R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SENTINŢA PENALĂ NR.110
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Prin rechizitoriul nr. 256/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis în judecată pe inculpatul (…) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reţinut în rechizitoriu că, la data de 28 octombrie 2007, inculpatul, prin constrângere, a întreţinut un raport sexual normal cu minora (…) în vârstă de 13 ani.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborându-le cu cele administrate nemijlocit de către instanţă, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:
Minora (…), de 13 ani, din localitatea (…), comuna (…), judeţ Tulcea avea o relaţie de prietenie cu numitul (…) de 19 ani din comuna (…), judeţ Tulcea, relaţie cucare mama celui din urmă nu era de acord, având în vedere vârsta fragedă a fetei. In pofida opoziţiei femeii, ei au continuat să se întâlnească. Astfel, la data de 28 octombrie 2007, în jurul orelor 12,00 tânărul s-a deplasat la domiciliul minorei şi, cu acordul mamei acesteia, (…), cei doi au plecat să se plimbe.
Ei s-au deplasat apoi la locuinţa tânărului, unde au ascultat muzică până spre seară, fiind supravegheaţi de membrii familie acestuia, care erau îngrijoraţi de existenţa unei eventuale relaţii intime între cei doi, în contextul în care fata nu împlinise nici vârsta de 14 ani.
In jurul orei 18,00 au plecat de la locuinţa numitului (…) şi şi-au petrecut seara cu câţiva prieteni cu care au consumat băuturi şi cu care s-au deplasat şi în localitatea (…).
In jurul orelor 22,30, cei doi tineri au părăsit localul în care au stat în acea seară şi s-au urcat în atelajul cu care veniseră, cu intenţia de a se îndrepta spre domiciliile lor. Aceasta, nu înainte de a-i conduce acasă pe amicii lor care, la rândul lor, s-au urcat în căruţă.
In timp ce se îndreptau spre destinaţiile propuse, minora (…) a fost lovită cu o piatră, fapt pentru care numiţii (…) şi (…) au coborât din atelaj, pentru a verifica cine şi de ce a aruncat spre aceasta.
In momentele următoare, lângă căruţă a fost oprită o şaretă în care se aflau inculpatul (…) şi numiţii (…) şi (…). Aceştia din urmă au avut o discuţie contradictorie cu tinerii din căruţă care, pentru a evita un scandal, au părăsit atelajul şi au plecat spre locuinţele lor. Au rămas în căruţă, minora (…), prietenul acesteia şi numitul (…).
Aceştia au plecat spre locuinţa celui din urmă, unde s-au oprit pentru a mai discuta. La un moment dat, lângă ei, a inculpatul (…) care se afla singur în şareta sa. Acesta i-a spus minorei că era trimis de tatăl ei pentru a o însoţi acasă. Totodată, i-a făcut reproşuri numitului (…), cum că-şi bătea joc de fată, făcând referire la faptul că aceasta era minoră. Partea vătămată a refuzat, spunând că va fi însoţită de prietenul său, şi a arătat totodată că acesta nu-şi bătea joc de ea.
Numitul (…) a încercat să întoarcă atelajul cu care venise pentru a-şi duce prietena acasă. Inculpatul, pentru a-l împiedica, şi-a postat şareta în faţa lui, ameninţându-i totodată pe cei doi.
Ştiindu-l violent, pentru a evita un scandal, minora a acceptat să urce în şareta inculpatului. Imediat, acesta a pornit în viteză, în direcţia opusă domiciliului minorei, respectiv spre localitatea (…).
Observând aceasta, minora i-a cerut să oprească şi, pentru că nu a fost ascultată, a încercat să sară din atelaj, dar a fost împiedicată. La un moment dat, a reuşit să sară şi a luat-o la fugă. Ea a fost prinsă de către inculpat şi nevoită să urce din nou în şaretă, având în vedere cererea imperativă a acestuia.
