Această componentă a laturii subiective a infracţiunii nu este dovedită câtă vreme rezultă din probele cauzei că în fapt, conform întelegerilor comerciale ale părtilor – inculpat şi actualele părţi civile, filele cec emise de inculpat reprezentau o garantie a faptului că până la data scadentă va achita contravaloarea mărfii livrate, iar numai în cazul neîndeplinirii acestei obligatii respectivele file cec urmau a reprezenta instrumente de plată, putând a fi introduse spre decontare.
Din această perspectivă concluzia care se desprinde este aceea că interesul urmărit de părtile civile a fost acela a existentei provizionului la momentul scadentei, acceptând implicit posibilitatea lipsei de disponibil la momentul încheierii raporturilor contractuale si primirii filelor cec ceea ce exclude existenta inducerii în eroare în momentul încheierii contractelor asupra unui aspect fundamental în formarea constiintei si vointei părtilor civile.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 166/A din 4 octombrie 2011
Prin sentinţa penală nr. 139/F din 27.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, a fost condamnat inculpatul P.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, c (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale) C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 74 lit. a, b, c, art. 741 alin. 1, art. 76 lit. b C.pen..
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a, b, c C.pen. (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale).
Conform C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a stabilit conform art. 82 C.pen. un termen de încercare de 5 ani.
S-a pus în vedere inculpatului disp. C.pen..
Conform art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore la data de 22.02.2007.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor vătămate constituite părţi civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr.74/D/P/2006 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud a fost trimis în judecată inculpatul P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev.de art. 215 alin.1,2,3,4 şi 5 C.pen. , cu aplic.art.41 alin.2 C.pen..
Prin actul de acuzare în sarcina inculpatului s-a reţinut următoarele:
În perioada iunie 2005-mai 2006, în calitate de administrator sau împuternicit la S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa, S.C.”J.I.” S.R.L. Bistriţa, S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa şi S.C.B.” S.R.L.Rodna, inculpatul P.I. , a emis , în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe cecuri sau bilete la ordin fără a avea disponibil bănesc în cont , ştiind că pentru valorificarea acestor instrumente de plată nu exista provizia necesară acoperirii, în scopul inducerii în eroare a mai multor părţi vătămate, respectiv a retras după emiterea cecurilor, în tot sau în parte, provizia necesară acoperirii, utilizând în unele situaţii şi mijloace frauduloase (constând în aceea că a afirmat că S.C.”C.C.I.” S.R.L. nu s-a aflat niciodată în CIP, aspect nereal), precum şi inducerea sau menţinerea în eroare a unor persoane vătămate cu prilejul încheierii unor contracte în aşa fel încât în lipsa erorii , cel înşelat nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate, pricinuind un prejudiciu total de 3.155.578,7 RON, ulterior recuperat prin plată sau livrare de marfă în compensare.
S-a mai arătat în actul de acuzare că inducerea sau menţinerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract constă în aceea că, de fiecare dată, la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, una din clauze era că marfa care face obiectul contractului, se va achita cu cec, bilet la ordin sau numerar şi nicidecum cu mărfuri în compensare, menţionându-se totodată că dacă părţile vătămate ar fi cunoscut în momentul încheierii contractelor că inculpatul P.I. le va livra alte mărfuri în compensare nu ar mai fi încheiat contractele respective.
În concret, potrivit actului de acuzare,activitatea infracţională a fost săvârşită de inculpat în modalitatea descrisă în continuare:
1. În data de 11.06.2005, inculpatul P.I. s-a deplasat la sediul părţii vătămate S.C.”C.I.”S.R.L.Târvovişte unde, în calitate de administrator al S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa s-a arătat interesat să achiziţioneze profile din oţel. Cu acea ocazie, la solicitarea administratorului acestei societăţi (numitul D.C.) inculpatul a dat o declaraţie prin care arată că S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa nu se află în incapacitate de plată şi nu figurează în Centrala Incidentelor de Plăţi. Această afirmaţie nu a fost reală întrucât la data de 13.08.2004 şi de 18.03.2005, S.C. „C.C.” S.R.L. Bistriţa a fost înregistrată în Centrala Incidenţelor de Plăţi. După completarea declaraţiei de către inculpat, între cele două societăţi comerciale s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 36/11.06.2005, conform căruia societatea din Târgovişte urma să livreze societăţii administrate de inculpat oţeluri laminate. În aceeaşi zi, pe bază de factură fiscală S.C.”C.I.” S.R.L. Târgovişte a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa oţel în valoare de 133.062,461 lei. Pentru plata mărfii, în baza înţelegerii cu D.C. (administrator al societăţii furnizoare) inculpatul a emis 4 cecuri, trei în valoare de câte 33.000 lei RON , iar unul de 34.062,468 lei RON, afirmând că nu vor fi probleme la decontare, situaţie în care, beneficiarul cecurilor le-a girat către S.C.”L.S.” S.R.L.Bucureşti.
În momentul în care au fost scadente, S.C.” L.S.” Bucureşti a depus cecurile în bancă, spre decontare, însă au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil şi plătitor aflat în CIP. S.C.”L.S.” S.R.L.Bucureşti a restituit către S.C.”C.I.” S.R.L.Bistriţa toate cele 4 cecuri astfel că D.C. l-a contactat pe inculpat cerându-i explicaţii referitor la refuzul cecurilor de la decontare. În această situaţie, inculpatul a recunoscut că societatea pe care o administrează se află într-o situaţie dificilă din lipsa lichidităţilor, solicitând un termen pentru acoperirea cecurilor. Inculpatul a achitat în cele din urmă, cu ordin de plată, suma de 30.000 lei RON la data de 26.07.2005 şi încă 22.500 lei RON la data de 26.07.2005, rămânând nerecuperată suma de 80.562,47 lei RON.
Partea vătămată s-a constituit (iniţial) parte civilă cu suma de 98.134,92 lei RON, luând în calcul şi o tranzacţie din 2.07.2005 pentru care însă inculpatul nu a fost trimis în judecată.
2. În cursul anului 2002, prin intermediul S.C.”J.I.” S.R.L. Bistriţa inculpatul P.I. a derulat relaţii comerciale cu S.C.”R.”S.R.L. Galaţi, administrată de A.G., raporturile comerciale desfăşurându-se normal, în sensul că a achitat la timp mărfurile achiziţionate de la această din urmă societate.
În data de 1.03.2005, între S.C. „R.” S.R.L. Galaţi şi S.C.C.C.” S.R.L. Bistriţa s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.4, conform căruia, societatea din Galaţi urma să livreze celei administrate de inculpat motorină Euro 3. În acest contract se stipula că inculpatul lasă cu titlu de garanţie, pentru anul 2005, un cec pe care l-a completat la toate rubricile, mai puţin la rubrica „suma de plată”.
În perioada 2.03.-5.08.2005, conform unui număr de 25 facturi fiscale, S.C.”R.” S.R.L. a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L. motorină Euro 3 şi tablă în valoare totală de 1.107.114,31 lei RON. La data de 18.06.2005, în numele S.C.”C.C.” S.R.L., inculpatul a emis societăţii furnizoare un bilet la ordin în valoare de 100.000 lei RON care însă a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil în bancă.
Ulterior, din suma de 1.107.114,31 lei RON, inculpatul a achitat părţii vătămate suma de 168.700 lei RON, rămânând nerecuperată suma de 938.414,31 lei RON. Apoi, la 26.09.2005 inculpatul a emis în numele S.C.”C.C.” S.R.L. un alt bilet la ordin, în valoare de 65.000 lei RON, care introdus în bancă spre decontare de către reprezentanţii societăţii furnizoare , a fost refuzat din lipsă de disponibil.
Din acest motiv, numitul A.G. a completat cecul primit de la inculpat (cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/1.03.2005), cu suma de 808.571 lei RON şi l-a introdus la bancă spre decontare, care de asemenea a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil.
Ulterior, inculpatul P.I. a livrat către S.C.”R.” S.R.L. Galaţi, mărfuri în compensare, astfel că această societate nu s-a mai constituit parte civilă.
3. În actul de acuzare se mai arată că inculpatul P.I. a derulat relaţii comerciale cu S.C.”R.” S.R.L.Galaţi şi prin intermediul S.C.”M.S.I.”S.R.L. Bistriţa. Astfel, la data de 12 şi 17.09.2005, S.C.”R.” S.R.L. Galaţi a livrat către S.C.”M.S.I.” S.R.L. tablă LB2 şi tablă zincată în valoare totală de 210.157,57 lei RON. Pentru plata contravalorii mărfii, inculpatul P.I. a emis 4 bilete la ordin care introduse în bancă spre decontare (la data scadenţei) au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil bănesc.
Ulterior, inculpatul P.I. a livrat societăţii furnizoare mărfuri în compensare, astfel că S.C.”R.” S.R.L. Galaţi nu s-a mai constituit parte civilă.
4. În data de 5.05.2005, inculpatul P.I. s-a deplasat la Galaţi şi a încheiat în numele S.C.”C.C.” S.R.L. Bistriţa, contractul de vânzare-cumpărare nr.95/2005 cu S.C.”T.” S.A.Galaţi, având ca obiect livrarea de diferite produse de către societatea din Galaţi. Societatea administrată de inculpat şi-a asumat obligaţia de a face plata în numerar, cu ordin de plată sau cec.
În baza contractului S.C.T.” S.A.Galaţi a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa mărfuri în valoare totală de 148.728,92 lei RON, pentru plata cărora inculpatul a emis trei file cec. La data scadenţei cecurile au fost introduse în bancă spre decontare însă au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
În data de 19.07.2005, cu ordin de plată, inculpatul P.I. a achitat suma de 30.000 lei RON, astfel că pentru prejudiciul de 118.728,92 lei RON partea vătămată S.C.”T.” S.A.Galaţi s-a constituit parte civilă.
5. În data de 18.11.2004 între S.C.”C.C.I.” S.R.L., reprezentată de inculpat şi S.C.”T.C.C.” S.A.Deva s-a încheiat contractul nr.1465/18.11.2004.În baza acestui contract, societatea din Deva urma să livreze celei administrate de inculpat, produse metalurgice, plata mărfii urmând a fi făcută cu file cec.
