Art. 16 din Legea nr. 143/2000
Art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Art.5 pct.1 lit.c) din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului
si Libertatilor Fundamentale
Prin sentinta penala nr.84 din data de 23 februarie 2011, pronuntata în dosarul penal nr.19444/118/2010, Tribunalul Constanta a hotarât:
„În baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.3201 alin.1 si 7 cod procedura penala si art.74 lit.a– art.76 lit.b cod penal, condamna pe inculpatii: P.M. si V.M.T. la pedeapsa de câte 4 (patru) ani închisoare fiecare pentru savârsirea infractiunii de „trafic de droguri de mare risc”.
În baza art.65 cod penal rap. art.66 cod penal, aplica inculpatilor pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II si b cod penal pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.1,2 cod penal, interzice inculpatilor exercitiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II si lit.b cod penal.
În baza art.88 cod penal, deduce din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive a inculpatilor cu începere de la data de 05.12.2010 la zi.
În baza art. 350 alin.1 cod procedura penala, mentine masura arestarii preventive a inculpatilor dispusa prin încheierea nr.147 pronuntata la data de 05.12.2010 de catre Tribunalul Constanta.
În baza art.17 alin.1 din Legea nr. 143/2000, confisca cantitatea de 137,4 grame de substanta continând heroina în amestec cu cafeina, ridicata de la inculpatul V.M.T., predata la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.–D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0020737 din data de 14.12.2010.”
Pentru pronuntarea hotarârii, instanta de fond a stabilit situatia de fapt urmatoare:
În luna decembrie 2010, inculpatul P.M. a detinut la domiciliul sau cantitatea de 137,7 grame de heroina, substanta ce face parte din Tabelul nr. I, anexa la Legea nr. 143/2000 pe care, în noaptea din 04/05.12.2010, împreuna cu inculpatul V.M.T., au pus-o în vânzare.
Faptele inculpatilor s-au dovedit cu urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 03.12.2010 de catre organele de politie (fila 6); procesele-verbale încheiate de catre investigatorul sub acoperire; procesul-verbal de constatare a savârsirii infractiunii flagrante; raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 1026542 din 06.12.2010 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor din cadrul Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Constanta; procesul-verbal de redare a continutului agendei telefonice si listelor apelurilor efectuate/primite de catre inculpatii P.M. si V.M.T.; declaratiile martorilor I.M.A. si S.A.m.; declaratiile inculpatilor.
Împotriva hotarârii, în termenul legal, inculpatii V.M.T. si P.M. au declarat apel cu privire la individualizarea pedepsei.
Apelantul inculpat V.M.T. a solicitat schimbarea modalitatii de a pedepsei prin aplicarea dispozitiilor art.81 cod penal.
Apelantul inculpat P.M. a invocat ca sunt întrunite conditiile prevazute de art.16 din Legea nr.143/2000 deoarece a depus un denunt aratând persoana care a ridicat marfa, solicitând aplicarea acestora, iar în cazul în care nu se va admite primul motiv de apel, sa se procedeze la schimbarea modalitatii de executare a pedepsei prin aplicarea dispozitiilor art.861 cod penal fata de regretul manifestat, sinceritatea, lipsa antecedentelor penale, faptul ca a colaborat cu organele de cercetare penala, împrejurarea ca mediul penitenciar l-a ajutat sa constientizeze consecintele faptei sale.
Examinând legalitatea si temeinicia hotarârii atacate, prin prisma criticilor formulate de apelantii V.M.T. si P.M. si din oficiu în limitele art.371 alin.(2) cod procedura penala, Curtea constata urmatoarele:
Conform art.345 cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea când constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat; dar, potrivit art.52, art.66 cod procedura penala, vinovatia inculpatului trebuie stabilita dincolo de orice îndoiala în cadrul unui proces echitabil, public si cu o durata rezonabila, cu respectarea exigentelor prev. art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art.21 din Constitutie.
În cauza, inculpatii au dispus de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii, au beneficiat de asistenta juridica calificata în fazele procesuale desfasurate pâna în prezent (urmarire penala, fond) si au avut efectiv posibilitatea administrarii pe parcursul procesului, în sedinte publice, atât a probelor acuzarii – martori, înscrisuri, examinari tehnico-stiintifice cât si a probelor apararii-audierea lor, martori, înscrisuri privind circumstantele personale, respectându-se garantiile si drepturile procesuale ale partilor.
Sub aspectul actiunii penale (necriticata de procuror sau inculpati), pe baza probelor administrate numai în cursul urmaririi penale, având în vedere recunoasterea vinovatiei de catre inculpati, solicitând judecata conform art.320ą cod procedura penala-procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-stiintifica nr.1026542/06.12.2010 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor din cadrul Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Constanta, procesul-verbal de redare a continutului agendei telefonice si listelor apelurilor efectuate/primite de catre inculpati, declaratiile martorilor I.M.A. si S.A.M., declaratiile inculpatilor, rezulta ca în noaptea din 04/05.12.2010, inculpatii V.M.T. si P.M. au pus în vânzare cantitatea de 137,7 grame de heroina, substanta ce face parte din Tabelul nr. I, anexa la Legea nr. 143/2000, pe care inculpatul P.M. a detinut-o la domiciliul sau, fapta ce întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „trafic de droguri de mare risc” prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.
