Judecătoria ORADEA Sentinţă penală nr. 952/2014 din data de 26.09.2014
SENTINȚA PENALĂ NR. ……
Ședința secretă din ….
Completul compus din:
PREȘEDINTE …..
Grefier ……..
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat de procuror …………
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 369 C.p.p.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul …. senior trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de infantilă prin sisteme informatice în formă continuată, faptă prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul B…….I….. senior asistat de av. ales ……
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură al instanței s-a comunicat de către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Bihor o listă de experți.
Av. … învederează instanței că insistă în efectuarea expertizei informatice.
Procurorul solicită respingerea respingere cererii privind efectuarea expertizei. Cu privire la lista de experți comunicată de Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Bihor arată că nu există certitudine că acele persoane sunt autorizate să efectueze acest tip de expertiză. Arată că a efectuat verificări la INEC Timișoara și a constatat că se efectuează doar expertizele menționate de institut pe site.
Av. ….. apreciază că efectuarea unei expertize în cauză poate aduce mai multe lămuriri cu privire la cauză.
Inculpatul personal arată că insistă în efectuarea unui raport de expertiză.
Instanța respinge cererea privind efectuarea unei expertize cu obiectivele la dosar depuse de inculpat, în opinia instanței lămuririle cerute nefiind utile și concludente cauzei.
Procurorul cu privire la legea mai favorabilă apreciază că legea mai favorabilă este legea nouă prev. de art. 374 alin. 2 C.pen. cu referire la art. 35-36 C.pen.
Av. …… formulează aceleași concluzii. Depune la dosar înscrisuri și CD – uri, precum și acte din care rezultă starea de sănătate a soției inculpatului.
Se constată că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
În baza art. 387 C.p.p nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară terminată cercetarea judecătorească, iar în baza art. 388 C.p.p. acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea considerând faptele dovedite cu proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de consemnare a unor date, referatele și solicitările formulate precum și autorizațiile obținute în cauză, autorizația de percheziție, procesele verbale de percheziție informatică, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați.
Apreciind că vinovăția inculpatului este dovedită, solicită condamnarea acestuia la o pedeapsă legală și temeinică, just individualizată, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 4, 7 din Legea nr. 76/2008 cu modificările ulterioare, solicită prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 112 lit. b C.pen. solicită confiscarea specială a mediilor de stocare a datelor informatice menționate în rechizitoriu la ultima pagină “alte date”;.
Arată că în rechizitoriu s-a reținut că în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013, prin intermediul unei conexiuni, inculpatul a descărcat mai multe fișiere cu minori. În urma efectuării percheziției informatice au rezultat aceste aspecte din care rezultă că aparatul folosit și seria MAC a acestuia, pe care au fost descărcate aceste fișiere, respectiv 35 de fișiere din care 12 fișiere sunt cu materiale pornografice cu minori în ipostaze explicite.
Solicită instanței a observa că inculpatul nu a recunoscut faptele.
Av. ………. pentru inculpat solicită în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. cu ref. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen. achitarea inculpatului deoarece nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.
Arată că în conformitate cu prev. art. 396 alin. 2 C.pr.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Apreciază că nu este îndeplinită această condiție, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Arată că acest lucru ar fi dorit să îl observe prin aceea expertiză, efectuată de o parte independentă și nu de persoane care fac parte din urmărire penală.
Apreciază că nu se poate dispune condamnarea unui inculpat câtă vreme probele administrate nu au fost demonstrate cu certitudine, nu a fost demonstrat implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii. Prezumția de nevinovăție constatată expres de Constituție, dar și de art. 6 paragraful 2 din CEDO, care o reglementează ca pe o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, este răsturnată în acest dosar de probele administrate în cauză, apreciază că nu există acest principiu in dubio pro reo care profită persoanei acuzate.
Arată de asemenea că în procesul penal, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să-și probeze nevinovăția. În sens similar sunt și prev. art. 14 pct. 3 lit. g din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, conform cărora orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni are dreptul să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însăși sau să se recunoască vinovată.
Susține că filmulețele puteau fi descărcate si ca fiind ascunse în jocuri împachetate sau în orice sisteme informatice, însă important este că în calculator erau două plăci de rețea pe care erau conectate camera de supraveghere folosită pentru înregistrarea mașinii din parcarea blocului, iar acesta era pe wireless pe care ar fi putut să intre oricine, la acel moment neavând blocat cu o parolă accesul pe wireless, iar pe cealaltă placa de rețea era conexat internetul de la calculator. Din actele de la dosar rezultă că descărcarea a fost făcută și prin placa de rețea, cu adresa ….. care apare la dosar, dar aceea adresă ….corespunde plăcii de rețea prin care funcționa camera de supraveghere și acest lucru rezultă inclusiv din actele pe care le-a depus la dosar, listate efectiv de pe sistemul camerei de supraveghere.
Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că în dosar nu există probe concludente care să ducă la vinovăția acestei persoane.