Astfel, la data de 3.05.2005, S.C.”T.C.C.” S.A.Deva a livrat către S.C.”C.C.I.” S.R.L.Bistriţa mărfuri în valoare de 173.493,67 lei RON. Pentru plata parţială a mărfii, inculpatul a remis administratorului societăţii furnizoare o filă cec în valoare de 50.000 lei, care introdusă în bancă spre decontare a fost refuzată din lipsă totală de disponibil bănesc.
Ulterior, cu ordin de plată şi livrarea unor mărfuri în compensare, inculpatul a achitat o parte din prejudiciu, rămânând un rest de 91.589 lei RON, sumă cu care partea vătămată S.C.”T.C.C.” S.A.Deva s-a constituit parte civilă în cauză.
6. În cursul anului 2003 inculpatul P.I. l-a contactat telefonic pe administratorul S.C.”D.”S.R.L. Dâmboviţa, arătându-se interesat de achiziţionarea produselor comercializate de această societate.Ca urmare, S.C.”D.” S.R.L.Dâmboviţa a început să livreze mărfuri către S.C.”M.S.I.” S.R.L. pentru plata cărora inculpatul a emis file cec care au fost decontate de bancă.
Ulterior, la data de 4.07.2005, inculpatul P.I., în calitate de administrator al S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa a încheiat cu S.C.”D.” S.R.L.Dâmboviţa un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect livrarea de produse metalurgice (oţel beton, sârmă etc) pe care s-a obligat să le plătească cu numerar, ordin de plată, bilet la ordin sau cec. În baza acestui contract S.C.”D.” S.R.L. Dâmboviţa a livrat către S.C.M.S.I.” S.R.L. Bistriţa oţel beton şi sârmă în valoare totală de 460.221,77 Lei RON, pentru plata cărora inculpatul a emis 3 file cec, stabilind de comun acord cu reprezentantul partenerului său comercial data scadenţei.
Înainte de data scadenţei filelor cec, inculpatul a propus numitului D.F. să nu introducă filele cec la bancă, spunându-i că îi va livra în compensare alte mărfuri. După primirea mărfurilor în compensare, administratorul S.C.”D.” S.R.L., numitul D.F., a constatat că acestea sunt necorespunzătoare calitativ, astfel că a solicitat inculpatului să-şi ridice marfa. Ca urmare, D.F. a introdus filele cec în bancă, spre decontare, însă acestea nu au fost onorate la plată din cauza lipsei de disponibil bănesc.
Pentru prejudiciul cauzat S.C.”D.” S.R.L.Dâmboviţa s-a constituit parte civilă cu suma de 460.221,77 lei RON.
7. În perioada 2002- începutul anului 2004, între S.C.”R.N.” S.R.L. Şieu Odorhei şi societăţile comerciale administrate de inculpat, S.C.J.I.” S.R.L.Bistriţa şi S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa s-au derulat relaţii comerciale constând în livrarea de diferite produse, pe care P.I. le-a achitat în diferite modalităţi.
Începând cu luna iunie 2004 S.C.”R.N.” S.R.L.Sieu Odorhei a început să livreze mărfuri şi către S.C.”C.C.I.” S.R.L. administrată tot de către inculpatul P.I. pe care acesta s-a obligat că le achite cu bilet la ordin sau cec, care urmau să fie introduse în bancă numai în situaţia în care nu se făcea plata până în acel moment.
În luna iulie 2005, S.C.”C.C.I.” S.R.L. Bistriţa a acumulat o datorie faţă de S.C.”R.N.” S.R.L. de 400.000 lei RON, astfel că administratorul acestei societăţi a introdus în bancă un număr de 4 bilete la ordin, în valoare totală de 93.227,99 lei RON, care însă au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil bănesc.
Ulterior, inculpatul P.I. a livrat acestei societăţi mărfuri în compensare, astfel că S.C.”R.N.” S.R.L. nu s-a mai constituit parte civilă.
8. În calitate de reprezentant al S.C.C.C.I.” S.R.L., în data de 4.03.2005 inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu S.C.”B.I.” S.R.L. Rodna, în baza căruia, această din urmă societate a vândut către S.C.”C.C.I.” S.R.L. un imobil în valoare de 200.000 lei RON.Prin acelaşi contract, în nume propriu, administratorul aceleiaşi societăţi a vândut către S.C.”C.C.I.” S.R.L. un teren cu suma de 50.000 lei RON.
Pentru plata imobilelor, inculpatul a emis 5 file cec, fiecare în valoare de câte 50.000 lei RON.Introduse la decontare în bancă, primele două cecuri au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil bănesc.
Ulterior, inculpatul P.I. a livrat diferite mărfuri în compensare, astfel că S.C.”B.I.” S.R.L. nu s-a mai constituit parte civilă.
9. În luna decembrie 2005, inculpatul a luat legătura cu numitul B.I., administrator al S.C.”T.” S.R.L.Târgu Mureş, arătându-se interesat de achiziţionarea de produse electrice. În perioada următoare, S.C.”T.” S.R.L.Târgu-Mureş a livrat diferite produse către S.C.”B.” S.R.L.Rodna, administrată de inculpat, pentru plata cărora a emis file cec care au fost decontate de bancă.
Ulterior, la data de 20.12.2005, S.C.”B.”S.R.L.Rodna s-a aprovizionat de la S.C.”T.” S.R.L. Târgu-Mureş cu mărfuri în valoare totală de 49.980 lei RON. O parte din valoarea mărfurilor a fost achitată de inculpat în numerar, iar pentru diferenţa de 37.544 lei RON a emis o filă cec pe care S.C. „T.” S.R.L, a girat-o către S.C.”R.” S.R.L.Cluj-Napoca. Introdusă în bancă spre decontare, această filă a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil bănesc, astfel că S.C.”R.” S.R.L.Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă cu suma de 37.544 lei RON.
În data de 31 ianuarie 2006 inculpatul P.I., în numele S.C.”B.” S.R.L. s-a aprovizionat de la S.C. T.” S.R.L. cu tablă în valoare de 284.819 lei RON. Pentru plata mărfii inculpatul a emis două file cec. Aceste două file cec au fost girate de către S.C.”T.” S.R.L. altor două societăţi faţă de care avea datorii, respectiv S.C.”M.” S.R.L. Ernei şi S.C.”U.” S.A.Petroşani. Introduse în bancă spre decontare cele două cecuri au fost refuzate la plată, astfel că reprezentantul S.C.”T.” S.R.L. a stins datoria pe care o avea faţă de cele două societăţi în alt mod.
S.C.”T.” S.R.L. Târgu-Mureş nu s-a constituit parte civilă deoarece inculpatul P.I. a livrat mărfuri în compensare.
10. În baza unei procuri autentificate, numitul C.V. a fost împuternicit să desfăşoare activitatea de administrator a S.C.”F.P.” S.R.L.Braşov. La începutul anului 2006, numitul C.V. l-a cunoscut pe inculpatul P.I. şi au hotărât să desfăşoare relaţii comerciale, cei doi convenind ca S.C.”F.P.” S.R.L. Braşov să livreze societăţii administrate de inculpat truse auto în valoare de 200.000 lei RON, plata urmând a fi făcută cu file cec.
În perioada următoare, numitul C.V. a achiziţionat de la S.C.”A.” S.R.L. truse auto, iar în baza facturii fiscale nr.8045729/10.02.2006, S.C.”F.P.” S.R.L. a livrat către S.C.”B.” S.R.L. truse auto în valoare de 184.688 lei RON. Pentru plata mărfii inculpatul a emis o filă cec şi două bilete la ordin, care însă au fost refuzate la plată din cauza lipsei de disponibil bănesc.
Ulterior, o parte din prejudiciu a fost recuperat, astfel că S.C.”F.P.” S.R.L. se constituie parte civilă cu suma de 123.574,3 lei RON.
11. În data de 13.02.2006, în numele S.C.”B.” S.R.L. inculpatul P.I. s-a aprovizionat de la S.C.”T.I.S.” S.R.L.Piteşti cu mărfuri în valoare de 103.156,09 lei RON, pentru plata cărora a emis o filă cec,care introdusă în bancă spre decontare a fost refuzată la plată.
Ulterior, inculpatul a livrat către S.C.”T.I.S.” S.R.L. Piteşti mărfuri în compensare astfel că această societate nu s-a mai constituit parte civilă.
12. La începutul anului 2006 inculpatul P.I. l-a cunoscut pe T.A., administrator al S.C.”M.” S.R.L.Tecuci cu care s-a înţeles să deruleze relaţii comerciale.
Ca urmare, la data de 24.02.2006 S.C.”M.” S.R.L.Tecuci a livrat către S.C.”B.” S.R.L. mărfuri în valoare de 46.866,96 lei RON.
Pentru plata mărfii inculpatul a emis o filă cec în valoare de 46.800 lei RON (diferenţa fiind achitată în numerar). Pentru o datorie pe care o avea către S.C.”T.” S.R.L. Târgu-Mureş, numitul T.A. a girat cecul primit de la inculpat acestei societăţi. Introdus în bancă spre decontare cecul a fost refuzat la plată din lipsă disponibil bănesc.
Ulterior, prejudiciul a fost recuperat, astfel că niciuna din aceste societăţi nu s-a constituit parte civilă.
13. În cursul lunilor octombrie-noiembrie 2005, inculpatul l-a cunoscut pe D.V.R., administrator al S.C.”E.” S.R.L.Tecuci, cei doi hotărând să deruleze relaţii comerciale.
În perioada noiembrie-decembrie 2005 S.C.”E.” S.R.L. a livrat către S.C.”B.” S.R.L.Rodna marfă în valoare totală de 238.095,45 lei RON. Reprezentanţii celor două societăţi au convenit ca plata mărfii să se facă cu ordin de plată, cec sau numerar. Până în luna februarie 2006, prin diferite modalităţi, inculpatul P.I. a achitat suma de 60.138 lei RON, astfel încât a rămas un rest de plată de 178.967,45 lei RON. Pentru plata parţială a debitului, inculpatul a remis partenerului său comercial o filă cec, pentru suma de 40.000 lei RON, care introdusă în bancă spre decontare a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil.
Întrucât inculpatul P.I. a livrat mărfuri în compensare, S.C.”E.” S.R.L. nu s-a mai constituit parte civilă.