În ceea ce priveste individualizarea pedepsei inculpatului V.M.T., în raport de criteriile prevazute de art.72 cod penal, printre care si pericolul social concret al faptei dat de modalitatea de comitere a faptei, de natura drogului de mare risc valorificat, fiind notorii efectele devastatoare ale consumului de heroina asupra sanatatii si, implicit, a comportamentului persoanelor aflate sub influenta acestora, de cantitatea nu tocmai redusa, de comportamentul si circumstantele personale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare este de natura sa asigure preventia generala si reeducarea inculpatului, sa dea o minima satisfactie opiniei publice profund marcata de asemenea fapte în crestere în rândul tinerilor. Cum de la data pronuntarii hotarârii nu au aparut date care sa atenueze periculozitatea faptei, faptuitorului, raspunderea penala, nu se poate da o eficienta si mai accentuata a circumstantelor atenuante retinute în favoarea sa. Prin urmare, negasindu-se nici vreun caz de nulitate a hotarârii, apelul declarat de inculpatul V.M.T. este nefondat si, în baza art.379 pct.1 lit.”b” Cod procedura penala, va fi respins cu consecinta obligarii, conform art.192 alin.2 cod procedura penala, la plata sumei de 600 lei cheltuielile judiciare catre stat.
Referitor la pedeapsa aplicata inculpatului P.M., se au în vedere dispozitiile art.16 din Lg. nr.143/2000 potrivit carora persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art.2-10, iar în timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savârsit infractiuni legate de droguri beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.
Sustinerea apelantului inculpat P.M. ca „a denuntat si a facilitat identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savârsit infractiuni legate de droguri” este confirmata de catre procuror prin rechizitoriul nr.507D/P/2010 din 22.12.10 când mentioneaza la pagina 4 „Urmare declaratiei inculpatului P.M., în cauza s-a dispus prin ordonanta din 21.12.2010, disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de numitii „G” si „I”, zis „JVEG” cu privire la savârsirea infractiunii prev. de art.2 din Legea nr.143/2000, urmând sa fie audiati cu privire la faptele acestora si numitii „T”, „D” si I.A.M.” Din ordonanta de disjungere, rezulta ca inculpatul P.M. a oferit suficiente date pentru identificarea celor denuntati, acestia fiind si cei care i-au procurat pachetul cu drog. Si masura procurorului de respingere „ca neconcludenta si inutila” audierea persoanelor indicate de catre apelantul inculpat P.M. conduce la concluzia ca organele de urmarile penala au avut date sa creada în existenta acestora procedând chiar la întocmirea unui dosar penal separat.
Ori, câta vreme informatiile oferite de apelantul inculpat P.M. vizeaza denuntarea si facilitarea identificarii pentru tragerea la raspundere penala a altor persoane implicate în activitatea de trafic de droguri, sunt întrunite conditiile prevazute de art.16 din Legea nr.143/2000, legiuitorul neconditionând aplicarea acestei norme si de condamnarea acelor persoane deoarece nu este în puterea sau competenta inculpatului.
Prin urmare, pentru acest considerent, apelul declarat de catre apelantul inculpat P.M. este fondat, va fi admis, în temeiul art.379 pct.2 lit.”b” cod procedura penala si, desfiintând în parte sentinta atacata, se va proceda la redozarea pedepsei; la stabilirea cuantumului pedepsei, se va tine seama de pericolul social ridicat al faptei dat de împrejurarile comiterii acesteia, în participatie, de natura drogului de mare risc valorificat-heroina deosebit de periculoasa într-un consum necontrolat, de cantitatea destul de mare, dar, evident, în conditiile reduceri limitelor de pedeapsa prevazute de textul incriminator ca urmare a aplicarii disp. art.320ą alin.1,7 cod procedura penala si art.74 lit. a) cod penal (aceasta retinuta de câtre instanta de fond în favoarea inculpatului si care numai poate fi modificata fiind în apelul inculpatului). Cum, de la data pronuntarii nu au aparut alte date care sa atenueze periculozitatea faptei sau faptuitorului, nu sunt suficiente temeiuri care sa creeze convingerea Curtii ca reeducarea inculpatului P.M. s-ar putea realiza fara executarea prin suspendarea potrivit art.81 sau art.861 cod penal.
Se vor mentine restul dispozitiilor hotarârii apelate în masura în care nu contravin prezentei decizii.
Adaugându-se timpul scurs de la pronuntarea hotarârii conform art.383 cu referire la art.381 cod procedura penala si art.88 cod penal, se va deduce arestul preventiv pentru ambii apelanti de la 23.02.2011 la zi.
Conform art. 383 alin.(11) rap. la art.350 alin.(1) cod procedura penala, prin hotarâre, instanta are obligatia sa se pronunte asupra mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive.
Astfel, potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale referitor la cazurile de exceptie în care o persoana poate fi lipsita de libertate, Curtea are în vedere ca apelantii inculpati au fost, initial arestati pentru aducerea lor în fata autoritatilor judiciare competente existând motive verosimile de a banui ca au savârsit o infractiune grava.
Fata de probele aflate la dosar pâna în acest moment, confirmate de prima instanta prin sentinta de condamnare si a caror temeinicie nu a fost rasturnata de aparare, dimpotriva fiind recunoscuta de catre inculpati, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii nu au încetat si impun în continuare privarea celor 2 inculpati de libertate, motiv pentru care va fi mentinuta cu referire si la art.160b alin.3 cod procedura penala masura arestarii preventive pe o perioada de pâna la 60 zile cu începere de la 08.04.11; totodata, judecati în prima instanta la 4 luni de la arestare, condamnati la pedeapsa închisorii si dupa solutionarea caii de atac, nu se justifica aplicarea unei masuri preventive mai putin restrictiva de libertate.
Conform art.189 Cod procedura penala, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justitiei si Uniunea Nationala a Barourilor din România, onorariul în suma de 300 lei pentru avocat E.M., care a asigurat asistenta juridica din oficiu, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.