Arată că într-adevăr fapta de care inculpatul este acuzat este foarte gravă, nu ar fi fost nici plăcut să se vizioneze acele filmulețe. Arată că nu poate decât să susțină părerea clientului său care afirmă, ca și martorul audiat în cauză, că acele filmulețe nu au mers la momentul la care i-a fost prezentat inculpatului materialul de urmărire penală.
Arată că inculpatul afirmă că acele filmulețe nu au mers la prezentarea materialului de urmărire penală la parchet.
În subsidiar, în cazul în care instanța consideră că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, solicită a ține seama de actele depuse la acest termen în circumstanțiere și să pronunțe o hotărâre îndreptată spre minimum special ținând seama de vârsta inculpatului și de faptul că nu a mai avut de-a face cu legea penală până acum.
Inculpatul având cuvântul arată că dacă nu accepta expertiza putea lua CD – ul din arhivă să îl ducă la expertizare și în 10 minute afla dacă merg filmulețele sau nu. De asemenea arată că martorii oculari sunt agenți de pază, se putea verifica intrarea/ieșirea martorilor, dacă a asistat sau nu la expertizare.
Arată că nu știe de ce a trebuit introdus ultimul hard de 80 Gb în calculator și ținut până luni dimineața, când restul de 500 Gb, și alte DVD – uri au fost verificate în trei zile.
INSTANȚA
DELIBERÂND:
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea, emis la data de 05.08.2013 în dosarul cu nr. ………, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ……….., sub aspectul comiterii pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969 și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului …….. întrucât acesta nu a participat la comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, faptă prev. și ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.13), procesul-verbal de consemnare a unor date (f.14-95), procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (f.96, 98), rezoluțiile de începere a urmăririi penale (f.97, 99), ordonanțele de delegare (f.100-115), referatele și solicitările formulate precum și Autorizațiile obținute în cauză, respectiv autorizația privind transmiterea unor date, autorizația de percheziție domiciliară și autorizația de percheziție în sistem informatic (f.116-122, 125-129, 140-147), adresa către furnizorul de Internet RCS&RDS și răspunsul primit (f.123, 124), actele întocmite ca urmare a efectuării percheziției domiciliare (f.130-139), procesele-verbale de percheziție în sistem informatic (f.148-168), declarațiile învinuiților (f.169-189), fișele de judiciar (f.170, 180) și proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.190, 191).
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, acesta relatând în mod constant că din cele 11 filme conținând materiale pornografice cu minori, recuperate de pe un hard-disk de 80GB și de pe un memory-stick, unele nu puteau fi deschise, dar nici nu au fost vizionate sau accesate de către el. A mai precizat inculpatul că hard disk-ul și memory-stick-ul de pe care s-au recuperat materialele pornografice au fost ridicate de organele de poliție de pe raftul aflat într-o cameră în locuința sa, iar nu din unitatea calculatorului, iar acest hard-disk nu a mai folosit de mai multe luni de zile, iar fișierele cu material pornografic au fost șterse, ceea ce denotă faptul că ele nu au fost puse la dispoziția altor persoane. De asemenea, inculpatul a mai precizat că hard-disk-ul pe care au fost identificate filme cu minori a fost găsit cu mai mulți ani în urmă lângă un tomberon din curtea blocului împreună cu mai multe componente ale unui computer defect și că a observat, cu ocazia percheziției informatice, faptul că acele fișiere conținând filmele pornografice cu minori au fost create și accesate la datele de 16 și respectiv 17.04.2013, iar în acea perioadă folosea atât acest hard-disk la computer cât și hard-disk-ul identificat ca fiind conectat la momentul realizării percheziției domiciliare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2013 sub dosarul cu nr. 14588/271/2013.
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului ………. (f. 15-16), declarația martorului ….. (f.24), declarația martorei ……… (f.28-29), declarația martorului ………. (f.30), declarația martorului ……. (f.34-36) și a martorului ………. (f.40-42).
La dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 19).
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, instanța reține următoarea situație de fapt:
În perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013, prin intermediul unei conexiuni internet, anumite persoane au derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în procurare, deținere fără drept, punere la dispoziție și răspândire de fișiere conținând materiale pornografice cu minori, pe internet, în cadrul unor rețele ,,peer-2-peer”; (P2P), cu ajutorul unor programe informatice de tip “file sharing”;, fiind utilizate în acest sens mai multe adrese IP, respectiv:
– 79.113.40.17, la data de 14.01.2013, ora 19:38 (ora României);
– 79.113.40.17, la data de 14.01.2013, ora 21:16 (ora României);
– 79.113.62.175, la data de 02.01.2013, ora 13:42 (ora României);
– 79.113.62.175, la data de 02.01.2013, ora 13:45 (ora României);
– 79.113.62.175, la data de 02.01.2013, ora 17:57 (ora României);
– 79.113.42.97, la data de 30.12.2012, ora 11:39 (ora României);
– 79.113.42.97, la data de 30.12.2012, ora 11:42 (ora României).
