În cursul cercetării judecătoreşti legal citat inculpatul nu s-a prezentat în instanţă în vederea audierii în conformitate cu dispoziţiile art 323 Cprpen şi art. 69-74 Cprpen.
Potrivit art 326 Cprpen partea vătămată C.E. Minden prin reprezentant legal a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal , întrucât a fost despăgubită de societatea de asigurare.
Instanţa a procedat la audierea martorului CN, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.
Instanţa din oficiu şi în conformitate cu dispoziţiile Legii n r. 302/2004 modificată prin Legea nr. 234/2006 privind cooperarea judiciară în materie penală a dispus efectuarea unei comisii rogatorii de către autorităţile judiciare germene competente având ca obiect: audierea martorilor GV, TH, FS, RA, ST, audierea numitei GV în calitate de parte vătămată, audierea reprezentantului legal al C.E. Minden cu privire la opţiune de a participa ca parte civilă în procesul penal şi comunicarea de înscrisuri.
La data de 21.07.2008 ,la dosarul cauzei a fost ataşat răspunsul la cererea de asistenţă judiciară internaţională – comisia rogatorie fiind îndeplinită de către Curtea Judecătorească Minden..
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
C:E. „Minden” este situată în centrul cartierului localităţii … din Germania. Clădirea este prevăzută în partea dreaptă cu o cale de acces spre parcare aflată în spatele imobilului, intrarea principală în filială este dinspre strada Friedewalde. Spaţiul interior este împărţit în două de către o tejghea de bancă deasupra căreia se află o suprafaţă de sticlă blindată, creându-se astfel o încăpere la dispoziţia clienţilor şi sectorul rezervat salariaţilor. întrucât construcţia tavanului clădirii prezintă o înclinaţie ascendentă spre stânga, iar suprafaţă din sticlă blindată are o înălţime egală pe toată lungimea, în partea stângă se creează un spaţiu liber între tavanul încăperii şi suprafaţa de sticlă blindată.
In ziua de 01.08.2001, în jurul orelor 9,15, în filială se afla doar funcţionara GV întrucât celălalt angajat al C.E, HT plecase din clădire pentru puţin timp, în apropiere, pentru a face anumite cumpărături.
In filială, în calitate de clienta la data şi ora amintita se afla doar numita SF, împreună cu fiica sa în vârstă de 6 luni.
In acest timp în parcarea din spatele clădirii a oprit autoturismul marca „ Audi”, Întrucât autoturismul a fost parcat aproape de clădire, iar uşile au fost închise cu zgomot, funcţionara GV s-a uitat prin fereastra din sectorul angajaţilor şi a observat doi bărbaţi care şi-au acoperit feţele cu cagule.
Martora GV a declanşat alarma şi a rugat-o pe SF să părăsească filiala, realizând că va avea loc un jaf. Unul dintre cei doi bărbaţi a încercat să spargă geamul de la una dintre cele trei ferestre existente înspre parcarea din spate cu ajutorul unei pietre de pavaj, fără a reuşi acest lucru.
Imediat, cei doi autori, din care unul a fost identificat ca fiind înculpatul RV au intrat în clădirea C.E. pe uşa principală (în acest moment martora SF părăsea imobilul) .Inculpatul RV s-a căţărat pe suprafaţa de sticlă blindată şi a pătruns prin spaţiul liber (spaţiul dintre sticla blindată şi tavan) în zona casieriei. A ameninţat-o cu o armă de foc pe funcţionara GV bruscându-o şi strigând în limba germană „dă-mi banii , dă-mi banii”. Sub ameninţare martora le-a indicat celor doi autori unde se află casa de bani.
În acelaşi timp, prin uşa de la încăperea caselor a pătruns cel de-al doilea în încăperea rezervată salariaţilor Casei de Economii. Atât din casa de bani cât şi din sectorul pentru angajaţi cei doi autori au luat toate bancnotele găsite pe care le-au introdus într-un sac (sacoşă) de culoare deschisă, după care au părăsit rapid C.E, inculpatul RV având asupra sa sacul cu bani, respectiv suma de 85.850 DM .
Autorii jafului au părăsit locul faptei cu acelaşi autoturism marca „Audi”, pe care ulterior l-au abandonat pe un câmp la o distanţă de aproximativ 2,5 km de C.E, continuându-şi fuga cu un alt autoturism neidentificat.
De menţionat că întreaga activitatea infracţională a durat 2-3 min. S-a stabilit ulterior că autoturismul Audi a fost sustras cu puţin timp înainte de data comiterii tâlhăriei.