14. Numitul N.I. este administrator la S.C.”D.S.” S.R.L.Năvodari, iar în cursul lunii noiembrie 2005 l-a cunoscut pe inculpat în calitate de administrator la S.C.”B.” S.R.L.Rodna. Inculpatul s-a arătat interesat de achiziţionarea de salopete pentru uz industrial. Cei doi s-au înţeles ca salopetele să fie transportate de către N.I. la Bistriţa, lucru care s-a petrecut la data de 25.11.2005, când S.C.”D.S.” S.R.L. a livrat către S.C.”B.” S.R.L, salopete în valoare de 47.742,8 lei RON. Pentru plata mărfii inculpatul a remis o filă cec care introdusă în bancă spre decontare nu a fost onorată din lipsă de disponibil bănesc.
Ca urmare, S.C.”D.S.” S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 47.742,8 lei RON.
Părţile vătămate , S.C.”R.” S.R.L.Galaţi, S.C.”R.N.” S.R.L.Sieu Odorhei, S.C.”B.I.” S.R.L. Rodna, partea vătămată B.C.I., S.C.”T.” S.R.L. Târgu-Mureş, S.C.”T.I.S.” S.R.L. Piteşti, S.C.”M.” S.R.L.Tecuci, S.C.”E.” S.R.L. Tecuci, nu s-au constituit părţi civile, arătând că şi-au recuperat prejudiciul primind mărfuri în compensare.
Partea vătămată S.C.”C.I.” S.R.L.Târgovişte s-a constituit parte civilă, în instanţă, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, cu suma de 112.350, 82 lei RON, însă prin actul de acuzare se reţine că a fost prejudiciată cu suma de 80.562,47 lei.
Partea vătămată S.C.”T.” S.A.Galaţi s-a constituit parte civilă, în faza de urmărire penală, cu suma de 118.728,92 lei.
Partea vătămată S.C.”T.C.C.” S.A.Deva s-a constituit parte civilă, în faza de urmărire penală cu suma de 91.589,9 lei.
Partea vătămată S.C.”D.”S.R.L. Dâmboviţa s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 460.221,77 lei, iar în faţa instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti (f.26 şi f.48) cu suma de 512.825,19 lei daune materiale şi 100.000 lei daune morale.
Partea vătămată S.C.”R.”S.R.L. Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă cu suma de 50.040,2 lei RON (f.74).
Partea vătămată S.C.”F.P.” S.R.L.Braşov s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 123.574,36 lei.
Partea vătămată S.C.”D.S.” S.R.L.Năvodari s-a constituit parte civilă cu suma de 47.742,8 lei (în faza de urmărire penală).
Audiat în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care este trimis în judecată, aceea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi a susţinut că evenimentele s-au derulat în modalitatea descrisă mai jos.
Prin declaraţia dată în instanţă inculpatul a arătat că societăţile comerciale la care este administrator, cele menţionate în rechizitoriu, au ajuns în incapacitate de plată din cauza unor relaţii comerciale pe care le derula începând cu luna aprilie 2005 cu S.C.”B.P.” S.R.L. Craiova, căreia i-a livrat marfă de circa 32 miliarde lei vechi, fără ca ulterior să-i fi achitat preţul. A relatat că o parte din marfa livrată acestei societăţi a fost achiziţionată de la unele din societăţile comerciale despre care se face vorbire în prezentul dosar. Inculpatul a relatat că S.C.”B.P.” S.R.L. Craiova i-a garantat plata celor 32 miliarde de lei atât cu file cec cât şi cu un contract de ipotecă asupra unei benzinării şi că ulterior a aflat că această societate a întocmit în fals actele notariale, iar benzinăria a fost vândută fără ştirea sa. Inculpatul a susţinut că ipoteca a fost radiată în urma întocmirii unor acte false inclusiv prin falsificarea stampilei notarului şi că aceste fapte fac obiectul unui dosar al DIICOT Craiova, iar administratorul S.C.”B.P.”S.R.L.Craiova a fost arestat, în acel dosar el având calitatea de parte vătămată.
În ce priveşte S.C.”C.I.”S.R.L. Târgovişte inculpatul a relatat că relaţiile comerciale s-au derulat prin S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa în baza unui contract. A arătat că marfa se livra de către societatea din Târgovişte pe bază de comandă, iar plata o efectua cu ordin de plată, în final eliberând societăţii furnizoare 3 file cec, care nu au putut fi decontate din cauză că în perioada respectivă S.C.”B.P.” Craiova îi datora circa 32 miliarde lei, bani pe care nu i-a mai primit. A susţinut că după refuzul de către bancă a decontării celor trei cecuri, prin livrarea de marfă în compensare a recuperat prejudiciul cauzat acestei societăţi şi că, ulterior au continuat să deruleze relaţii comerciale împreună.
Referitor la S.C.”R.” S.R.L.Galaţi inculpatul a relatat că se aproviziona cu produse metalurgice de la această societate prin intermediul S.C.”C.C.” S.R.L.. În baza contractului încheiat cu această societate a emis o filă cec cu tilu de garanţie, care putea fi depusă în bancă doar la 31.12.2005, în condiţiile în care S.C.”C.C.” S.R.L. rămânea datoare în urma relaţiilor comerciale derulate. Cu toate acestea, reprezentanţii S.C.”R.” S.R.L. Galaţi au modificat unilateral data scadenţei stabilite de comun acord şi au depus fila cec în bancă înainte de 31.12.2005. Inculpatul a susţinut că a obţinut în instanţă anularea filei cec şi că va depune la dosar acea sentinţă civilă. Ulterior a livrat către S.C.”R.” S.R.L.Galaţi mărfuri în compensare, în baza unei înţelegeri verbale, deşi acest mod de plată nu era stipulat în contract.
Inculpatul a relatat că a derulat relaţii comerciale cu S.C.”R.” S.R.L.Galaţi şi prin intermediul S.C.” M.S.I.” S.R.L.Bistriţa, plata mărfurilor făcându-se cu bilete la ordin. În acea perioadă, S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa a fost supusă unui control financiar de către administraţia financiară din cauza unor „probleme la bugetul de stat” şi din acest motiv avea conturile blocate. Ca urmare a plătit mărfurile livrate de societatea din Galaţi cu mărfuri livrate în compensare şi „bilete la ordin” girate de alte societăţi.
Inculpatul a susţinut că de la S.C.”T.” S.A. Galaţi a achiziţionat produse metalurgice de circa 2 miliarde lei vechi pentru plata cărora a lăsat cu titlu de garanţie 3 file cec. Din cauză că nu a putut să plătească marfa livrată cu ordin de plată, reprezentanţii S.C.”T.” S.A.Galaţi au completat filele cec şi le-au depus în bancă. Cele trei file cec au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil şi pentru că S.C.”C.C.”S.R.L. era în incidenţă de plată. Ulterior, a remis reprezentantului S.C.”T.” S.A.Galaţi bilete la ordin girate de alte societăţi, astfel că nu mai are nicio datorie faţă de această societate.
Referitor la S.C.”T.C.C.”S.A.Deva, inculpatul a arătat că prin S.C.”C.C.I.” S.R.L. Bistriţa a achiziţionat produse metalurgice de circa 23 miliarde lei pentru care a remis reprezentanţilor acestei societăţi o filă cec cu titlu de garanţie. Înţelegerea era ca acea filă cec să nu fie introdusă în bancă spre decontare întrucât au convenit ca plata să se facă cu ordin de plată. După circa 1 an de zile, timp în care au derulat relaţii comerciale „a rămas de plată” faţă de S.C.”T.C.C.” S.A. Deva , astfel că reprezentanţii acestei societăţi au completat-o şi au depus-o în bancă. Fila respectivă a fost refuzată de bancă la decontare din lipsă de disponibil însă a recuperat prejudiciul cauzat S.C.”T.C.C.” S.A.Deva prin remiterea unui bilet la ordin girat de o altă societate. Ca urmare, acoperind prejudiciul cu un bilet la ordin girat de o altă societate, inculpatul a declarat că faţă de această societate comercială nu mai are nicio datorie.
Referitor la S.C.”D.”S.R.L.Dâmboviţa, inculpatul a arătat că relaţiile comerciale s-au derulat pe bază de contract încheiat cu S.C.”M.S.I.” S.R.L.Bistriţa. De la această societate inculpatul a declarat că a achiziţionat marfă de circa 20 miliarde lei vechi, iar plata mărfurilor urma a fi făcută cu ordin de plată. A susţinut că a lăsat, cu titlu de garanţie, încă de la încheierea contractului, 3 file cec.
Inculpatul a arătat că înainte de introducerea filelor cec în bancă, spre decontare, administratorul S.C.”D.” S.R.L.Dâmboviţa a fost la Bistriţa la sediul societăţii sale şi a ridicat marfă în valoare de 11 miliarde lei pe care a recepţionat-o, urmând ca pentru diferenţă să-i livreze marfă în compensare. După 20 de zile de la ridicarea mărfii din Bistriţa, reprezentanţii S.C.”D.” S.R.L. Dâmboviţa au făcut obiecţiuni la calitatea mărfii şi au introdus cele trei file cec spre decontare în bancă, care au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Inculpatul a mai susţinut că S.C.”M.S.I.” S.R.L. nu are datorii faţă de S.C.”D.” S.R.L. Dâmboviţa şi că, dimpotrivă , această societate datorează societăţii sale 6 miliarde lei vechi, sens în care a introdus o acţiune civilă (somaţie de plată) care i-a fost admisă.
Referitor la partea vătămată S.C.”R.N.” S.R.L. Sieu Odorhei inculpatul a arătat că au derulat relaţii comerciale încă din anul 2002 prin S.C.”C.C.I.” S.R.L. şi S.C.”J.I.” S.R.L. Bistriţa şi că şi în prezent desfăşoară raporturi comerciale cu această societate. A susţinut că cele 5 bilete la ordin emise acestei societăţi au fost refuzate la plată pentru că la rândul său nu a avut încasări de la alte societăţi care îi datorau sume de bani, dar că ulterior a recuperat prejudiciul, livrând mărfuri în compensare, astfel că din acest motiv S.C.”R.N.” S.R.L. Sieu Odorhei nu s-a mai constituit parte civilă.
În ce priveşte relaţia comercială cu S.C.”B.I.”S.R.L. Rodna, inculpatul a afirmat că a achiziţionat de la această societate precum şi de la persoana fizică B.C.I., un imobil şi un teren în valoare de circa 2,4 miliarde lei vechi, încheind în acest sens un contract de vânzare-cumpărare în cuprinsul căruia s-a stipulat lăsarea unor cecuri cu titlu de garanţie. Înţelegerea cu reprezentantul S.C.”B.I.” S.R.L. Rodna a fost ca plata mărfii să se facă cu mărfuri în compensare respectiv materiale de construcţie, ceea ce s-a şi realizat în fapt.