De pe aceste adrese de I.P. au fost puse la dispoziția celorlalți utilizatori un număr de 64 de fișiere, dintre care un număr de 35 au denumiri care le prezintă ca având în conținut materiale pornografice cu minori.
Un număr de 4 astfel de fișiere, reprezentând filme pornografice cu minori în ipostaze sexuale explicite au fost identificate ca fiind cunoscute în evidențele Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea – Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice, după “semnătura hash”;, acestea fiind apoi înregistrate pe un DVD, unde se regăsesc, de asemenea, datele de identificare ale adresei I.P., data și ora punerii la dispoziție a fișierului respectiv, numele clientului, etc. (f.15).
În urma verificărilor efectuate pe site-ul online , site destinat identificării providerilor de internet, s-a stabilit faptul că adresele I.P. susmenționate aparțin furnizorului de servicii Internet RCS&RDS.
Prin urmare, a fost solicitată și obținută Autorizația nr…. a Judecătoriei Oradea (f.118-122) prin care s-a autorizat transmiterea datelor de către ….., iar din răspunsul furnizorului de Internet a rezultat faptul că adresele de I.P. aparțin învinuitului ……… (f.123-124).
La data de 09.07.2013, orele 09.00, s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului …… (f.97) pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969, iar la data de 11.07.2013, s-a efectuat autorizat (Autorizația nr…. a Judecătoriei Oradea) percheziția domiciliară la locuința învinuitului ……., ocazie cu care au fost ridicate mai multe sisteme informatice și medii de stocare a datelor informatice despre care au existat indicii temeinice că au fost folosite la săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, atât de către acesta cât și de către tatăl său, inculpatul ………..
Astfel, la data de 11.07.2013, orele 09.00, s-a început urmărirea penală și față de inculpatul ……….. (f.99) pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 51 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. 1969, întrucât s-a stabilit, în urma efectuării percheziției domiciliare, că o parte dintre sistemele optice conținând filme care prezintă minori în ipostaze sexuale explicite, aparțin acestui inculpat, conform procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare întocmit în cauză și declarației acestuia (f.130-139).
Ca urmare a efectuării percheziției informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor găsite la domiciliul celor doi (Autorizația nr….. a Judecătoriei Oradea) au fost identificate un număr de 12 fișiere conținând materiale pornografice, reprezentând minori în ipostaze sexuale explicite (f.148-168).
Astfel, 11 astfel de fișiere au fost identificate pe un hard-disk marca …….., cu seria 4mr3xedk, având capacitatea de 80 Gb, iar un fișier pe un memory-stick marca …., cu seria ………, cu o capacitate de 512 Mb.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului …… întrucât acesta nu a participat la săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, faptă prev. și ped. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. 1969.
Situația de fapt reținută de instanța de judecată rezultă din mijloacele de probă ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Existența faptei de pornografie infantilă prin sisteme informatice este dovedită, în primul rând prin verificările efectuate, la data de 04.07.2013, prin folosirea unor aplicații informatice destinate utilizării de către structurile judiciare competente ( f.14-95), verificări realizate de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare, din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea – Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice, care s-au sesizat din oficiu (f.13) despre faptul că în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2013, prin intermediul unei conexiuni internet, una sau mai multe persoane neidentificate au derulat fapte de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în procurare, deținere fără drept, punere la dispoziție și răspândire de fișiere conținând materiale pornografice cu minori, pe internet, în cadrul unor rețele ,,peer-2-peer”; ( P2P ), cu ajutorul unor programe informatice de tip “file sharing”;, fiind utilizate în acest sens mai multe adrese IP.
De pe aceste adrese de I.P. au fost puse la dispoziția celorlalți utilizatori un număr de 64 de fișiere, dintre care un număr de 35 au denumiri care le prezintă ca având în conținut materiale pornografice cu minori, lucru care rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 02.07.2013 de …….. (f.14-20), în cadrul căruia este reținut faptul că un număr de 4 astfel de fișiere, reprezentând filme pornografice cu minori în ipostaze sexuale explicite au fost identificate ca fiind cunoscute în evidențele BCCO Oradea, după “semnătura hash”;, acestea fiind apoi înregistrate pe un DVD, unde se regăsesc, de asemenea, datele de identificare ale adresei I.P., data și ora punerii la dispoziție a fișierului respectiv, numele clientului, etc. (f.15).
Dat fiind că “semnătura hash”; este unică pentru fiecare fișier și de asemenea, aceasta nu apare în cazul fișierelor incomplete, astfel că este dovedit fără echivoc faptul că de pe acele adrese de I.P. au fost puse la dispoziție un număr de 35 fișiere cu conținut pornografic reprezentând minori în ipostaze sexuale explicite.
În urma verificărilor efectuate pe site-ul online , site destinat identificării providerilor de internet, s-a stabilit faptul că adresele I.P. susmenționate aparțin furnizorului de servicii Internet ………
Prin urmare, a fost solicitată și obținută Autorizația nr…. a Judecătoriei Oradea (f.118-122), prin care s-a autorizat transmiterea datelor de către ……., iar din răspunsul furnizorului de Internet a rezultat faptul că adresele de I.P. aparțin învinuitului …… (f.123-124), fiul inculpatului ….