În urma cercetărilor judiciare efectuate de organele judiciare din Germania s-a stabilit că unul dintre autorii infracţiunii descrise mai sus este inculpatul RV
Astfel, organele de poliţie au fost anunţate despre jefuirea C.E Minden la orele 9,17, sosind imediat la faţa locului. Efectuând verificări în spatele clădirii filialei au fost găsite o piatră de pavaj şi o şapcă de baseball. Nu au fost identificate urme papilare întrucât ambii autori au purtat mănuşi în momentul comiterii jafului. în continuarea cercetărilor, la circa 2,5 km de locul faptei în Hiddenhausen, circumscripţia teritorială Herford a fost identificat autoturismul marca Audi .
Lângă portiera dreapta faţă a fost descoperită în iarbă o mască confecţionată dintr-un ciorap de culoare închisă cu decupaje pentru ochi.
Transversal, în spatele autoturismului, între pini, a fost descoperită a doua cagulă cu decupaje pentru ochi, ambele corpuri delicte fiind ridicate de către organele de poliţie pentru cercetări.
Prin hotărârea din 3.08.2001 a Judecătoriei de Primă Instanţă din Minden, s-a dispus examinarea cagulelor descoperite în autoturismul utilizat pentru săvârşirea faptei cu privire la existenţa de celule corporale, precum şi examinarea molecular genetică a acestor celule pentru compararea identităţii cu a viitoarelor persoane bănuite. Institutul de Medicină Legală din Munster, pe baza elementelor de deghizare (cagulelor) a reuşit să descopere o urmă ADN care permite identificarea. Această urmă ADN stocată a prezentat concordanţe cu alte urme ridicate de la locul săvârşirii faptei ce formau obiectul unor alte proceduri efectuate de organele judiciare germane, respectiv:
– tâlhăria unei instituţii bancare din data de 28.02.1995 din localitatea Gora;
– tâlhăria asupra unei filiale a C.E. din Coburg – Bavaria din 19.11.1999;
Organele judiciare germane s-au confruntat în vara anului 2001 cu mai jafuri comise în condiţii asemănătoare ca urmare a :
– descrierii persoanelor care au săvârşit faptele;
– modul de operare : spargerea sau tentativa de spargere a ferestrelor; utilizarea unor autoturisme sustrase cu puţin timp înainte, folosite la părăsirea locului faptei şi abandonate în relativa apropiere a acestora;
– limbajul folosit conducea la concluzia că autorii provin din spaţiul est european;
– existenţa unor indicii concrete care demonstrau că după abandonarea autoturismului sustras şi folosit la săvârşirea jafului, autorii erau transportaţi cu un alt autoturism de eventualii complici.
Pornind de la presupunerea că autorii jafului au luat legătura prin intermediul reţelei de telefonie mobilă cu un alt complice care îi aştepta cu un alt autoturism pentru a-şi continua fuga de la locul faptei, organele competente au dispus obligarea operatorilor de telefonie mobilă din Germania să comunice convorbirile telefonice de la data de 01.08.2001, în intervalul oral cuprins între 8,45- 9,45 în zona 32469 Petershagen, (locul de săvârşire a faptei în perioada imediat dinainte şi după săvârşirea acesteia).
Aceleaşi verificări s-au efectuat şi cu privire la jaful filialei CE din Hoya , districtul Nienburg din data de 21.06.2001.
Prin compararea datelor s-a identificat un nr. de telefon mobil care a fost apelat în intervalul relevant pentru săvârşirea faptelor atât în perimetrul Hoya cât şi în perimetrul Petershagen
Acest număr de telefon aparţinea numitei MS, .S-a stabilit ulterior că susnumita este căsătorită cu cetăţeanul de origine germană TS, fiind însă concubina cetăţeanului român, AD. Au fost identificate ulterior prin intermediul interceptărilor convorbirilor telefonice şi celelalte persoane din anturajul MS, respectiv AR, .
S-a stabilit că în vara anului 2001, inculpatul RV s-a aflat în Germania unde a locuit pentru aproximativ 2 săptămâni la numitul TS.
învinuitul făcea parte din anturajul acestor persoane alături de cetăţenii români, RD,VB, LD, TD, CVM, MC .
Cu excepţia numitului RD, toţi ceilalţi au fost arestaţi la data de 19.11.2001 alături de TS de către autorităţile germane pentru activităţi infracţionale desfăşurate pe teritoriul acestui stat.
Autorităţile germane au solicitat ulterior organelor competente din România recoltarea unor probe de salivă de la inculpatul RV care să permită prelevarea ADN -ului şi compararea cu proba ADN identificată pe cagula pe care acesta a purtat-o la comiterea tâlhăriei din data de 01.08.2001.
Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, primind cererea de comisie rogatorie, la data de 4.06.2004, au procedat la ridicarea a două mucuri de ţigară fumate de inculpat în sediul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău şi au trimis probele ridicate autorităţilor germane .
În conformitate cu hotărârea Judecătoriei de Primă Instanţă din Bielefeld s-a procedat la compararea urmelor ADN provenind de la cele două mucuri de ţigară „ Parliament Lights” cu urma ADN culeasă de pe masca confecţionată din ciorap utilizată la comiterea tâlhăriei. Conform expertizei efectuate de Institutul de Medicină Legală al Clinicii Universitare Munster, caracteristicile ADN identificate la nivelul cagulei sunt identice cu proba ADN izolată din saliva de pe mucurile de ţigări şi aparţin inculpatului Radu Ciprian Vasile.
Sub aspectul probaţiunii faptei ce formează obiectul prezentei cauze reţinem următoarele :
Pe parcursul cercetărilor inculpatul RV a avut o atitudine nesinceră negând săvârşirea faptei.
A arătat în mod constat că în vara anului 2001, s-a aflat în România, în Delta Dunării şi din anul 1994 nu a mai fost niciodată pe teritoriul Germaniei. Apărarea inculpatului urmează a fi înlăturată din următoarele considerente:
– expertiza ADN demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpatul este unul din autorii tâlhăriei comise la Casa de Economii Minden din data de 1.08.2001;
– din declaraţiile martorilor AR şi TS rezultă că inculpatul s-a aflat în Germania în vara anului 2001.
Mai mult, din cercetările efectuate de organele judiciare germane rezultă că inculpatul este unul din autorii şi a jafurilor de la Hoya – Nienburg din data de 21.06.2001, Schmallberg – Meschede din data de 11.07.2001 şi Cosefeld din data de 11.08.-2001.
Apreciem, de asemenea, că declaraţiile inculpatului RV sunt pe de o parte oscilante, neverosimile, iar pe de altă parte sunt în contradicţie cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, iniţial inculpatul a susţinut că organele de poliţie din Germania din motive rasiale i-au „plantat” urme ce conţin ADN la locul faptei (fără a putea explica de unde ar fi provenit aceste probe, atât timp cât inculpatul nu a mai fost în Germania din anul 1994, conform propriilor declaraţii), pentru ca ulterior să susţină că persoana care a comis tâlhăria a adus din România o cagulă purtată de el în Delta Dunării, în scopul de a se proteja de vânt şi a lăsat-o la locul faptei pentru a-l învinovăţi fără drept.
Pentru aceleaşi considerente expuse mai sus urmează a fi înlăturate şi declaraţiile martorilor propuşi de inculpat, care au declarat că RV, în luna august 2001, s-ar fi aflat în Delta Dunării, în România.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către apărătorul inculpatului se susţine că depoziţiile martorilor GV, HT , SF, VC , AR şi TS date în cursul anchetei efectuate autorităţile germane sunt contradictorii cu cele date de aceiaşi martori cu ocazia efectuării comisiei rogatorii dispuse de instanţă.
Această susţinere urmează a fi înlăturată având în vedere timpul scurs de la comiterea faptei ştiut fiind că memoria umană „se şterge” iar pe de altă parte martorii au susţinut că ceea ce au declarat iniţial este corespunzător adevărului.
Audierea martorilor de către autorităţile germane investite cu cererea de asistenţă judiciară internaţională nu încalcă principiul contradictorialităţii fiind o procedură prevăzută de lege iar apărătorul inculpatului a avut posibilitate de a formula întrebări pentru fiecare martor, aceste fiin ataşate în scris la dosarul cauzei şi încuviinţate de instanţă.
Privitor la măştile purtate de cei doi autori, din „darea de seamă referitor la asigurarea unor urme – pct.4 ,fl-14 dup – rezultă că acestea sunt confecţionate din ciorap, prezentau decupaje pentru ochi iar probele au fost asigurate, fiind înregistrate ca”urma 8” şi „urma 9” şi înaintate autorităţilor romane şi ataşate la dosar.
Susţinerea apărătorului inculpatului că măştile ataşate la dosar şi de pe care au fost prelevate probele pentru expertiza ADN sunt altele decât cele folosite de cei doi autori întrucât prezintă mai multe decupaje (respectiv 11 dispuse pe trei linii) şi nu dosr decupaje în zona ochilor cum se reţine în darea de seamă şi cum se observă şi pe planşele fotografice urmează a fi înlăturată fiind de notorietate că prelevarea probei ADN de pe măşti presupune în mod obligatoriu decupare unor secţiuni din masca supusă analizei.