Referitor la partea vătămată S.C.”T. „ S.R.L. Târgu-Mureş inculpatul a arătat că a derulat relaţii comerciale cu această societate, iar în luna decembrie 2005 a achiziţionat prin intermediul S.C.”B.” S.R.L. lanţuri industriale. Pentru plata mărfii a lăsat cu titlu de garanţie o filă cec, care fără ştirea sa a fost ulterior girată către altă societate, fără ca el să-şi fi dat în prealabil acordul, respectiv către S.C.”R.” S.R.L. Cluj-Napoca cu care neavând raporturi comerciale a declarat că nu este de acord cu constituirea de parte civilă formulată de aceasta.
Inculpatul a susţinut că în cursul lunii ianuarie 2006 a achiziţionat de la S.C.”T.” S.R.L.Târgu Mureş o anumită cantitate de tablă care s-a dovedit a fi necorespunzătoare calitativ. Din acest motiv au apărut „probleme” şi a încheiat cu reprezentanţii S.C.”T.” S.R.L. o „minută” prin care au convenit de comun acord ca cecul lăsat cu titlu de garanţie să nu fie girat şi să plătească marfa prin compensare. Ulterior a aflat că S.C.”T.” S.R.L. Târgu-Mureş a girat filele cec către alte societăţi comerciale şi că acestea au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil. A precizat că datoria avută faţă de S.C.”T.” S.R.L. a fost stinsă prin livrare de marfă în compensare de către S.C.”B.” S.R.L..
În ce priveşte relaţia comercială cu S.C.”F.P.” S.R.L. Braşov, a arătat că a achiziţionat de la această societate truse auto în valoare de aproximativ 2 miliarde de lei, pentru plata mărfii lăsând cu titlu de garanţie o filă cec. Ulterior, societatea a girat fila cec fără ştirea sa, deşi înţelegerea era ca plata să se facă prin compensare, aspect consemnat într-o „minută”. Inculpatul a relatat că a recuperat întregul prejudiciu, prin compensare şi că va depune la dosar documente justificative în acest sens.
Inculpatul a susţinut că a derulat relaţii comerciale cu S.C.”T.I.S.”S.R.L. Piteşti de peste 20 miliarde lei vechi şi că fapta descrisă în rechizitoriu la pct.11 se referă la ultima achiziţie de motorină din luna februarie 2006, pentru plata căreia a emis furnizorului file cec.
Ulterior, fără ştirea sa S.C.”T.I.S.” S.R.L.Piteşti a girat filele cec astfel că acestea au fost introduse în bancă spre decontare înainte de termenul de 35 de zile de la emitere, motiv pentru care au fost refuzate la plată. Inculpatul a susţinut că, datoria sa faţă de această societate a fost stinsă prin livrare de marfă în compensare.
Referitor la S.C.”M.” S.R.L. Tecuci, inculpatul a relatat că a vândut marfa achiziţionată de la această societate altor societăţi comerciale, care l-au înştiinţat că era necorespunzătoare calitativ. Ca urmare a returnat produsele din nou către S.C.”M.” S.R.L. Tecuci. Între timp, această societate a girat cecul primit cu titlu de garanţie, care a fost refuzat la plată, arătând că nu a putut să-l mai retragă. Inculpatul a precizat că a stins datoria pe care o avea faţă de S.C.” M.” S.R.L.Tecuci, întrucât marfa a fost stornată.
În ce priveşte partea vătămată S.C.”E.” S.R.L. Tecuci a relevat că în februarie 2006 a achiziţionat ţeavă de la această societate comercială, lăsând cu titlu de garanţie o filă cec. A susţinut că înţelegerea cu reprezentanţii acestei societăţi a fost de a plăti marfa în numerar sau compensare. Marfa achiziţionată a avut deficienţe calitative, astfel că au apărut întârzieri la plată, situaţie în care S.C.”E.” S.R.L.Tecuci a depus fila cec la bancă spre decontare. Întrucât fila cec a fost refuzată la plată, a stins datoria faţă de această societate comercială prin livrare de marfă în compensare.
Referitor la S.C.”D.S.” S.R.L. Năvodari, inculpatul a susţinut că a făcut o singură tranzacţie cu această societate de la care a achiziţionat salopete industriale. A relevat că a încheiat o minută cu reprezentanţii acestei societăţi prin care au convenit, de comun acord, să lase cu titlu de garanţie o filă cec, întrucât plata mărfii urma să se facă prin livrare de marfă în compensare sau ordin de plată. Inculpatul a susţinut că reprezentanţii acestei societăţi nu au respectat înţelegerea şi au introdus fila cec în bancă spre decontare, astfel că a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil.
Inculpatul a susţinut că a recuperat prejudiciul cauzat acestei societăţi prin livrare de marfă în compensare.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul P.I. este administrator la S.C.”M.S.I.” S.R.L.Bistriţa şi la S.C.”J.I.” S.R.L. Bistriţa, iar în baza unei procuri speciale autentificată la un public în data de 9.08.2004 a fost împuternicit de către P.H., care este cumnata inculpatului şi administrator la S.C.”C.C.”S.R.L.Bistriţa, să desfăşoare toate activităţile care ţin de administrarea societăţii. De asemenea, în baza unei alte procuri speciale, autentificată de un notar public la data de 9.01.2006, inculpatul P.I. a fost împuternicit de către numitul A.F.V., administrator la S.C.”B.” S.R.L.Rodna, să desfăşoare toate activităţile care ţin de administrarea acesteia.
În perioada iunie 2005-mai 2006, în calitate de administrator sau împuternicit la societăţile anterior arătate, inculpatul P.I. a emis mai multe cecuri sau bilete la ordin, fără a avea disponibil bănesc în cont, astfel cum va fi descris în continuare:
1. În data de 11.06.2005, inculpatul P.I. s-a deplasat la sediul S.C.”C.I.”S.R.L. Târgovişte şi l-a contactat pe administratorul societăţii, numitul D.C., spunându-i că este interesat să achiziţioneze profile din oţel. Cu acea ocazie, inculpatul s-a prezentat în faţa reprezentantului acestei societăţi ca fiind administrator al S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa.
Numitul D.C. a fost de acord cu solicitarea inculpatului însă înainte de a încheia un contract referitor la livrarea de produse metalurgice, a solicitat acestuia să dea o declaraţie scrisă din care să rezulte că este administrator la S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa, că această societate nu se află în incapacitate de plată, nu a figurat în centrala Incidentelor de Plăţi, nu se află în stare de insolvabilitate sau sub procedură de faliment ori reorganizare judiciară.
Inculpatul a acceptat să dea o astfel de „declaraţie” care se află la dosar, însă cele declarate nu corespundeau realităţii, întrucât din adresa nr.II/¤/4766/24.10.2005 emisă de – Direcţia Stabilitate Financiară rezultă că în data de 13.08.2004 şi 18.03.2005, S.C.”C.C.”S.R.L.Bistriţa a fost înregistrată în Centrala Incidentelor de Plăţi.
După completarea „declaraţiei” de către inculpat, numitul D.C. a acceptat să încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.36/11.06.2005, conform căruia societatea din Târgovişte urma să livreze celei din Bistriţa, administrate de inculpat, oţeluri laminate. Potrivit contractului, plata contravalorii mărfurilor urma a fi făcută de inculpat cu numerar, ordin de plată, cec sau bilet la ordin.
În aceeaşi zi, în baza facturii fiscale DBVEV nr.0481 8539102, S.C.”C.I.” S.R.L. a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L. oţel în valoare de 133.062,468 RON.
Conform înţelegerii dintre cei doi administratori, respectiv D.C. şi inculpatul P.I., plata urma să se facă cu cecuri.
În acest sens, inculpatul a emis 4 (patru) cecuri seria BG 306 nr.001110815-00110818, dintre care trei în valoare de câte 33.000 lei RON, iar unul de 34.062,468 RON. În concret, cele4 cecuri au fost completate la toate rubricile de către directorul economic al S.C.”C.I.” S.R.L., numitul D.I., după care inculpatul P.I. le-a semnat şi stampilat. S-a convenit ca cecurile să fie scadente la următoarele date: 11.07.2005,14.07.2005,19.07.2005 şi 26.07.2005.
Cu ocazia emiterii celor 4 cecuri, inculpatul P.I. a afirmat că nu vor exista probleme cu decontarea lor, după care numitul D.C. i-a spus că va gira cecurile către alte societăţi comerciale, moment în care inculpatul l-a asigurat de bonitatea firmei sale.
Având convingerea că afirmaţiile inculpatului corespund realităţii, în perioada următoare D.C. a girat cele 4 cecuri către S.C.”L.S. „ S.R.L. Bucureşti, societate care la datele scadenţei a introdus primele două cecuri în bancă, spre decontare. Aceste două cecuri au fost refuzate la decontare de către bancă ambele la data de 12.07.2005, pentru lipsă totală de disponibil şi plătitor aflat în CIP.
Sub acest aspect, este de menţionat că S.C.”C.C.” S.R.L. a intrat în interdicţie bănească de a emite cecuri din data de 22.06.2005 până în data de 22.06.2006, deci după data de 11.06.2005 când inculpatul a emis cele patru cecuri.În acest context, pentru a releva reaua-credinţă a inculpatului, (care nu a comunicat situaţia reală a societăţii pe care o administra) este de menţionat că până la data de 12.07.2005, când au fost refuzate la plată cele două cecuri, a determinat pe reprezentantul S.C.”C.I.” S.R.L. să mai livreze către S.C.”C.C.” S.R.L. încă o cantitate de oţel, în valoare de 76.971,2 RON, tranzacţie care a avut loc la data de 2.07.2005, moment până la care D.C. nu a realizat inducerea sa în eroare.
După refuzul la decontare a primelor două cecuri, S.C.”L.S.” S.R.L. Bucureşti a restituit către S.C.”C.I.” S.R.L. toate cele patru cecuri.În această situaţie, D.C. l-a contactat pe inculpatul P.I. şi i-a cerut explicaţii cu privire la refuzul de plată a cecurilor, împrejurare în care acesta a recunoscut că societatea sa se află într-o situaţie dificilă determinată de lipsa lichidităţilor.