În urma percheziției informatice realizate asupra mediilor de stocare a informațiilor aparținând inculpatului (f.157-159) – un hard-disk marca …….., având capacitatea de…………, cu seria …, cu o capacitate de 512 Mb, ridicate de la locuința acestuia cu ocazia percheziției domiciliare din data de 11.07.2013, s-au identificat 12 fișiere tip video conținând materiale pornografice cu minori (11 pe hard-disk și 1 pe memory-stick).
De observat că adresele …………reținute în răspunsul oferit de furnizorul de internet ……….. (f.124) și în procesul-verbal întocmit de lucrătorii … Oradea (f.151) sunt identice, de unde rezultă că adresa ………. computerului pe care au fost stocate filme pornografice cu minori în perioada decembrie 2012-ianuarie 2013 și de pe care au fost puse aceste filme la dispoziția altor utilizatori, respectiv adresa ……… 00:0E:2E:F6:14:1D aparține computerului folosit de inculpatul ………………..
Inițial, fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul ……….. (f.182-183; 184-186) a declarat că atât el, cât și fiul său, …………. junior dețin câte un calculator, pe care în folosesc în exclusivitate doar ei și că de-a lungul timpului a descărcat mai multe filme de pe internet, inclusiv dintre cele pornografice cu adulți, folosind ……., însă niciodată nu a descărcat materiale pornografice cu minori.
Ulterior, același inculpat, la data de 16.07.2013, tot în fază de urmărire penală a declarat (f.187-189) că a luat la cunoștință faptul că de pe mediile de stocare ce-i aparțin s-au identificat 12 filme cu conținut pornografic cu minori, însă a susținut că unele dintre ele nu porneau, unele nu rulau, dar cu siguranță nu au fost accesate și nici vizionate de către el. Aceste filme, susține inculpatul, se aflau stocate pe un hard-disk și un memory-stick care erau depuse pe un raft într-o cameră din locuința sa și nu erau conectate la internet, de unde rezultă, în opinia inculpatului că nu au fost puse la dispoziția altora, fiind șterse, cu atât mai mult cu cât hard-disk-urile folosite în unități nu conțineau materiale pornografice cu minori.
Inculpatul a mai declarat că acest hard-disk pe care s-au găsit materiale interzise l-a găsit în urmă cu 3 ani lângă un tomberon din curtea blocului și care a fost folosit atât de inculpat, cât și de fiul său pentru stocarea unor date. Cu privire la faptul că în mediile de stocare care îi aparțin s-au găsit materiale pornografice cu minori, nu a putut oferi nicio explicație. De asemenea, a arătat că la începutul anului 2013 a reinstalat sistemul de operare Windows pe computerul personal, ocazie cu care s-a formatat și hard-disk-ul, respectiv au fost șterse toate datele definitiv.
Un alt aspect pe care inculpatul l-a arătat în declarația sa este acela că în perioada în care se susține de către organele de poliție că au fost create, accesate și distribuite materialele pornografice cu minori, respectiv 16-17.04.2013, acesta a folosit atât hard-disk-ul pe care s-au identificat aceste filme, cât și un alt hard-disk, găsit la percheziție în unitatea centrală conectată la internet.
În faza de judecată, inculpatul a fost audiat (f.15-16) și a declarat că nu recunoaște infracțiunea reținută în sarcina sa, declarând în plus față de faza de urmărire penală faptul că dacă aș fi cunoscut că urmează a se efectua această perchiziție, aș fi aruncat cele două suporturi, dar și că nu am cunoștințe de specialitate în domeniul informatică, nu cunosc ce înseamnă programul peer 2 peer. Instanța apreciază că sunt nesincere afirmațiile inculpatului că nu are cunoștințe aprofundate în domeniul informaticii și că nu știe ce înseamnă aplicația peer 2 peer, atâta vreme cât de pe adresa sa IP a fost accesată o astfel de aplicație pentru care este necesar un bagaj de cunoștințe destul de vast în domeniu, sinceră fiind afirmația că ar fi aruncat la gunoi mediile de stocare, dacă știa că urmează a-i fi percheziționat apartamentul.
Din declarația martorei …….f.28-29 dos. instanță) reiese că la momentul efectuării percheziției informatice asupra mediilor de stocare aparținând inculpatului, nimeni nu a avut obiecțiuni, iar faptul că martora nu-și mai amintea cu exactitate, la momentul luării depoziției sale, nici fizionomia inculpatului, nici aparatul electronic asupra căruia s-a efectuat expertiza este de înțeles dată fiind meseria sa, de femeie de serviciu la I……….Bihor, datorită numărului mare de expertize informatice la care participă în calitate de martor-asistent, ceea ce este de reținut însă fiind faptul că și-a recunoscut semnătura de pe procesul-verbal de percheziție și a susținut că toate aspectele consemnate în cuprinsul acestuia corespund realității întrucât în toate cauzele așa se întâmplă. Din această declarație instanța reține că deși faptele în concret nu și le mai amintește martora, poate afirma cu certitudine că ceea ce a semnat corespunde adevărului întrucât nu are obiceiul să mintă sau să semneze fără a lua la cunoștință înainte aspectele pe care le atestă. Așadar, chiar dacă inculpatul a avut obiecțiuni cu privire la veridicitatea informațiilor oferite de această martoră, se prezumă că aceasta a spus adevărul, motiv pentru care instanța va ține seama de această declarație cu ocazia deliberării.
