In motivarea deciziei instanţei de recurs se arată că partea responsabil-civilmente, respectiv Primăria comunei Bichiş, nu a fost citată la judecarea apelurilor promovate. Potrivit art 375 alin 2 C pr pen, judecarea apelului se face cu citarea părţilor, ori partea responsabil-civilmente nu a fost citată în apel, deşi această procedură era obligatorie.
Aceasta situaţie a atras incidenţa cazului de casare prev de art 385 alin 1 pct 21 C pr pen, respectiv judecarea în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi.
In rejudecarea apelului, s-a asigurat asistenţă juridică din oficiu pentru inculpata-apelantă (fila 12).
Inculpata nu a dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control retine următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr.213 din 9.10.2007 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosar nr.47/251/2007 în baza art.288 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.74 şi 76 Cod penal inculpata Xx a fost condamnată la 300 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.291 Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal a condamnat pe aceeaşi inculpată la 250 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art.33 lit.a Cod penal a atras atenţia inculpatei cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii în caz de neexecutare.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile Xx Xx şi Xxşi a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile în sumă de 4306,25 lei, respectiv 9067,5 lei.
S-a făcut aplicarea art.191 şi 193 Cod procedură penală.
În motivare se arată că în data de 25.03.1998 părţile vătămate Xx Xx şi Xxau depus la Comisia de aplicare a legii fondului funciar de pe lângă Primăria Bichis cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 10,41 ha, 6,13 ha şi 12,37 ha, cereri admise de către comisie.
Inculpata, în calitate de secretară a Primăriei Bichis, a modificat tabelele anexă la Hotărârea nr.43/2007 prin ştergerea din dreptul părţilor vătămate cuvântul admis şi înscrierea cuvântului respins. Totodată a predat aceste tabele cu modificările făcute membrilor comisiei pentru punerea în posesie.
In ce priveşte latura civilă, instanţa a admis doar în parte pretenţiile civile solicitate, inculpata fiind obligată la plata acestor despăgubiri civile în sumă de 4306,25 lei, respectiv 9067,5 lei.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel inculpata Xx, solicitând achitarea sa şi reducerea despăgubirilor.
Examinând apelul promovat, doar pe latura civilă, în baza dispoziţiilor instanţei de recurs, din prisma dispoziţiilor art.371 Cod pr. penală, art. 378 Cod pr. penală, instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, pentru următoarele considerente.
Inculpata a fost trimisă în judecată şi apoi s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev de art 288 alin 1, 2 C pen şi uzul de fals prev de art 291 C pen.
Prin Sentinţa penală nr. 213/09.10.2007 pronunţată de Judecătoria Luduş, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile Xx-Xx şi XX, iar inculpata a fost obligat să le plătească sumele de 4306,25 lei, respectiv 9067,50 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr. 83/A/24.04.2008 pronunţată de Tribunalul Mureş, această sentinţă a fost desfiinţată integral, pe latura civilă fiind respinse acţiunile civile formulate în cauză.
Decizia tribunalului a fost casată parţial şi cauza a fost trimisă în rejudecare instanţei de apel doar pe latura civilă, pe motivul că nu a fost citată partea responsabil-civilmente Primăria comunei Bichiş.
În rejudecare, instanţa de control judiciar găseşte apelul inculpatei fondat, acţiunile civile formulate în cauză urmând a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art 14 alin 4 C pr pen, repararea pagubei se poate face prin acordarea despăgubirilor băneşti pentru folosul de care au fost lipsite părţile civile.
Potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, repararea pagubei se face potrivit legii civile.
Condiţiile generale ale răspunderii civile reglementate în art 998 şi urm C civ, presupun existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei.
Pentru angajarea răspunderii delictuale, se cere ca prejudicial să fie cert şi să nu fi fost reparat.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta să fie sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.
În cauza de faţă, părţile civile au depus înscrisuri prin care au încercat să dovedească prejudicial suferit, reprezentat de contravaloarea recoltei care s-ar fi obţinut de pe terenul revendicat, în anii în care pretind că ar fi fost lipsite de folosinţa acestuia.
Analizând prima cerinţă, privind caracterul cert al prejudiciului sub aspectul existenţei sale, instanţa constată că aceasta nu este îndeplinită.
În primul rând, procesul penal a încetat ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei răspunderii penale, astfel încât pe latura penală nu s-a dovedit vinovăţia inculpatei.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar fi dovedit vinovăţia acesteia, prejudicial nu este cert, în sensul că nu este sigur că s-ar fi produs. Astfel, nu se poate dovedi că părţile ar fi intrat în posesia şi folosinţa efectivă a terenului din momentul în care inculpata ar fi modificat acele anexe. Până la eliberarea titlurilor de proprietate şi punerea efectivă în posesie, urma o perioadă de timp care nu poate fi stabilită. Dealtfel este îndeobşte cunoscut că activitatea de eliberare a titlurilor de proprietate şi punerea în posesie, a cunoscut mari întârzieri.
Aşadar, neputându-se stabili perioada în care părţile civile ar fi fost lipsite efectiv de folosul terenurilor, prejudiciul nu este cert sub aspectul existenţei sale.
Nu poate fi primită apărarea formulată de inculpată, potrivit căreia infracţiunile de fals şi uz de fals, prin natura urmării lor, nu pot genera prejudicii morale sau materiale.
Este adevărat că aceste infracţiuni nu sunt condiţionate de producerea unei daune, însă aceasta, în principiu, nu exclude posibilitatea exercitarea unei acţiuni civile în procesul penal şi acordarea de despăgubiri, în măsura în care aceasta este justificată prin existenţa unei antecedenţe cauzale între infracţiune şi rezultatul vătămător.
Faţă de cele reţinute mai sus, apelul inculpatei urmează a fi admis pe latura civilă, iar în rejudecare, sentinţa va fi desfiinţată integral pe latura civilă, pe fondul cauzei fiind respinse acţiunile civile.
Pornind de la soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