Ulterior, la data de 18.07.2005 şi de 26.07.2005, inculpatul a achitat cu două ordine de plată suma de 30.000 lei RON şi respectiv 22.500 lei RON, rămânând un rest neacoperit de 80.562,47 lei RON, cu menţiunea că pentru tranzacţia din 2.07.2005 inculpatul nu este trimis în judecată, iar prejudiciul cauzat prin această ultimă livrare de oţel nu va fi reţinută în sarcina inculpatului.
2. În cursul anului 2002, inculpatul P.I. l-a cunoscut pe administratorul S.C.”R.” S.R.L.Galaţi, numitul A.G., împreună cu care au început să deruleze relaţii comerciale. Iniţial, inculpatul a derulat raporturi comerciale prin S.C.”J.I.” S.R.L. Bistriţa, acestea decurgând normal, în sensul că mărfurile achiziţionate erau achitate la timp.
În data de 1.03.2005, între S.C.”R.” S.R.L. şi S.C. „C.C.” S.R.L. reprezentată de inculpat s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.4, conform căruia societatea din Galaţi urma să livreze celei din Bistriţa motorină Euro 3. În cuprinsul contractului s-a stipulat că plata contravalorii produselor se va face cu filă cec sau ordin de plată şi că S.C.”C.C.I.” S.R.L.Bistriţa lăsa garanţie pentru anul 2005 fila cec seria BG nr.306 00100392. Acest cec a fost lăsat de inculpat numitului A.G. completat la toate rubricile, inclusiv „data scadenţei”, mai puţin la rubrica „suma de plată”.
În baza contractului, conform unui număr de 25 (douăzeci şi cinci) facturi fiscale, S.C.”R.” S.R.L. a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L., motorină Euro 3 şi tablă în valoare totală de 1.107.114,31 lei RON.
În data de 18.06.2005, în numele S.C.”C.C.” S.R.L. inculpatul P.I. a emis un bilet la ordin în valoare de 100.000 lei RON, scadent la 27.06.2005, însă la momentul introducerii la bancă acesta a fost refuzat la decontare, din lipsa disponibilului bănesc.
Din suma de 1.107.114,31 lei RON inculpatul P.I. a achitat suma de 168.700 lei RON, astfel încât a rămas un rest de 938.414,31 lei RON.
În data de 26.09.2005, în numele S.C.”C.C.” S.R.L. inculpatul a mai emis un bilet la ordin, în valoare de 65.000 lei RON, scadent la 26.10.2005, însă la momentul introducerii la bancă acesta a fost refuzat la decontare din lipsă de disponibil bănesc (f.121-124 vol.1 dos. de urm.penală).
Din acest motiv, în data de 3.11.2005, numitul A.G. a completat pe cecul seria BG nr.306 nr.00100392 suma de 808.571 lei RON, pe care l-a introdus în bancă la decontare, însă şi acest instrument de plată a fost refuzat din lipsa disponibilului bănesc.
Ulterior, inculpatul P.I. a livrat către S.C.”R.” S.R.L. Galaţi mărfuri în compensare, astfel că societatea din Galaţi nu s-a mai constituit parte civilă. Referitor la recuperarea prejudiciului este de menţionat că după refuzul la plată al biletului la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei vechi, A.G. a încercat să rezolve situaţia amiabil, deplasându-se în mai multe rânduri la Bistriţa pentru a discuta cu inculpatul. Potrivit declaraţiei acestuia, inculpatul a evitat să comunice şi s-a exprimat în sensul că nu-i „va plăti nici un ban”, după care , atunci când a încercat să-şi recupereze banii prin intermediul unui judecătoresc, a fost intimidat cu telefoane ameninţătoare. În acest context, A.G. a acceptat să primească marfă în compensare (placaj), care potrivit propriei declaraţii a fost necorespunzătoare calitativ şi cantitativ. De asemenea, prin declaraţia din 8.11.2006, dată la urmărirea penală, A.G. a declarat că „… nu se consideră prejudiciat dacă îmi emite facturi şi procese-verbale în compensare”, respectiv dacă va primi documente contabile justificatoare de la inculpat.
3. Inculpatul P.I. a desfăşurat relaţii comerciale cu S.C.”R.” S.R.L. Galaţi şi în calitate de administrator al S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa.
Astfel, conform facturilor fiscale GL VEH nr.7956259 din data de 12.09.2005 şi seria GL VEH nr.7956264 din data de 17.09.2005, S.C.”R.” S.R.L.Galaţi a livrat către S.C.”M.I.” S.R.L. Bistriţa tablă LB 2 şi tablă zincată în valoare totală de 210.157,57 lei RON.
Pentru plata contravalorii mărfurilor achiziţionate inculpatul P.I. a emis un număr de 4 bilete la ordin, scadente la 22.09.2005, 26.09.2005, 29.09.2005, 26.10.2005. În momentul introducerii biletelor la ordin în bancă spre decontare, au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Ulterior, inculpatul P.I. a livrat către S.C.”R.” S.R.L. Galaţi, administrată de A.G., mărfuri în compensare, astfel că societatea nu se mai constituie parte civilă.
Cu privire la această modalitate de recuperare a prejudiciului şi contextul în care a fost acceptată, instanţa va avea în vedere declaraţiile administratorului A.G., din faza de urmărire penală, la care s-a făcut referire la pct.2.
4. La data de 5.05.2005, inculpatul P.I. s-a deplasat la Galaţi şi a încheiat în numele S.C.”C.C.” S.R.L. Bistriţa contractul de vânzare-cumpărare nr.95/2005 cu S.C.”T.”S.A.Galaţi, având ca obiect livrare de diferite produse de către societatea din Galaţi către cea din Bistriţa. În cuprinsul acestui contract la capitolul V art.8 s-a stipulat expres că plata mărfii livrate se va face cu numerar, ordin de plată sau cec.
La data la care inculpatul a semnat acest contract, S.C.”C.C.” S.R.L Bistriţa se afla înregistrată în Centrala Incidentelor de Plăţi, astfel cum rezultă din Adresa nr.II/4/4766/24.10.2005 a Băncii Naţionale a României – Direcţia Stabilitate Financiară la început în data de 13.08.2004 şi ulterior în interdicţie bancară de a emite cecuri 22.06.2005 – 12.07.2006.
În data de 17.05.2005, S.C.”T.”S.A.Galaţi a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa mărfuri în valoare totală de 148.728,92 lei RON, pe bază de facturi fiscale.Pentru plata mărfii, inculpatul a emis 3 file cec, respectiv seria BG 306 nr.00110806, în valoare de 45.471,73 RON, scadentă la1.07.2005; seria BG 306 nr.00110807 în valoare de 45.392,73 lei RON scadentă la 4.07.2005 şi fila cec seria BG 306 nr.00110808 în valoare de 57.864,46 lei RON scadentă la 19.06.2006.
Toate aceste cecuri au fost completate de inculpat, deşi ştia situaţia S.C.”C.C.I.” S.R.L..
La datele scadente cecurile au fost introduse în bancă spre decontare dar au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Potrivit declaraţiei martorului B.O.P. filele cec au fost lăsate va mijloc de plată fiind „semnate, completate şi stampilate de inculpat”.Ulterior, inculpatul a achitat suma de 30.000 lei RON cu ordin de plată emis de S.C.”E.P.” S.R.L.Constanţa (plată făcută în contul S.C. ”C.C.” S.R.L. Bistriţa). Pentru diferenţă, inculpatul a propus recuperarea prin compensare cu energie electrică.
5. În data de 18.11.2004, între S.C.”C.C.I.” S.R.L , reprezentată de inculpatul P.I. şi S.C.”T.C.C.” S.A.Deva , s-a încheiat contractul comercial nr.1465/18.11.2004.
În baza acestui contract societatea din Deva a livrat celei administrate de inculpat produse metalurgice, plata făcându-se cu file cec.
În data de 3.05.2005, în baza facturii fiscale seria HDVEX nr.02884963102 S.C.”T.C.C.” S.R.L.Deva a livrat către S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa, mărfuri în valoare de 173.493,67 lei RON.
Este de menţionat că livrarea mărfii de către societatea din Deva s-a făcut în urma comenzilor făcute de inculpat.
La jumătatea lunii iunie 2005, inculpatul P.I. s-a prezentat la sediul S.C.”T.C.C.” S.R.L.Deva şi a înmânat administratorului C.D.E.I. cecul seria BG 306 nr.00110416 scadent la 20.06.2005, în valoare de 50.000 lei RON, reprezentând o parte din valoarea mărfii achiziţionate.
Cecul a fost introdus în bancă spre decontare însă a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil.
Ulterior, cu ordine de plată şi compensare, inculpatul a achitat părţii vătămate 61.903,77 lei RON până la sesizarea instanţei, iar diferenţa, în faza de cercetare judecătorească, potrivit raportului de expertiză.
Potrivit declaraţiei administratorului S.C.”T.C.C.” S.R.L.Deva societatea nu ar fi făcut ultima livrare de produse metalurgice dacă inculpatul i-ar fi spus despre problemele financiare cu care se confrunta. A mai relatat că a aflat acest lucru abia când filele cec au fost refuzate la plată şi l-a contactat telefonic pe inculpat. Cu acea ocazie, inculpatul a recunoscut că are probleme financiare, situaţie în care împreună juristul societăţii a deschis o acţiune civilă şi un dosar execuţional. C.D.E.I. a mai afirmat că din punctul său de vedere nu a fost înşelat cu ocazia încheierii contractului dar că s-a ajuns la depunerea unei plângeri penale văzând că inculpatul nu-i mai răspunde la telefon şi nu achită debitul.
6. În cursul anului 2003, inculpatul P.I. l-a contactat telefonic pe numitul D.F., administrator la S.C.” D.” Dâmboviţa, căruia i-a spus că este interesat de produsele comercializate de această societate şi că doreşte începerea unei relaţii comerciale. Ulterior, cei doi au convenit începerea relaţiei comerciale, astfel că numitul D.F., în calitate de administrator, a început să livreze către S.C.”M.S.I.” S.R.L. diferite produse pentru plata cărora P.I. emitea cecuri care la datele scadente erau decontate de bancă.