Despre faptul că inculpatul nu a avut obiecțiuni la momentul efectuării percheziției informatice a arătat în declarația sa (f.30 dos. instanță) și martorul ………, care a precizat că nu a stat efectiv în fața calculatorului percheziționat, ci în lateral, însă chiar dacă nu își amintește cu exactitate momentul efectuării percheziției, își amintește fizionomia inculpatului, dar și faptul că nu s-au făcut obiecțiuni întrucât la nicio percheziție dintre cele la care el a participat, în calitate de martor-asistent, nimeni nu a avut obiecțiuni. Această declarație va fi, de asemenea, avută în vedere de către instanță cu ocazia deliberării.
Din declarația martorului ……., fiul inculpatului, instanța reține că acest martor a contestat faptul că percheziția informatică asupra mediilor de stocare ridicare de la domiciliul inculpatului ar fi avut loc în condiții de securitate maximă, dar și faptul că între filmele cu conținut pornografic ar fi existat unele care nu puteau fi deschise. În concret, martorul a arătat că ușa biroului în care s-a efectuat percheziția informatică asupra hard-disk-ului pe care au fost găsite materiale pornografice a fost sigilată, percheziția derulându-se pe parcursul mai multor zile, însă în opinia martorului, acest lucru nu era necesar întrucât aplicația folosită de organele de poliție pentru recuperarea fișierului putea fi accesată de pe internet.
De asemenea, martorul a precizat că a asistat personal la expertizarea tuturor mediilor de stocare aparținând inculpatului, că a semnat procesele-verbale în calitate de martor-asistent fără a avea obiecțiuni, dar că percheziția nu a avut loc în condiții de maximă securitate având în vedere că nu s-a folosit un dispozitiv special care să blocheze scrierea pe hard-disk-ul percheziționat în timpul recuperării și că acesta, cu siguranță a fost accesat, prin intermediul internetului, de către organele de poliție, astfel putându-se explica prezența fișierelor cu materiale pornografice cu minori pe hard-disk-ul percheziționat aparținând inculpatului.
Din declarația martorului ……. (f.40-42 dos. instanță) reiese că a efectuat, în calitate de ofițer de poliție al BCCO Oradea, percheziția în sistem informatic asupra mediilor de stocare aparținând inculpatului, reușind să identifice 11 filme cu conținut pornografic cu minori pe un hard-disk și un alt film pe un stick de memorie. Toate aceste materiale au putut fi deschise și vizionate cu ocazia percheziției deși fuseseră anterior șterse din memorie, însă datorită faptului că s-a folosit o aplicație informatică având denumirea en case, s-a reușit recuperarea în integralitate a acestor filme.
Martorul a mai precizat și anumite date tehnice, care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv că de pe adresa IP a inculpatului s-a accesat o aplicație de partajare peer 2 peer, inculpatul intrând astfel în posesia unor filme cu conținut interzis, prin download-area acestora. Însă, instanța reține că în momentul în care o persoană intră într-o astfel de aplicație, peer 2 peer, cu user și parolă, intră practic într-un circuit, fără a i se descărca automat în computer anumite filme, ci este necesar a fi selectate anumite criterii, cum ar fi tastarea unor cuvinte ca și lolita, pthc, boy 3 zo, pretty teen, boy 5 yo, girl and dad, incest sau mom and boy/girl. De asemenea, instanța reține și faptul că accesarea aplicației peer 2 peer, fără alte setări suplimentare, conduce automat la vizualizarea de către toți cei aflați în cadrul aplicației a tuturor fișierelor descărcate în prealabil de persoana respectivă din rețeaua respectivă, de la alți utilizatori.
Un alt aspect adus la cunoștința instanței de către martor, de această dată, o constatare din experiența acestuia de ofițer de poliție al BCCO Oradea, este că preluarea fișierelor de către alți utilizatori se face aproape concomitent cu punerea la dispoziție a acestora.
Cu privire la susținerea inculpatului că aceste filme ar fi putut apărea în mediile sale de stocare odată cu un ……., instanța reține că acest tip de atac este unul dintre cele mai răspândite pe internet și care atunci când este folosit de către hackeri, are un scop precis, respectiv crearea unor prejudicii de imagine, patrimoniale sau de alte feluri unor site-uri web, companii, nicidecum afectarea calculatoarelor persoanelor fizice. Acesta este motivul pentru care apare imposibil ca în urma unui astfel de ……., să fi apărut filme cu conținut interzis în mediile de stocare aparținând inculpatului, cu atât mai puțin pe un stick de memorie, care nu poate fi niciodată conectat la internet.