Minora a fost dusă astfel până la marginea localităţii. Inculpatul a întrebat-o ce căuta cu acei tineri, sugerând că ar fi întreţinut raporturi sexuale cu ei, aşa încât i-a cerut să aibă şi cu el o astfel de relaţie. Minora s-a împotrivit şi, având în vedere ameninţările ce i-au fost adresate, a început să plângă pentru a fi lăsată în pace. Inculpatul a încercat să o dezbrace şi, pentru că victima se împotrivea, a ameninţat-o iarăşi.
Având în vedere ameninţările ce i-au fost adresate, fiindu-i frică, fata a a acceptat chiar să se dezbrace şi să întindă o pătură pe jos, unde urma să se consume actul.
Chiar şi după ce s-au aşezat pe pătură, minora s-a împotrivit însă inculpatul ameninţând-o că o va lovi, a reuşit în final să îi desfacă picioarele şi să o penetreze vaginal de câteva ori. In tot acest timp de circa 10 minute, minora s-a zbătut şi chiar a încercat să ţipe, motiv pentru care inculpatul i-a acoperit gura.
Conform celor relatate de către victimă, aceasta nu a perceput dacă inculpatul a ejaculat sau nu, el precizând că, pentru a evita o sarcină, la cererea minorei, a făcut acest lucru extravaginal.
După consumarea actului, cei doi s-au îmbrăcat, s-au urcat în şaretă, minora fiind condusă până la apropierea locuinţei sale, nu înainte ca inculpatul să-i fi cerut să păstreze secretul asupra celor întâmplate.
Minora, de frică, l-a asigurat că aşa se va întâmpla însă, odată ajunsă acasă, le-a povestit mamei sale şi numitului (…), prin ce a trecut. Drept urmare, au fost sesizate organele de poliţie iar victima a fost transportată la spital în vederea efectuării examenului medical.
In drept, fapta inculpatului (…) care, la data de 28 octombrie 2007, prin constrângere, a întreţinut un raport sexual normal cu minora (…), în vârstă de 13 ani, a realizat conţinut constitutiv al infracţiunii de viol în varianta art. 197 alin. 3 Cod penal.
Fiind studiat cazierul judiciar al inculpatului s-a constatat că acesta nu se afla la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist conform prevederilor art. 37 lit. b din Codul penal. Astfel, prin Sentinţa penală nr. 83 din 23 martie 1993 a Judecătoriei Babadag, acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de loviri şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Prin Sentinţa penală nr. 389 din 8 decembrie 1993 a aceleaşi instanţe a fost condamnat la un an şi şase luni pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prev. de art.208 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
Prin Sentinţa penală nr. 26 din 25 martie 1997 a Tribunalului Tulcea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 104 din 4 iulie 1997 a Curţii de Apel Constanţa a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal, fiind arestat la data de 26 decembrie 1996 şi eliberat la data de 20 iunie 2001, cu un rest de 918 zile.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că a întreţinut un raport sexual normal cu aceasta, cu acordul ei, raport confirmat de constatările medico-legale şi constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cursul urmăririi penale (filele 31 – 32 şi 50 – 56 din dosar U.P.). Astfel, în urma examinării medicale s-a constatat că secreţia vaginală recoltată de la victima minoră a pus în evidenţă spermatozoizi, aspect ce confirmă consumarea unui raport intim în antecedentele imediate.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că minora era imorală, avea o viaţă sexuală activă, schimbând cu uşurinţă partenerii cărora le oferea “servicii” sexuale contra cost. Probele administrate în cauză au evidenţiat că minora obişnuia să piardă nopţile la petreceri, însă niciunul dintre tinerii ce făceau parte din anturajul minorei nu au confirmat susţinerile inculpatului, audiaţi fiind în calitate de martori aceştia au declarat că nu au avut relaţii intime cu minora.
Din probe a mai rezultat că (…) avea un prieten apropiat, (…). Existând suspiciuni cu privire la faptul că cei doi ar fi întreţinut raporturi intime în ziua respectivă, au fost recoltate probe de referinţă în vederea stabilirii profilului ADN, atât inculpatului, cât şi lui (…).