În data de 4.07.2005, S.C.”D.” S.R.L. Dâmboviţa a încheiat cu S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa, prin intermediul administratorilor celor două societăţi, respectiv D.F. şi P.I., contractul de vânzare-cumpărare nr. 235, având ca obiect livrarea de către societatea din Dâmboviţa către cea din Bistriţa, de diferite produse metalurgice, care urmau a fi individualizate în avizele de expediţie. În cuprinsul contractului, s-a stabilit condiţiile de livrare şi plata preţului prin „virament cu ordin de plată, numerar, cu filă cec sau cu bilet la ordin”.
După încheierea acestui contract, S.C.”D.” S.R.L.Dâmboviţa a livrat către S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa oţel beton şi sârmă, în valoare totală de 460.221,77 lei RON, în baza unor facturi fiscale şi documente de transport aflate la dosar cu menţiunea că marfa a fost livrată în urma comenzilor semnate de inculpat.
Pentru plata mărfii inculpatul a emis 3 file cec seria BE nr.307 nr.00032996, scadent la 11.04.2006, în valoare de 150.000 lei RON, seria BE 307 nr.00032997, scadent la 12.04.2006 , în valoare de 150.000 lei RON şi seria BE nr.00032998, scadent la 13.04.2006, în valoare de 160.221,77 lei RON.
La data scadenţei aceste file cec au fost introduse în bancă spre decontare însă au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil. În aceste condiţii, după refuzul decontării ultimei file cec, din 19.04.2006, D.F., în calitate de reprezentant al S.C.”D.” S.R.L. Dâmboviţa a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa , la data de 28.04.2006.
În luna martie 2006, întrucât inculpatul nu i-a achitat nici măcar parţial datoria, D.F. a acceptat, în scopul de a recupera din prejudiciu, livrarea unor mărfuri în compensare, propunerea venind din partea inculpatului. În aceste condiţii, inculpatul P.I. a livrat către S.C.”D.” S.R.L.Dâmboviţa mărfuri (papuci electrici, siguranţe electrice, truse tubulare şi cablu electric), conform facturii fiscale şi avizelor de însoţire a mărfii aflate la dosar.
După primirea acestor mărfuri „în compensare” D.F. a constatat că nu corespund calitativ şi deci nu pot fi valorificate, astfel că a trimis o notificare prin care a înştiinţat inculpatul să se prezinte pentru ridicarea mărfii.Întrucât inculpatul nu s-a prezentat să ridice marfa necorespunzătoare calitativ, D.F. a introdus cecurile spre decontare, care aşa cum s-a arătat mai sus, au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil şi apoi a formulat plângere penală, reclamând un prejudiciu de 460.221,77 lei RON, cauzat prin înşelăciune, prin aceea că la data emiterii instrumentelor de plată, inculpatul l-a asigurat că vor fi decontate.
7. Numitul N.D. este administrator la S.C.”R.N.” S.R.L.Sieu Odorhei, judeţul Bistriţa-Năsăud, iar în perioada 2002 – începutul anului 2004 a avut relaţii comerciale cu P.I. în calitate de administrator la S.C.”J.I.” S.R.L. Bistriţa, constând în livrarea de diferite produse pe care inculpatul P.I. le-a achitat în diferite modalităţi.
Începând cu luna iunie 2004, S.C.”R.N.” S.R.L. a început să livreze diferite produse către S.C.”C.C.I.” S.R.L., reprezentată de inculpatul P.I..Potrivit înţelegerii, pentru fiecare marfă livrată, inculpatul emitea câte un bilet la ordin sau cec, cu titlu de „garanţie”, în sensul că aceste instrumente de plată urmau a fi introduse în bancă doar în situaţia în care inculpatul nu făcea plata, în principal, în termen de 45 de zile de la livrare.
În luna iulie 2005, S.C.”C.C.I.” S.R.L. a acumulat faţă de S.C.”R.N.” o datorie de circa 400.000 lei RON, astfel că numitul N.D. a introdus la bancă un număr de 4 bilete la ordin, în valoare totală de 93.227,9938 lei RON, care însă au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil. Luând legătura cu inculpatul şi cerându-i explicaţii, acesta a spus numitului N.D. că nu mai are bani să-i plătească, propunându-i livrarea de marfă în compensare.
N.D., în calitate de administrator al S.C.”R.N.” S.R.L. , prin declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească a arătat că şi-a recuperat prejudiciul, primind marfă în compensare şi instrumente de plată girate de alte firme, însă nu există dovezi în acest sens (exemplu facturi fiscale care să ateste livrarea de mărfuri în compensare sau cecuri şi ordine de plată girate de alte societăţi).
8. În calitate de reprezentant al S.C.”C.C.I.” S.R.L., în data de 4.03.2005, inculpatul P.I. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu S.C.”B.I.”S.R.L.Rodna, în baza căruia, această din urmă societate a vândut către societatea administrată de inculpat un imobil în valoare de 200.000 lei RON.Prin acelaşi contract de vânzare-cumpărare, autentificat, numitul B.C.I. ( administratorul S.C.”B.I.” S.R.L., Rodna), în calitate de persoană fizică (deci, în nume propriu) a vândut inculpatului un teren în valoare de 50.000 RON.
Pentru plata sumei totale de 250.000 lei RON, inculpatul a emis un număr de 5 cecuri, fiecare de câte 50.000 lei RON.
Primul cec a fost introdus în bancă la decontare la 15.03.2005, iar al doilea la 30.04.2005, însă ambele au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil bancar. În aceste condiţii, reprezentantul legal al S.C.”B.I.” S.R.L. Rodna a întreprins demersuri pentru investirea cu formulă a filei cec seria BG 306 00100394, fiind pronunţată în acest sens Încheierea civilă nr.977/CC/11.11.2005 a Judecătoriei Năsăud.
Ulterior, inculpatul a livrat reprezentantului legal al S.C.”B.I.” S.R.L. Rodna mărfuri în compensare, astfel că reprezentantul legal al societăţii a declarat că societatea pe care o administrează nu mai are pretenţii civile şi nu se constitui parte civilă.
Potrivit declaraţiei numitului B.C.S. pentru marfa livrată în compensare ( 6 tiruri de BCA, 10 tone fier beton, 6 tone fier beton), inculpatul nu a emis facturi fiscale, astfel că nu există documente contabile justificative în acest sens.
Susţinerea inculpatului că filele cec au fost lăsate cu titlu de garanţie şi că potrivit înţelegerii avute cu B.C.S. plata imobilelor urma să se facă prin livrarea unor mărfuri (materiale de construcţie) nu va fi însuşită de instanţă întrucât din cuprinsul contractului autentificat la notar rezultă explicit că plata se face cu file cec, în acelaşi sens fiind şi declaraţia reprezentantului părţii vătămate.
9. În luna decembrie 2005, numitul B.I., care este administrator al S.C.” T.” S.R.L.Târgu Mureş a aflat de la diferite persoane că inculpatul P.I. este interesat de achiziţionarea de diferite produse electrice, obţinând la un moment dat numărul de telefon al acestuia. În perioada următoare, B.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.I., care s-a arătat interesat de derularea unor relaţii comerciale, astfel încât, prin fax i-a trimis inculpatului o oferă de produse şi preţuri.
După alte câteva discuţii telefonice, numitul B.I. s-a deplasat la Bistriţa, unde s-a întâlnit cu inculpatul P.I. care i-a spus că este administrator la S.C.”B.”S.R.L.Rodna. În perioada următoare S.C.”T.” S.R.L. a livrat către această din urmă societate, diferite produse pentru plata cărora inculpatul a emis cecuri care la data scadenţei au fost decontate de bancă.
La data de 20.12.2005 S.C.”T.” S.R.L. Târgu-Mureş a livrat către S.C.”B.”S.R.L. administrată de inculpat, lanţuri industriale conform facturii fiscale nr.MS VFQ nr.1700559, în valoare de 49.980 lei RON. B.I. a însoţit transportul mărfii în Bistriţa, iar după ce a descărcat-o în locul indicat de inculpat (într-un garaj) a primit de la acesta o filă cec (seria BF 307 nr.00032112) cu scadenţă în 60 de zile, pentru diferenţa de 37.544 lei care a rămas neachitată, întrucât o parte din preţ l-a primit în numerar. Această filă cec a fost girată de S.C.”T.” S.R.L. către S.C.”R.” S.R.L.Cluj-Napoca, însă la data introducerii în bancă a fost refuzată la decontare din lipsă de disponibil bănesc.
În data de 31 ianuarie 2006, inculpatul P.I. , în numele S.C.”B.” S.R.L. s-a aprovizionat de la S.C.”T.” S.R.L. Târgu Mureş, conform facturii fiscale MS nr.1700571 cu tablă în valoare de 284.819 lei RON. Pentru plata mărfii, inculpatul a emis fila cec seria BF 307 nr.00032157, scadentă la 31.03.2006 pentru suma de 110.959 lei RON şi fila cec seria BF 307 nr.00032124, scadentă la data de 3.03.2006, pentru suma de 169.274, 07 lei RON.
Întrucât avea datorii la alte societăţi, S.C.”T.” S.R.L. , pentru stingerea datoriei faţă de S.C.”M.” S.R.L.Ernei judeţul Mureş, i-a girat fila cec seria BF nr.00032157, iar fila cec seria BF 307 nr.00032124 l-a girat către S.C.”U.” S.A.Petroşani.
La datele scadente cecurile au fost introduse la bancă dar au fost refuzate la decontare, din lipsă de disponibil bănesc, astfel că reprezentanţii celor două societăţi au comunicat acest lucru administratorului S.C.”T.” S.R.L.Târgu Mureş, care a stins datoria faţă de aceştia în alt mod.
Ulterior, prin declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească B.I. a arătat că S.C.”T.” S.R.L. Târgu Mureş nu se constituie parte civilă, pentru că nu a înregistrat nici un prejudiciu din moment ce a girat filele cec către alte societăţi cu care derula relaţii comerciale.
10. Numita C.L. este administrator la S.C.”F.P.” S.R.L.Braşov, iar în baza unei procuri autentificate l-a împuternicit pe soţul ei, C.V. să desfăşoare activităţi de administraţie a societăţii.
La începutul anului 2006, C.V. l-a cunoscut pe inculpat şi au hotărât să desfăşoare relaţii comerciale. Cei doi s-au înţeles ca numitul C.V. să livreze societăţii administrate de inculpatul P.I., truse auto în valoare de circa 200.000 lei RON, plata urmând a se face cu cec.