Cu privire la susținerea inculpatului potrivit căreia percheziția nu s-a realizat în condiții de maximă securitate, instanța reține din declarația martorului …….. faptul că lucrătorii de poliție, în momentul în care efectuează astfel de percheziții, folosesc un dispozitiv denumit write blocker, care folosește la protejarea computerului percheziționat, respectiv creează o aplicație cu ajutorul căreia se identifică dacă s-au introdus, de exemplu, noi fișiere în timpul efectuării percheziției întrucât se modifică data creării respectivului fișier, care ar coincide cu data efectuării percheziției. Acesta este motivul pentru care nu poate fi primită de către instanță acuzația inculpatului că filmele ar fi putut fi puse în mediile de stocare în timpul derulării percheziției de către organele de poliție, cu atât mai mult cu cât, acest lucru nu s-ar fi putut realiza, din punct de vedere tehnic, decât dacă inculpatul ar fi dezvăluit organelor de poliție parola și user-ul calculatorului său, dar nici afirmația martorului B. I., fiul inculpatului, care a arătat că aplicația putea fi accesată de pe internet, ceea ce i-a creat suspiciuni cu privire la condițiile de siguranță în care s-a desfășurat percheziția.
Un alt aspect care trebuie subliniat este faptul că dacă o persoană terță accesează prin wireless serviciul de internet al cuiva, de exemplu al unui vecin, acea persoană obține acces doar la serviciul de internet al acelei persoane, nicidecum la aplicațiile pe care acea persoană le rulează pe calculatorul personal, motiv pentru care instanța apreciază că era imposibil de a se realiza ipoteza emisă de inculpat că acele filme ar fi putut fi descărcate de un vecin de-al său, care ar fi putut să acceseze internetul cu ajutorul său.
Având în vedere că placa ……. – media Access Control este, de fapt, un cod unic de identificare a aparaturii de rețea, administratorul unei rețele cerând adresa …..a plăcii de rețea pentru a da acces unei persoane, de exemplu, la aplicația de partajare peer 2 peer, astfel cum s-a menționat și reținut mai sus, este clar că prin identificarea adreselor IP și a plăcii …….. de pe care și cu ajutorul cărora s-au descărcat de pe internet filmele cu conținut interzis și despre care s-a stabilit cu mijloace tehnice că au aparținut inculpatului, numai acesta putea fi persoana care a dorit download-darea, cu intenție directă, a acestor materiale pornografice, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit că s-au folosit anumite cuvinte-cheie pentru identificarea fișierelor, precum pedoland, babyshit, kingpass, boy 3 zo, pretty teen, boy 5 yo, girl and dad, incest sau mom and boy/girl.
Convingerea instanței că inculpatul a fost cel care a descărcat și pus la dispoziția altor persoane materiale pornografice este dată și de faptul că pe stick-ul de memorie al acestuia a fost găsit un astfel de film, mediu de stocare care nu poate fi conectat la internet și pe care nu pot ajunge din greșeală anumite fișiere, decât copiate de o anumită persoană.
Totodată, nu are importanță la stabilirea existenței infracțiunii sau a identității făptuitorului aspectul că anumite filme dintre cele găsite în mediile de stocare aparținând inculpatului nu rulau sau imaginea lor era foarte distorsionată întrucât elementul material al infracțiunii este constituit din mai multe modalități alternative prevăzute de lege: producerea, deținerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziționarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea sau punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu minori. De asemenea, nu contează dacă respectivele medii de stocare erau sau nu la momentul ridicării lor de către organele de poliție conectate la internet, respectiv folosite efectiv de inculpat, atâta vreme cât au fost găsite la domiciliul acestuia sau au fost în trecut utilizate de către acesta.
Un alt aspect care trebuie reținut este acela că nici inculpatul, nici fiul acestuia, martorul ….., nu au avut de făcut vreo obiecție la momentul semnării proceselor-verbale de percheziție, unul în calitate de inculpat, iar altul în calitate de martor-asistent, fiind pe deplin de acord la acel moment cu toate aspectele reținute. Or, criticile sau observațiile prezentate în fața instanței cu privire la aspecte care țin de desfășurarea percheziției în sistem informatic nu pot fi primite de instanță, fiind mai mult decât evident că nu au decât rol de a induce în eroare instanța de judecată și de a crea o falsă realitate.
Instanța reține că depozițiile martorilor audiați în dosar, ……., dar și parțial cu depoziția inculpatului și a fiului acestuia, martorul ……… se coroborează între ele, se coroborează cu răspunsul oferit de furnizorul de internet ……… (f.124), cu procesul-verbal întocmit de lucrătorii ……. Oradea (f.151), dar și procesul-verbal întocmit la data de 02.07.2013 de lucrătorii …… (f.14-95), fiind în vădită contradicție cu declarațiile inculpatului, care a afirmat în fața instanței, cu ocazia luării declarației sale, că dacă ar fi știut că i se vor percheziționa mediile de stocare, le-ar fi aruncat (ce interes are cineva care nu ascunde nimic să-și arunce bunurile?). Având în vedere că declarațiile acestuia nu sunt confirmate de alte probe administrate în cauză, fiind în mod indubitabil nesincere, din întreg ansamblul probator, instanța va înlătura declarația acestuia și va reține toate celelalte mijloace de probă în soluționarea cauzei.
