Confiscarea bunurilor introduse ilegal nu stinge datoria vamală, decât în cazul în care aceasta s-ar produce înainte ca bunurile să treacă de primul birou vamal, respectiv înainte de acordarea liberului la vamă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 350 din 27 martie 2012
Prin sentința penală nr. 111 din 31.01.2012 a Judecătoriei Satu Mare, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.Ș., pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, la o pedeapsă de 7 luni închisoare.
în baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
în baza C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 7 luni termen de încercare.
în baza art. 359 C. proc. pen. i s-au învederat inculpatului prevederile C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile ANAF suma de 44.604 lei despăgubiri civile.
în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-au confiscat de la inculpat un număr de 477 cartușe țigări marca J.L., ridicate pe bază de dovadă de IPJ Satu Mare, Serviciul de Investigare a Fraudelor.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat.
A reținut judecătoria că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, întocmit în data de 25.11.2011, în dosarul nr. 1695/P/2011, inculpatul P.Ș. a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.
La data săvârșirii faptei inculpatul avea calitatea de agent de poliție în cadrul IJPF Satu Mare – militar angajat pe bază de contract.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut în fapt că, în data de 6.05.2011, în jurul orelor 22:00, inculpatul a transportat cantitatea de 4.770 pachete de țigarete, respectiv 95.400 fire de țigarete, marca J.L., provenite din contrabandă, care aveau aplicate timbre fiscale de culoare verde, cu inscripția duty-free. Acesta a procurat țigările din Ungaria după care le-a transportat cu autoturismul marca A. prin Punctul de Trecere a Frontierei Petea, după care s-a deplasat în mun. Satu Mare, cu intenția de a comercializa țigările.
S-a arătat că situația de fapt astfel reținută se confirmă cu materialul de urmărire penală constând în declarația inculpatului P.Ș., dovadă ridicare țigarete, proces-verbal sesizare din oficiu, adresă ANAF, planșă fotografică, planșă fotografică, proces-verbal percheziție domiciliară, probe pe care inculpatul a declarat că le cunoaște, și le însușește și dorește să fie judecat în baza acestora, potrivit art. 3201C. proc. pen., dispoziții care prevăd judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Având în vedere cele precizate de inculpat în sensul ca a solicitat judecarea potrivit art. 3201C. proc. pen., instanța de fond a soluționat cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței, astfel:
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
S-a arătat că inculpatul nu antecedente penale, iar pe durata cercetărilor penale acesta a avut o atitudine de cooperare, a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
S-a reținut că față de inculpat a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 ore, iar prin încheierea nr. 26/07.05.2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură care a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, pronunțată în baza încheierii nr. 27/R/10.05.2011 a Tribunalului Satu Mare.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen. potrivit căruia, în cazul în care inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, de gradul de pericol social destul de ridicat al faptei, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, de persoana inculpatului, de vârsta acestuia, de circumstanțele atenuante ce intervin în favoarea inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală, de comportarea și poziția procesuală a inculpatului raportat la atitudinea sinceră de recunoașterea faptei, instanța de fond făcând și aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen. și aplicându-i inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată nu depășește 3 ani închisoare, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere comportarea anterioară săvârșirii faptei a inculpatului, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, condiții în care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și art. 82 C. pen.
I s-a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi fapte penale în interiorul termenului de încercare va avea drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea acesteia alături de pedeapsa pentru eventuala infracțiune săvârșită în interiorul termenului de încercare.
Văzând dispozițiile art. 71 C. pen. în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de fond a considerat că, în raport cu gravitatea faptelor comise, interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporționalității, astfel că i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie conform dispozitivului.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe timpul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Referitor la latura civilă, s-a reținut că ANAF s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 44.604 lei reprezentând valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, instanța de fond reținând că această sumă este justificată raportat la faptul că potrivit art. 202,art. 203 și art. 233 lit. d) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal comunitar, interpretate de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea din 2.04.2009, introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Comunității Europene și implicit pe teritoriul României, constatată după ce acestea au fost trecute de primul birou vamal, dă naștere obligației de plată a datoriei vamale, chiar dacă bunurile au fost sechestrate, astfel potrivit art. 998 C. civ. există un prejudiciu în cauză, o faptă ilicită și vinovăția inculpatului, motiv pentru care instanța l-a obligat pe inculpat la recuperarea pagubei create părții civile.
împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea în parte a acesteia, în sensul de a se respinge pretențiile părții civile ANAF București, ca neîntemeiate și nefondate. S-a apreciat că infracțiunea de contrabandă reținută în sarcina inculpatului recurent este una de pericol și că atâta vreme cât țigaretele au fost introduse în țară, dar nu și pe piață, și nici nu au fost comercializate, nu se poate vorbi despre un prejudiciu efectiv și în concret în detrimentul statului. S-a mai cerut să se aibă în vedere și cuantumul ridicat al acestor pretenții civile, cuantum care nu este evidențiat printr-o metodă de calcul efectivă și detaliată, atât în ceea ce privește accizele datorate, cât și în ceea ce privește TVA-ul datorat și accesoriile aferente. S-a mai susținut că, în raport de dispozițiile art. 256 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 86/2006, confiscarea bunurilor infracțiunii echivalează cu stingerea datoriei vamale. în acest sens s-a mai făcut referire și la dispozițiile art. 233 primul paragraf lit. d) din Regulamentul CCE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12.10.1992, precum și la Hotărârea Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz – cauza CJUE nr. 459/2007, apreciindu-se că partea civilă intimată a interpretat această hotărâre în favoarea sa, respectiv și-a motivat constituirea de parte civilă, printre altele, doar cu pasaje din această hotărâre ce-i sunt favorabile. Cât privește accesoriile calculate la datoria vamală, s-a mai arătat că acestea nu pot fi luat în calcul în condițiile în care datoriile vamale constând în accize și TVA care cad în sarcina inculpatului nu sunt exigibile decât din momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856și art. 38514 C. proc. pen., sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și a fost respins ca atare.
Astfel, s-a arătat mai întâi că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către inculpatul recurent încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, justificat prima instanță, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3201alin. (1)-(4) C. proc. pen., a admis cererea inculpatului recurent, de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, făcând, pe cale de consecință, aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
S-a mai reținut că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului recurent, în favoarea căruia întemeiat s-au reținut și circumstanțe atenuante, a fost corect individualizată și corespunde, atât sub aspectul naturii, cât și al duratei sale, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului recurent, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat că și aceasta a fost just soluționată, criticile formulate de inculpatul recurent sub acest aspect fiind nefondate.
Chiar dacă urmarea imediată a infracțiunii de contrabandă constă în starea de pericol creată pentru acele interese ale statului care privesc regimul vamal, în raport de prejudiciile care se cauzează bugetului de stat prin comiterea acesteia, este evident că urmarea imediată este complexă.
Sub acest aspect se va reține și că scopul autorilor infracțiunilor de contrabandă nu poate consta doar în sustragerea de la plata obligațiilor vamale, ci și de la cea a celorlalte obligații de natură fiscală, prin comiterea infracțiunii de contrabandă urmărindu-se eludarea tuturor obligațiilor bugetare, indiferent de natura vamală sau fiscală a acestora.
în aceste condiții, Curtea a apreciat că recursul declarat de inculpatul recurent este nefondat, în raport de împrejurarea că, într-adevăr, în cazul mărfurilor neregulat introduse în țară – teritoriu al Comunității Europene – datoria vamală nu se stinge prin confiscare.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin din afara Uniunii Europene și au fost introduse ilegal în țară se compune din taxe vamale, accize și TVA.
în acest sens s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, statuând că toate taxele – indiferent de modul lor de aplicare – care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxă cu efect echivalent, iar în cazul țării noastre, acciza și TVA-ul reprezintă taxe cu efect echivalent, fiind incluse în drepturile de import.
De asemenea, potrivit art. 224 din Codul vamal, precum și conform dispozițiilor art. 202 alin. (3) din Regulamentul CCE nr. 2913/1992, debitor vamal este orice persoană care a introdus ilegal pe teritoriul vamal al Comunității mărfuri supuse drepturilor de import.
în raport de dispozițiile legale naționale și comunitare mai sus arătate, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatului recurent la plata despăgubirilor civile.
S-a constatat totodată că partea civilă în cererea de constituire de parte civilă a arătat din ce se constituie suma cu care s-a constituit parte civilă, precum și modalitatea de calcul a acesteia.
Cât privește accesoriile la această sumă, este de precizat că, potrivit art. 119,art. 120 și 1201 C. proc. fisc., acestea se datorează din momentul nașterii datoriei, dar s-a constatat că prima instanță nu a dispus obligarea inculpatului și la plata acestor accesorii, iar cum în cauză suntem doar în prezența recursului inculpatului și cum potrivit principiului non reformatio in peius acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, hotărârea primei instanțe nu va fi casată sub acest aspect.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul inculpatului, dispunând, în baza C. proc. pen., obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