În perioada următoare, C.V. a achiziţionat de la S.C.”A.” S.R.L., truse auto, în baza facturii fiscale nr. 8045729/10.02.2006, astfel că S.C.”F.P.” S.R.L.Braşov a livrat către S.C.”B.” S.R.L. Bistriţa, truse auto în valoare de 184.688 lei RON.
Pentru plata mărfii, inculpatul a emis cecul seria BF 307 00032164 scadent la 18.05.2006, pentru suma de 108.662,91 lei RON şi două bilete la ordin a câte 55.000 lei RON fiecare. Aceste instrumente de plată au fost ulterior girate de beneficiar către S.C.”A. Grup” S.R.L. Afumaţi .
În momentul introducerii în bancă spre decontare, aceste instrumente de plată au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil, justificarea refuzului băncii.
Ulterior, inculpatul a livrat către S.C. „F.P.” S.R.L. Braşov, marfă în compensare (conform facturii nr.8277533 din 6.05.2006), astfel că, reprezentantul legal C.V. (f.306 dos. de urm.penală vol.II) a susţinut că societatea pe care o reprezintă nu se constituie parte civilă.
Este de menţionat că prin declaraţia de la dos.de urmărire penală, C.V. a susţinut că a fost înşelat de inculpat, relatând că dacă ştia că nu există disponibil în cont nu ar fi livrat marfă inculpatului.
Din declaraţia martorei V.V. rezultă că numitul C.V. a încercat să compenseze prejudiciul suferit de S.C.”A. Grup„ S.R.L. Afumaţi (prin nedecontarea instrumentelor de plată girate, din lipsă de disponibil) cu marfă în compensare primită de la inculpat (potrivit declaraţiei martorului C.V.), ceea ce nu s-a realizat, întrucât produsele erau necorespunzătoare calitativ.
11. În data de 13.02.2006, în numele S.C.”B.” S.R.L. inculpatul P.I. s-a aprovizionat de la S.C.”T.I.S.” S.R.L. Piteşti, cu motorină în valoare de 103.159,09 lei RON, conform facturii fiscale seria AGUDZ nr.7223974, pentru plata căreia a emis fila cec seria BF 307 nr.00032121, scadentă la 27.02.2006 Marfa a fost livrată de societatea din Piteşti în urma unei comenzi telefonice făcute de inculpat (potrivit declaraţiei administratorului S.C.”T.I.S.” S.R.L.). Fila cec a fost girată către S.C.”L.R.” S.R.L., astfel că nu se află la dosar.
Ulterior, inculpatul a livrat marfă în compensare (deşi nu există dovezi în acest sens), cert fiind doar că S.C.”T.I.S.” S.R.L.Piteşti nu s-a constituit parte civilă potrivit declaraţiei reprezentantului legal.
12. La începutul anului 2006, inculpatul P.I. l-a cunoscut pe numitul T.A., administrator al S.C.”M.” S.R.L. Tecuci. Cei doi s-au înţeles să desfăşoare relaţii comerciale, sens în care la data de 24.02.2006, în baza facturii fiscale seria GLVEY nr. 03711802/24.02.2006 societatea din Tecuci a livrat către S.C.”B.” S.R.L. mărfuri în valoare de 46.866,96 lei RON.Pentru plata mărfii inculpatul a emis cecul seria BF 307 nr. 00032465, în valoare de 46.800 lei RON (diferenţa fiind achitată în numerar).
Întrucât T.A. avea o datorie către S.C.”T.” S.R.L. Târgu Mureş, cu acordul inculpatului, a girat fila cec către această societate. În momentul introducerii cecului în bancă spre decontare, acesta a fost refuzat la plată din lipsa disponibilului.
Întrucât fila cec primită de la inculpat a fost girată, reprezentantul legal al S.C.”M.”S.R.L.Tecuci nu s-a constituit parte civilă şi a arătat că „nu se consideră nici înşelat”.
Astfel cum s-a arătat la pct.9 în considerentele acestei sentinţe, S.C.”T.” S.R.L. Târgu Mureş nu s-a constituit parte civilă în cauză.
13. În cursul lunilor octombrie-noiembrie 2005, numitul D.V.R., administrator al S.C.”E.” S.R.L.Tecuci l-a cunoscut pe inculpatul P.I. şi a început să deruleze relaţii comerciale cu acesta, inculpatul „lucrând” pe S.C.”B.” S.R.L. Rodna.
În perioada noiembrie-decembrie 2005, S.C.”E.” S.R.L. a livrat pe bază de facturi fiscale, tablă în valoare totală de 238.095 lei RON potrivit documentului justificativ prezentat de societatea furnizoare. Inculpatul a achitat suma de 60.138 lei RON, astfel că a rămas un rest de plată de 177.967,45 lei RON.
Pentru a recupera debitul, D.V.R. a luat legătura cu inculpatul pentru a stabili o modalitate de stingere a datoriei. În acest context inculpatul a i-a remis fila cec seria BF 307 nr.,00032169 pentru suma de 40.000 lei RON scadentă la 10.03. 2006.
Această filă cec a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil bănesc, atunci când la scadenţă, a fost depusă în bancă de numitul D.V.R..
Prin declaraţii date în faza de urmărire penală, reprezentantul S.C.”E.” S.R.L. Tecuci, D.V.R. a arătat că nu se constituie parte civilă întrucât inculpatul i-a livrat marfă în compensare.
Din cuprinsul declaraţiei date în faza de cercetare judecătorească de către D.V.R., rezultă că înainte de a începe colaborarea cu inculpatul au purtat o „discuţie de principiu” referitor la efectuarea plăţii şi că atunci când acesta i-a înmânat fila cec l-a asigurat că plata va fi făcută la scadenţă. A mai declarat că a acceptat plata prin compensare deoarece inculpatul nu mai avea disponibil în cont pentru a fi făcută în numerar şi că a sistat relaţiile comerciale cu inculpatul după decembrie 2005 deoarece acesta nu mai avea disponibil.
Raportat la documentele justificative existente în dosarul de urmărire penală (factura fiscală nr. 8277917, factura fiscală nr. 8277511 din 15.03.2006, referitoare la „compensare” care se regăsesc „centralizate” în Fişa de cont analitic – Furnizori- cont 401, deschisă pentru S.C.”B.” S.R.L.) coroborate cu data refuzului cecului BF 307 00032169, emis pentru valoarea de 40.000 lei, la decontare, aceea de 15 martie 2006 şi cu declaraţia lui D.V.R. (dată în faza de cercetare judecătorească) care arată că imediat după refuzarea decontării filei cec de către bancă, a avut loc returnarea mărfii, instanţa apreciază că în realitate, nu a avut loc recuperarea prejudiciului prin livrarea de marfă în compensare ci de o restituire a mărfii de către inculpat.
14. Numitul N.I. a fost administrator la S.C.” D.S.” S.R.L. Năvodari, iar în cursul lunii noiembrie 2005 l-a cunoscut pe inculpatul P.I., care i-a spus că este administrator la S.C.”B.” S.R.L. şi că doreşte să achiziţioneze circa 1.200 perechi salopete de uz industrial.
Cei doi s-au înţeles ca salopetele livrate de societatea din Năvodari să fie transportate la Bistriţa de către N.I., lucru care s-a întâmplat la data de 25.11.2005, conform facturii fiscale seria CI VEH nr.6741431/25.11.2005 în valoare de 47.742,8 lei RON.Pentru plata mărfii inculpatul a emis fila cec BF 307 seria 00032109, scadentă la 27.02.2006, însă la data introducerii la bancă aceasta a fost refuzată la decontare.
Din declaraţia numitului N.I. şi menţiunile făcute în cuprinsul facturii fiscale, rezultă că acesta a convenit cu inculpatul (la data de 25.11.2005) ca fila cec să fie introdusă în bancă spre decontare la data de 27.02.2006. Însă, printr-o „minută” datată 6.12.2005 încheiată între S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa şi S.C.”D.S.” S.R.L.Năvodari, inculpatul şi N.I. convin ca fila cec să nu fie introdusă în bancă şi nici girată, urmând ca plata mărfii să se facă cu „bilete la ordin la termenul stabilit de comun acord”.
Referitor la această „minută” este de observat că nu a fost încheiată între inculpat în calitate de reprezentant al S.C.”B.” S.R.L. (societatea care a achiziţionat salopetele industriale), ci de reprezentant al S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa (care nu are nicio calitate referitor la această tranzacţie comercială). Prin urmare, în mod legitim N.I. a depus fila cec la bancă la scadenţa convenită odată cu emiterea facturii.
Este de subliniat că inculpatul nu a plătit contravaloarea mărfii ci a livrat marfa „în compensare” printr-o factură care nu poartă parafa S.C.”D.S.” S.R.L. Năvodari.
Starea de fapt redată mai sus rezultă din probele indicate concret , cu ocazia descrierii faptelor enumerate de la 1-14, aflate în dosarul de urmărire penală, precum şi din declaraţiile reprezentanţilor legali ai părţilor vătămate şi martorilor audiaţi, Raportul de expertiză contabilă (f.1042-1059) însoţit de actele anexe, Adresa nr. II/4/4766/24.10.2005, emisă de Banca Naţională a României, referitoare la interdicţia bancară de a emite cecuri în perioada 22.06.2005-12.07.2006 de către S.C.”C.C.I.” S.R.L. Bistriţa însoţită de anexe, precum şi cerere de înscriere a refuzului bancar în FMC, nr.191/8.07.2005, referitoare la interdicţia bancară de a emite cecuri a S.C.”C.C.I.” S.R.L.Bistriţa în perioada 8.07.2005-8.07.2006, Istoricul incidenţelor de plată cu bilete la ordin emis de BNR înregistrat sub nr. 228/14.02.2006, referitor la S.C.”B.„ S.R.L. aferent perioadei 4.05.2005-9.09.2005, declaraţia martorilor B.M. şi Ş.S.
Faptele săvârşite de inculpatul P.I., astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev.de art. 215 alin. 1,2,3,4 şi 5 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen..
Instanţa a reţinut această infracţiune în sarcina inculpatului cu motivarea de mai jos:
Faptele descrise la punctele 1-14 în considerentele hotărârii dobândesc caracter infracţional numai examinate în ansamblul lor. Aceste fapte nu pot fi disociate (în elementele componente ale infracţiunii) şi examinate individual făcând abstracţie de intenţia infracţională a inculpatului, de a prejudicia părţile vătămate, pe care a disimulat-o în mai multe moduri, în raport de situaţia concretă a fiecărei părţi vătămate în parte.