În concluzie, în ceea ce privește vinovăția inculpatului raportat la infracțiunea de pornografie infantilă, pe care acesta nu a recunoscut că ar fi săvârșit-o, coroborând declarațiile martorilor, răspunsul oferit de furnizorul de internet ……….., procesul-verbal întocmit de lucrătorii BCCO Oradea, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de consemnare a unor date, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, rezoluțiile de începere a urmăririi penale, ordonanțele de delegare, referatele și solicitările formulate precum și Autorizațiile obținute în cauză, respectiv autorizația privind transmiterea unor date, autorizația de percheziție domiciliară și autorizația de percheziție în sistem informatic, actele întocmite ca urmare a efectuării percheziției domiciliare, procesele-verbale de percheziție în sistem informatic, fișele de cazier judiciar și proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, dar și procesul-verbal întocmit la data de 02.07.2013 de lucrătorii BCCO Oradea și înlăturând declarațiile inculpatului, instanța constată vinovăția inculpatului în comiterea acestei infracțiuni.
Luând în considerare toate aceste probe, instanța apreciază că în prezenta cauză există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.4 C.pr.pen., fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatului ………., care, în perioada decembrie 2012-ianuarie 2013 a deținut în vederea distribuirii, a achiziționat, a stocat și a pus la dispoziția altor persoane materiale pornografice cu minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. 1969 (cu corespondent în art. 374 alin.2 C.pen.).
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, elementul material constă în acțiunea de deținere în vederea distribuirii, achiziționare, stocare și punere la dispoziția altor persoane a materialelor pornografice cu minori.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen. 1969.
Urmarea imediată este reprezentată de producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate, respectiv pentru interesul social de a asigura minorilor o dezvoltare fizică și morală. Aceasta se produce în momentul în care se realizează oricare dintre activitățile incriminate în lege.
Având de a stabili în mod obligatoriu legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, instanța reține că din 01.02.2014 a intrat în vigoare actualul Cod penal, ceea ce impune, conform art. 5, verificarea legii mai favorabile.
Cu privire la verificarea incidenței legii penale mai favorabile, având în vedere decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, instanța reține că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, situația juridică a condamnatului, la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală și la sancțiunile/pedepsele succesive, noua reglementare este mai favorabilă, raportat la întreaga speță, respectiv art. 374 alin.2 C.pen..
La verificarea incidenței legii penale mai favorabile, într-o primă etapă, instanța analizează corespondența dintre încadrările juridice valabile până la momentul intrării în vigoare a noilor legi și încadrările juridice din legea nouă, precum și limitele de pedeapsă prevăzute în legile succesive.
În acest sens, se reține în concret că pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, instanța va reține dispozițiile art. 374 alin.2 C.pen.
La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța urmează a avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen., reținând în acest sens faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că nu a recunoscut comiterea faptelor, acesta încercând să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la situația de fapt.
De asemenea, instanța va avea în vedere și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, circumstanțele reale ale comiterii faptei – acte materiale săvârșite în mod repetat, circumstanțele personale ale inculpatului, care dă dovadă de o lipsă totală de autocenzură morală și de empatie cu victimele minore prezentate în filmele pe care le-a procurat și pus la dispoziția altor utilizatori de site-uri de pornografie infantilă și de consecințele psihice dezastruoase produse de abuzurile sexuale reprezentate de aceste materiale pornografice, dar și de persoana inculpatului care nu a fost sincer, așa cum am arătat.
În multe dintre cazurile cunoscute, deținerea și consumul de materiale pornografice cu minori a reprezentat primul pas în tentative de producere de abuz sexual asupra acestora. Conform acestor principii, trebuie descurajată și pedepsită puternic nu numai producerea de astfel de materiale, ci și întreținerea și facilitarea consumului, motiv din care astfel de capturi consistente necesită sancționarea cu o pedeapsă aspră.
Totodată, instanța, consultând și jurisprudența națională în materia pornografiei infantile prin sisteme informatice a reținut că instanțele de judecată au dispus aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în cazurile în care filmele sau fotografiile conțineau minori cu vârste mai mari, respectiv 13-14-15 ani (lucru mai puțin grav decât situația de fapt reținută în speță), materialele erau produse cu acordul acestor minori, iar inculpații recunoscuseră săvârșirea faptelor, aplicându-li-se limite de pedeapsă mai reduse.
Or, în speța de față, fiind vorba despre imagini cu copii cu vârste extrem de fragede, uneori chiar bebeluși, infracțiunea comisă este mult mai gravă și evident, problemele de natură psihică ale inculpatului sunt cât se poate de evidente.