Proba ADN a fost obţinută în mod legal de la inculpat care a fumat două ţigări marca Parliament Leight în sediul poliţiei şi-a stins mucurile de ţigară în scrumiera pusă la dispoziţie fără a fi forţat în vreun mod de autorităţi. Faptul că inculpatul nu a realizat că cele două mucuri de ţigară vor fi folosite la efectuarea expertizei ADN nu conduce la concluzia că proba a fost obţinută în mod nelegal.
Mai mult decât atât efectuarea expertizei ADN a fost dispusă prin hotărârea Judecătoriei de Primă Instanţă din Bielefeld, ceea ce demonstrează odată în plus legalitatea administrării acestei probe.
Administrarea acestei probe în cursul anchetei efectuate în Germania şi care nu s-a mai putut efectua în cursul judecăţii datorită imposibilităţii determinate de distrugerea probei de comparaţie odată cu efectuarea analizei ADN, nu încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil atâta timp cât inculpatului i s-a solicitat o probă de sânge în vedere efectuării expertizei dar acesta a refuzat.
Jurisprudenţa CEDO invocată respectiv cauzele Schenk contra Elveţiei şi C.G şi J.H. contra Regatului Unit al Marii Britanii nu prezintă relevanţă în speţa de faţă întrucât se referă la înregistrări nelegale, ori în acestă situaţie legislaţie statelor semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului prevăd proceduri sricrte de urmat pentru efectuarea înregistrărilor.
In drept fapta inculpatului RV care în ziua de 1.08.2001, în jurul orelor 9,15, împreună cu o altă persoană, folosind cagule (măşti din ciorap tricotate cu decupaje pentru ochi şi gură), prin ameninţare cu o armă de foc a funcţionarei Gisela Witte, a sustras din Casa de Economii Minden – Luebecke, situată în localitatea Petershagen, cartier Fridewalde, Germania, suma de 85.850 DM, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1,2 lit. a,c , ai.21 lit a,b Cp
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanţa va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev .de art 72 C.pen si anume: gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, împrejurările concrete in care a fost comisa fapta premeditate, împreună cu o altă persoană, prin ameninţare folosindu-se de o armă, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, prejudiciul foarte mare cauzat şi care nu a fost recuperat de la inculpat.
Instanţa va avea in vedere si circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale si care a avut o atitudine nesincera de negare a comiterii faptei şi care nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a fi audiat împrejurări în temeiul cărora instanţa va aplica o pedeapsa în limitele prevăzute de lege.
In consecinţa instanţa in baza art. . 211 al. 1,2 lit. a,c , ai.21 lit a,b Cp
va condamna inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b Cpen.
În baza art. 71 alin 2 Cpen va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit a şi b Cpen pe durata executării principale.
Aplicarea pedepselor complementare şi a pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 şi art. 64 Cpen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului , a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin 2 şi art. 20 din României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică “interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, indiferent de durata condamnării sau natura ori gravitatea infracţiunii” (aceiaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală,n.inst). Curtea a acceptat “că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul Protocol adiţional a fost încălcat, întrucât “legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecinţă, o aplicare automată , în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului , instanţa nu va plica în mod automat, ope legis, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit,a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză , aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau de comportamentul inculpatului,
Astfel, circumstanţele personale ale inculpatului care a negat comiterea faptei în faza de urmărire penală şi s-a sustras de la cercetarea judecătorească – deşi apărătorul ales a susţinut în mod constant că acesta se află pe teritoriul României, în Delta Dunării , natura deosebit de gravă a infracţiunii săvârşite, urmările imediate, determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse complementare şi accesorii se impune, şi în consecinţă, în baza art. 71 Cpen şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional CEDO, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a ,b Cpen.
Sub aspectul laturii civile:În baza art. 14 şi art. 346 alin 1 Cprpen va lua act că partea vătămată Casa de Economii nu s-a constituit parte civilă întrucât a fost despăgubită de societate de cu suma de 43 894,,41 EUR (echivalentul suma de 85 850 DM –fl.222-dos.inst-vol.II)).
În baza art. 118 lit.e Cpen va confisca de la inculpatul RV suma de 43 894,41 EUR , sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunii, având în vedere că societate de asigurări – Casa de Asigurări VP nu s-a constituit parte civilă deşi a fost informată de către Casa de Economii iar instanţa nu a putut dispune introducerea acesteia în cauză necunoscând adresa unde ar putea fi citată, efectuarea verificărilor în acest sens conducând la tergiversarea judecării cauzei.
Văzând si dispoziţiile art. 191 alin 1Cprpen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
