, modificat prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 468 din 01 iulie 2003, in vigoare la data publicării, dar aplicabil in forma modificata de la data de 01 ianuarie 2004, potrivit art. XI din actul normativ mentionat anterior, “dacă procurorul, în cursul urmăririi penale, constată că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul judecăţii măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată. Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenţa apărătorului şi a procurorului. Instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi.”
Interpretand logic cele doua texte legale, redate in redactarea lor aplicabila datei sesizarii Judecatoriei Slatina si solutionarii cererii, instanta retine ca masura de siguranta a internarii medicale poate fi luata numai in cursul procesului penal.
Pe cale de consecinta, avand in vedere si faptul ca in cadrul actelor premergatoare urmaririi penale nu pot fi luate masuri procesuale, instanta constata ca in ipoteza in care procurorul dispune neinceperea urmaririi penale, nu se mai poate lua vreo masura procesuala penala de siguranta. O astfel de masura s-ar fi putut dispune doar in ipoteza in care procurorul ar fi dispus scoaterea de sub urmarirea penala, practica judiciara statuand ca, in aceasta situatie, se poate sesiza instanta penala pentru ca aceasta sa dispuna luarea masurii respective.
Or, in cauza dedusa judecatii in prezentul dosar, prin rezolutia nr. 757/P/25.02.2004 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul R.C., in baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. e din Codul de procedura penala, coroborat cu art. 48 din Codul penal, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991 si art. 321 din Codul penal, intrucat exista una din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, respectiv iresponsabilitatea.
Pentru considerentele expuse, instanta constata ca sesizarea sa pentru luarea masurii de siguranta a internarii medicale a faptuitorului este inadmisibila.
Totusi, in conditiile aratate, internarea nevoluntara a numitului R.C. va putea fi dispusa potrivit prevederilor art. 44 si urmatoarele din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487 din 11 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 589 din 8 august 2002, care abroga expres, de la data intrarii in vigoare, conform art. 64, dispozitiile Decretului nr. 313/1980 privind asistenta bolnavilor psihici periculosi, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 83 din 16 octombrie 1980.
Potrivit art. 44-47 din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, procedura de internare nevoluntara se aplica numai dupa ce toate incercarile de internare voluntara au fost epuizate, o persoana putand fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca sufera de o tulburare psihica si considera ca, din cauza acestei tulburari psihice, exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane. Internarea nevoluntara se realizeaza numai in spitale de psihiatrie care au conditii adecvate pentru ingrijiri de specialitate in conditii specifice, iar solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre: medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana, familia persoanei, reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale, reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.
In ce priveste calea de atac, din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 162 alin. 6 din Codul de procedura penala, potrivit carora, “hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs, care nu suspenda executarea”, rezulta ca in cazul respingerii sesizarii parchetului pentru luarea unei astfel de masuri devin incidente dispozitiile generale ale art. 361 din Codul de procedura penala, hotararea instantei putand fi atacata cu apel.