Pericolul care derivă din prezentarea pe internet a pornografiei infantile este deosebit de mare, avându-se în vedere faptul că numărul participanților la traficul din spațiul virtual este imens, acoperind practic întreaga planetă. Spre deosebire de materiale scrise, sau filme pe suport electronic, care au o arie și o viteză de răspândire restrânsă, postările pe internet au o viteză de răspândire incomensurabilă și instantanee. Numărul materialelor online cu un conținut pornografic, în care figurează și copii a crescut de patru ori din 2007 până în prezent, ajungând la 17,3 milioane de astfel de imagini și videoclipuri. Creșterea rapidă a activităților de pornografie infantilă în spațiul cibernetic, a condus la adoptarea unor importante reglementări juridice, la nivel internațional și regional, care au fost avute în vedere la completarea legislațiilor naționale. Spre exemplu, prin Declarația Consiliului Uniunii Europene din 29 mai 2000, privind lupta contra pornografiei pe internet, se arată că exploatarea sexuală a copiilor, ca și producția, deținerea și difuzarea de material pedopornografic, reprezintă o formă frecventă de criminalitate organizată internațională, a cărei amploare creează un motiv de îngrijorare din ce în ce mai accentuată, astfel că se decide ca statele membre ale Uniunii să adopte măsurile necesare pentru a încuraja pe utilizatorii de internet să semnaleze autorităților cazurile privind difuzarea de material pedopornografic.
În funcție de toate acestea, față de dezideratele înscrise în art. 52 C.pen., instanța apreciază că stabilirea unei pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient. Instanța a opinat pentru executarea pedepsei cu închisoarea în regim privativ de libertate întrucât este mai mult evidentă înclinația inculpatului spre pornografie infantilă, probabil pentru satisfacerea nevoilor sale sexuale, lucru care reprezintă un dezechilibru la nivel mintal și care va putea fi corectat prin urmarea de către acesta în cadrul centrului de detenție a unor programe stabilite de psihologi, care să-l ajute în recuperarea sa. Numai prin frecventarea în mod obligatoriu și sub supraveghere de către inculpat a unor asemenea programe este aproape sigură revenirea sa la nivelul normalității, întrucât în acest moment inculpatul reprezintă fără dubiu un pericol pentru interesul social de a asigura minorilor o dezvoltare fizică și morală.
În consecință, în baza art. 374 alin.2 C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., va condamnă pe inculpatul ……. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.
În privința pedepselor accesorii și complementare, instanța va face aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, conform căruia în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, motiv pentru care, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și f C.pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară. Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator apare ca iminentă având în vedere infracțiunea de care a fost găsit vinovat, starea de pericol pentru sănătatea fizică și mentală a unui minor aflat în prezența inculpatului, care are astfel de orientări sexuale fiind de la sine înțeleasă.
În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin.1 și 3 C.pen., va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și f C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie pentru aceleași motive ca și cele mai sus expuse.
În baza art. 112 alin.1 lit.b C.pen., va dispune confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a mediilor de stocare a datelor informatice (hard-disk marca ….. seria …… având capacitatea de 80 Gb și memory-stick marca ……., cu seria …., cu o capacitate de 512 Mb), fiind vorba despre bunuri care au fost folosite la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală și care aparțin inculpatului.
Raportat la scopul Legii nr. 76/2008 – prevenirea și combaterea infracțiunilor prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei precum și siguranței naționale, iar, pe de altă parte, în vederea utilizării probatoriului științific, indispensabil actului justiției, pentru identificarea victimelor și autorilor infracțiunilor, în acest sens fiind necesară genotiparea probelor biologice recoltate din câmpul infracțiunii alături de probele de referință recoltate de la persoanele care fac parte din cercul de suspecți sau sunt condamnate – și având în vedere faptul că infracțiunea de pornografie infantilă, cu privire la care s-a stabilit vinovăția inculpatului, se găsește în Anexa care face parte integrantă din lege, punctul 17, în baza art. 7 alineat 1 din Legea nr. 76/2008, instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ……. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale, din care, în baza art. 272 C.pr.pen., va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, avocat …….., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. ……in 19.08.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, reține că lege penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Noul Cod penal.
În baza art. 374 alin.2 C.pen., cu aplic. art. 35 alin.1 C.pen., cu ref. la art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul ………, cetățean român, fiul lui ………., născut la data de ……., în ………., căsătorit, domiciliat în .., județul Bihor, fără antecedente penale, CNP 1………., la pedeapsa de:
2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.
În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 67 alin.1 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și f C.pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012, cu ref. la art. 65 alin.1 și 3 C.pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și f C.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 112 alin.1 lit.b C.pen., dispune confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a mediilor de stocare a datelor informatice (hard-disk marca Seagate, cu seria ….. având capacitatea de 80 Gb și memory-stick …….., cu o capacitate de 512 Mb).
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ………, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în care sunt cuprinse și cheltuielile aferente urmăririi penale, din care, în baza art. 272 C.pr.pen., dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, avocat ………, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3728 din 19.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 septembrie 2014.
Președinte, Grefier,