Specialiştilor li s-au pus la dispoziţie probele recoltate de la cei doi bărbaţi, lama cu secreţia vaginală recoltată de la victimă şi chilotul acesteia.
Analizele genetice au evidenţiat faptul că atât secreţia vaginală recoltată de la victimă, cât şi chilotul acesteia purtau urme cu un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la inculpatul (…).
Relativ la apărarea formulată de inculpat, cum că actul s-ar fi consumat cu acordul minorei, instanţa constată că această susţinere este contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel, din raportul medico-legal nr. 863 din 30 octombrie 2007 a rezultat că minora în vârstă de 13 ani prezenta “himen complezent extensibil în limite largi care poate permite interferenţa mecanică (penetrarea) fără a suferi leziuni traumatice”. S-a mai constatat că himenul prezenta o ruptură recentă însoţită de o echimoză de vecinătate a mucoasei vulvare, fiind probabil cauzate prin interferenţa mecanică brutală cu mucoasa vulvară în zona în zona introitusului vaginal.
Tribunalul consideră că “interferenţa mecanică brutală”pusă în evidenţă de raportul medico-legal demonstrează consumarea unui raport sexual violent şi confirmă susţinerile victimei minore care, pe parcursul procesului, a declarat în mod constant că inculpatul a forţat-o să întreţină relaţii intime cu el.
Lipsa acordului şi dovada faptului că minora a fost victima unui viol rezultă şi din declaraţiile martorilor (…) (“victima plângea încontinuu, stătea jos lângă gard şi spunea că nu vrea să meargă acasă” – fila 69, verso, dosar UP; “m-am întâlnit cu (…) şi mi-a spus că a fost violată de inculpat – fila 107, dosar fond) şi (…) (“a venit plângând, ciufulită şi ne-a spus că a fost violată” – fila 63, verso, dosar UP; “(…) plângea, spunea că a fost violată de inculpat, plângea tot timpul … am încercat să o determin să-mi povestească tot ce s-a întâmplat, dar nu am reuşit, aşa că am chemat poliţia … (…) luase un cuţit şi ameninţa că vrea să se omoare (fila 101, dosar fond) precum şi din declaraţia reprezentantului legal al minorei, (…) care, în cursul urmăririi penale a precizat că fata sa “plângea şi ţipa, spunând că se omoară”:
Tribunalul mai consideră relevantă în acest sens şi atitudinea inculpatului care, pentru a o convinge pe minoră să-l însoţească, a afirmat mincinos că este trimis de tatăl ei pentru a o conduce acasă; iar după ce (…) a urcat în atelaj, inculpatul a pornit în viteză într-o altă direcţie, nicidecum spre casa victimei.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că în antecedentele penale ale inculpatului există condamnări pentru fapte săvârşite cu violenţă, împrejurare ce face credibilă declaraţia minorei că i-a fost frică de inculpat, mai ales că acesta avea o seceră în căruţă, şi că din acest motiv a acceptat să se dezbrace singură.
Deşi exista un raport de forţă vădit inegal care făcea ca o împotrivire fizică eficientă să fie practic imposibilă, minora a încercat, atât cât a putut, să se împotrivească, acesta fiind motivul pentru care penetrarea nu s-a realizat cu uşurinţă, ci cu brutalitate, cauzându-i victimei leziuni la nivelul mucoasei vulvare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal; îndeosebi de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului care nu are ocupaţie, nu este căsătorit, este recidivist în condiţiile art. 37 lit. b Cod penal, urmând a-l condamna pe inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
La aplicarea pedepsei accesorii, instanţa va ţine seama de Decizia 74/2007 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi de practica CEDO (cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord), urmând a-i interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.
Relativ la acţiunea civilă, tribunalul reţine că partea vătămată, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând daune morale, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească.
Cum acţiunea civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, urmează a admite această acţiune şi a obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.
Ca urmare a condamnării, inculpatul va fi obligat în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. 1 şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
??
??
??
??
2
