Infracţiunea de evaziune fiscală , fiind o infracţiune de rezultat, stabilirea existenţei prejudiciului şi întinderii acestuia prezintă importanţă pentru corecta rezolvare a acţiunii penale, sub aspectul stabilirii gradului de pericol social concret al infracţiunii puse în discuţie, astfel încât disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală nu poate asigura o tranşare corectă a acesteia din urmă.
Secţia penală – Decizia penală nr. 347/23 mai 2007
Prin sentinţa penală nr. 894/1.08.2006 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală cu art. 13 Cod penal a fost achitat inculpatul D.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr.87/1994 cu art. 41 al.2 Cod penal.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 al. 2 şi a art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul D.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani iar inculpatul M.M. la o pedeapsă de 4 ani pentru aceeaşi infracţiune.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor sub aspectul laturii civile, s-a disjuns acţiunea civilă formulată de D.G.F.P.S. pentru 2 infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că inculpaţii în calitate de asociaţi şi administratori ai S.C. „B. C.” SRL şi respectiv SC „M.C.” SRL au omis cu bună ştiinţă evidenţierea în actele contabile ale firmelor, în perioada 1991-2001 a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate în scopul diminuării şi neplăţii impozitului.
Prin decizia penală nr. 44/23.02.2007 a Tribunalului Sibiu s-a admis apelul declarat de inculpaţii D.M. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 894/2006 a Judecătoriei Sibiu, aceasta fiind desfiinţată în parte în ce priveşte executarea pedepsei accesorii, în sensul suspendării executării acestei pedepse în temeiul art. 71 al.5 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen inculpaţii M.M. şi D. M., solicitând casarea hotărârilor atacate, iar în urma rejudecării achitarea lor în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Recursul este fondat, pentru considerentele expuse mai jos.
Prin sentinţa penală nr. 894/2006 a Judecătoriei Sibiu instanţa de fond a disjuns acţiunea civilă formulată de DGFP Sibiu pentru 2 infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 al. 2 Cod penal.
Potrivit art. 347 Cod procedură penală instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinţă, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale.
În speţă, instanţa de fond, a dispus în mod greşit disjungerea şi rezolvarea separată a acţiunii civile în condiţiile art. 347 Cod procedură penală, de vreme ce infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 fiind o infracţiune de rezultat stabilirea existenţei sau inexistenţe prejudiciului, a întinderii acestuia prezintă importanţă în corecta rezolvare a acţiunii penale sub aspectul stabilirii gradului de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, de care trebuie să se ţină seama la individualizarea pedepsei.
Recursul a fost admis, iar în baza art. 385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală, raportat la 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, hotărârile au fot casate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, acţiunea civilă urmând a fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal.
