Răspunderea asiguratorului pentru repararea prejudiciului produs prin infracţiune este una de natură exclusiv contractuală, izvorând din contractul de perfectat între el şi asigurat.
Societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator fără a putea fi obligată în cadrul acestei proceduri la plata nemijlocită a despăgubirilor către părţile civile.
Secţia penală – Decizia penală nr. 528/14 octombrie 2008
Prin sentinţa penală nr. 52/05.03.2008 Judecătoria Mediaş a condamnat pe inculpatul R.S. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă. S-a făcut aplicarea art. 81 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „C” SRL Mediaş la plata despăgubirilor materiale şi morale.
În baza art. 44 din Legea nr. 136/1995 coroborat cu art.7,35 şi art.42 din Ordinul 3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fost obligat asiguratorul S.C. „A” SA Sibiu la plata în mod nemijlocit a unor sume de bai către partea civilă T.L., T.V.,T.R. şi T.D., reprezentând despăgubiri civile.
Instanţa de fond a reţinut, în considerentele hotărârii, că, în dimineaţa zilei de 20.09.2005 inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autotractorului marca DAF aparţinând societăţii unde era angajat, pentru a transporta marfă la Sibiu.
Înainte de a ajunge la Copşa Mică într-o curbă relativ uşoară la dreapta , partea din spate a semiremorcii a derapat, intrând pe contra sens şi acroşând vehiculul ce se deplasa din faţă, condus de numitul T.I. În urma impactului microbuzul s-a rotit de 2 ori pe şosea, şoferul fiind aruncat prin parbriz şi decedând instantaneu. Pasagerul aflat pe scaunul din dreapta, T.V. a suferit leziuni vindecabile în 17-18 zile îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a apreciat că în cauză sunt întrunite exigenţele răspunderii solidare a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, astfel încât i-a obligat la plata daunelor materiale şi morale.
În ce priveşte societatea de asigurare, s-a apreciat, raportat la art. 44 din Legea nr.136/1995, art. 7,35,42 din Ord. nr. 3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi prin prisma dispoziţiilor cuprinse în decizie nr.1 /2005 a I.C.C.J. că prezenţa formală a asiguratorului în proces, motivată de aşa zisa opozabilitate este greşită, întrucât nu putea expune societatea la a asista neputincioasă la eventualul abuz al celorlalte părţi, care pot face o înţelegere în frauda sa chiar mai mult, părţile civile au solicitat în cauză în mod expres obligarea asiguratorului la despăgubiri , iar instanţa , fiind sesizată cu o cerere, este obligată să îi dea o rezolvare în sensul admiterii sau respingerii, varianta de a nu soluţiona cererea nefiind acceptată, întrucât Codul de procedură penală prevede expres situaţiile în care acţiunea civilă poate fi lăsată nesoluţionată.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, părţile civile, inculpatul şi partea responsabilă civilmente.
Prin decizia penală nr. 153/18 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr. 530/257/2006 s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş şi apelurile părţilor civile sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate de către instanţa de fond şi care au fost majorate.
Apelurile inculpatului şi al părţii responsabile civilmente au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul R.S., partea responsabilă civilmente S.C. „A.R.A.” SA .
Recursul S.C. „A.R.D.A.F.” SA este fondat.
Prima instanţă a obligat la plată despăgubirilor civile pe de o parte inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente şi pe de altă parte asiguratorul.
Este corectă doar obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente,însă nu şi cea a asiguratorului, inadmisibilă în cadrul procesului penal.
Raţionamentul pe care se bazează decizia nr.1/2005 a I.C.C.J. este acela că răspunderea asiguratorului are o natură contractuală şi nu delictuală.
În procedura penală instanţa sesizată cu o infracţiune poate soluţiona şi acţiunea civilă alăturată cei penale, dar întotdeauna şi fără excepţie ne aflăm în prezenţa răspunderii civile delictuale şi nu a celei contractuale care este de competenţa instanţei civile.
Obligând asiguratorului la plata despăgubirilor civile s-a depăşit competenţa instanţei penale, pronunţându-se hotărâri nelegale.
Asiguratorul răspunde în baza contractului încheiat cu asiguratul iar în situaţia în care părţile consideră că nu au fost despăgubite corespunzător se pot adresa instanţei civile.
Instanţa penală nefiind competentă să soluţioneze acţiunea în răspundere civilă contractuală care stă la baza răspunderii civile a asiguratorului nu poate decât să constate calitatea de asigurator în care o societate participă la proces.
Justificarea participării asiguratorului la procesul penal constă în recunoaşterea posibilităţii acestuia de a face apărări în privinţa cuantumului drepturilor materiale şi morale acordate de instanţa în ipoteza pronunţării unor soluţii de condamnare.
Este utilă participarea asiguratorului la proces şi din perspectiva riscului ca inculpatul cunoscând că despăgubirile vor fi achitate de asigurator , să nu manifeste suficientă diligenţă în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a laturii civile sau chiar să fie de acord cu plata unor sume care depăşesc o despăgubire rezonabilă a părţii civile.
Recursul a fost admis, iar decizia penală casată numai sub aspectul laturii civile, în sensul înlăturării dispoziţiilor privind obligarea asiguratorului să pună riscul asigurat şi să plătească nemijlocit părţii civile despăgubirile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
S-a constata că S.C. „A.R.D.A.F.” SA are calitatea de asigurator în cauză.