În esenţă, intenţia de-a înşela şi păgubi părţile vătămate rezultă cel puţin din următoarele elemente de fapt:
Cu ocazia încheierii contractelor comerciale cu reprezentanţii părţilor vătămate, inculpatul a ascuns cu rea-credinţă, situaţia financiară a societăţilor pe care le administra şi faptul că nu avea disponibilităţi în cont. Această împrejurare rezultă explicit din fapta descrisă la pct.1 (parte vătămată S.C.”C.I.” S.R.L. Târgovişte), când înainte de încheierea contractului, D.C. i-a cerut inculpatului să de o „declaraţie scrisă” din care să rezulte că S.C.”C.C.”S.R.L.Bistriţa nu se află în incapacitate de plată şi nu a figurat în centrala Incidentelor de Plăţi. Cu rea-credinţă, contrar realităţii, deşi ştia că societatea sa este înregistrată la C.I.P. încă din 13.08.2004 şi 18.03.2005, inculpatul a dat o astfel de declaraţie ceea ce l-a determinat pe D.C. să încheie contractul. În mod similar, inculpatul a procedat şi în celelalte cazuri, ascunzând celorlalte părţi vătămate situaţia financiară reală a firmelor sale, abuzând de buna credinţă a reprezentanţilor acestora care au sperat că la scadenţă vor încasa , conform contractului, preţul mărfii livrate care va fi plătit cu file cec, bilet la ordin sau numerar şi nu vor fi obligaţi să primească în compensare mărfuri, doar pentru a nu rămâne prejudiciaţi (pct.4 8, 10 şi 13). În acest context este de amintit că în unele situaţii, mărfurile livrate în compensare nu au fost corespunzătoare calitativ (pct.3 , 4 şi 6), alteori reprezentanţii părţilor vătămate nu primeau documente justificative pentru mărfurile primite în compensare (pct.1,2, 7,11) şi chiar au fost ameninţaţi să accepte această variantă a compensării (pct.2).
Încheierea cu reprezentanţii părţilor vătămate a aşa numitelor „minute” despre care face vorbire inculpatul, referitoare la lăsarea cecurilor cu „titlu de garanţie”, nu înlătură intenţia infracţională a inculpatului, câtă vreme părţile vătămate au depus cecurile spre decontare la data scadenţei stabilită de comun acord (pct.14) şi le-au girat cu acordul inculpatului (pct. 12) ci constituie mai mult o preconstituire de probe pentru cazul în care, ulterior, reprezentanţii părţilor vătămate vor încerca să le valorifice prin depunerea în bancă, dar şi un mod abuziv de a le imputa folosirea lor precum şi un mijloc de a le constrânge să accepte mărfuri în compensare. În acest context este relevantă „minuta” de la dos. de urm.penală, referitoare la fapta descrisă la pct.14, conform căreia beneficiarul filei cec lăsată cu titlu de garanţie îşi asuma practic obligaţia să nu o folosească niciodată (să nu o depună în bancă). Este de observat că uneori acele „minute” erau nişte formulare tipizate pe care inculpatul (care avea o putere mare de convingere, potrivit declaraţiilor martorului B.M.) le înmâna reprezentanţilor părţilor vătămate spre semnare odată cu lăsarea filelor cec „cu titlu de garanţie”. Un exemplu sunt minutele de la dos. de urm. penală pe care inculpatul le-a semnat în calitate de reprezentant al altei societăţi decât cea pentru care a achiziţionat marfa. În fine, acele „minute” rămâneau în posesia inculpatului, pentru a „justifica” ulterior depunerea „fără ştirea sa” a filei cec în bancă şi pentru a imputa fără temei reprezentanţilor părţilor vătămate încercarea de a-şi recupera preţul mărfii vândute.
Apărarea inculpatului că a lăsat cecurile cu „titlu de garanţie” şi nu cu titlu de plată a mărfurilor achiziţionate de la părţile vătămate nu are niciun temei, nefiind susţinută de probe. Sub acest aspect este de subliniat că filele cec lăsate cu „titlu de garanţie” au fost introduse în bancă la termenul convenit de reprezentanţii părţilor vătămate cu inculpatul şi de fiecare dată pentru că inculpatul nu plătea la scadenţă mărfurile achiziţionate.
Raportat la cele de mai sus, instanţa a apreciat că lipsind provizionul din bancă, fila cec lăsată de inculpat reprezentanţilor părţilor vătămate cu „titlu de garanţie”, a fost în realitate „o garanţie inexistentă”, ori nici un creditor de bună-credinţă nu acceptă o astfel de garanţie inexistentă. Întrucât reprezentanţii părţilor vătămate au acceptat să primească acele file cec fără să ştie că „garanţia nu există”, lăsându-se amăgiţi în baza înţelegerii cu inculpatul că la momentul completării şi depunerii filei cec în bancă va exista disponibilul necesar pentru a încasa contravaloarea mărfii livrate, instanţa a apreciat că inculpatul a făcut promisiuni mincinoase, cu intenţia de a înşela părţile vătămate.
Intenţia infracţională a inculpatului rezultă şi din declaraţiile martorilor B.M. şi S.S.. Cei doi martori relatează, în esenţă, despre inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate de către inculpat, cu intenţie, prin promisiunea mincinoasă cum că va asigura ulterior provizia necesară în contul consemnat pe cecul postdatat emis fără acoperirea necesară în cont (afirmând că urmează să încaseze sume de bani de la alte societăţi).
Martorul B.M. relatează că uneori „P.I. spunea furnizorului că cecul îl lasă ca şi garanţie şi că nu poate fi introdus la bancă decât cu acordul lui. Aceasta era însă o şmecherie de-a lui P.I., respectiv după ce el vindea marfa sub preţul de achiziţie, nu plătea furnizorului, astfel încât acesta, după unele insistenţe, introducea fila cec la bancă, dar era refuzat”.
Acelaşi martor (angajat la S.C.”C.C.”S.R.L.Bistriţa şi împuternicit al S.C.”M.S.I.” S.R.L. în perioada decembrie 2004 – aprilie 2006) declara şi că inculpatul „uneori dădea în compensare diferite mărfuri, dar care erau slabe calitativ şi cu un preţ mare”.
În fine, martorul B.M. a relatat şi despre faptul că inculpatul avea „obiceiul de a declara cecuri pierdute, după care le folosea…”, astfel că erau refuzate la plată, precum şi despre altă „modalitate de lucru”, respectiv aceea că în momentul în care emitea un instrument de plată, inculpatul semna cu altă semnătură decât cea care era specimen în bancă şi aplica o altă stampilă decât cea existentă în bancă, cu scopul de a nu achita marfa.
Referitor la modalitatea în care inculpatul P.I. lăsa cecul ca şi garanţie, martorul B.A. a declarat că inculpatul proceda în acest mod „întrucât după ce trecea mai mult timp şi P.I. nu achita mărfurile, furnizorul introducea cecul, iar P.I. îi făcea plângere penală că a introdus cecul fără acordul lui”.
Relevantă este şi susţinerea martorului în ce priveşte vânzarea mărfurilor cumpărate de la părţile vătămate sub preţul de achiziţie precum şi aceea că „P.I., când vindea marfa, de cele mai multe ori o vindea cu bani cash, iar cecuri nu primea decât dacă era 90% convins că acesta se va achita”.
Despre aspectele de mai sus a relatat pe larg şi martora S.S. împreună cu care inculpatul P.I. a înfiinţat S.C.”J.I.” S.R.L., S.C.”A.” S.R.L. şi S.C.”M.S.I.” S.R.L., dar care în cursul lunii august 2005 a încetat colaborarea cu inculpatul, din cauza unor conflicte determinate de vânzarea mărfurilor sub preţul de achiziţie, folosirea fondurilor (banilor) societăţii în scop personal, emiterea unor cecuri fără acoperire.
Apărarea inculpatului în sensul că aproximativ în aceeaşi perioadă (anul 2005) a fost înşelat de reprezentantul S.C.”B.P.” S.R.L.Craiova, numitul G.C.D., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.381/P/2007 din data de 18.02.2010, pentru infracţiunea de înşelăciune nu are nicio relevanţă sub aspectul vinovăţiei sale în ce priveşte fapta dedusă judecăţii. În acest context este de observat că în cauza de faţă nu există nicio probă din care să rezulte ce a făcut inculpatul cu marfa achiziţionată de la cele 14 părţi vătămate, astfel că devine credibilă afirmaţia martorilor B.M. şi S.S., referitoare la vânzarea mărfurilor sub preţul de achiziţie, în numerar (nu cu file cec) şi fără documente justificative. Ca urmare, nu există documente contabile din care să rezulte că inculpatul ar fi vândut marfa către S.C.”B.P.” S.R.L. Craiova. Mai mult decât atât, contractul încheiat de inculpat (în calitate de reprezentant al S.C.”C.C.” S.R.L.Bistriţa), cu inculpatul G.C.D. (reprezentant al S.C.”B.P.” S.R.L. Craiova), potrivit rechizitoriului depus la dosar, viza livrarea (pe baza contractului nr.110/8.04.2005) de „sortimente de oţel beton”. Ori, din cauza dedusă judecăţii: rezultă că inculpatul a achiziţionat de la părţile vătămate o varietate mare de produse imobile ( pct.8), motorină (pct.2), tablă zincată (pct.3), salopete (pct.14), etc. mărfuri care ulterior au fost vândute de acesta fără să se cunoască cărei societăţi comerciale, în niciun caz către S.C.”B.P.” S.R.L.Craiova, societate care era interesată doar de achiziţionarea de produse metalurgice.
Aşadar, susţinerea inculpatului că ar fi vândut mărfurile achiziţionate de la părţile vătămate către alte societăţi comerciale care nu i-ar fi plătit preţul sau i-ar fi remis cecuri fără acoperire nu are nici un suport probator.
Instanţa a înlăturat această apărare a inculpatului în contextul în care nu a prezentat documente justificative (facturi, avize de expediţie, foi de parcurs, etc) prin care să demonstreze că a vândut marfa cumpărată de la părţile vătămate şi că la rândul său ar fi primit de la partenerii săi comerciali instrumente de plată (bilete la ordin, cecuri, etc) pe care depunându-le în bancă au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Cum asemenea probe nu au fost aduse în cauză, instanţa a apreciat reale afirmaţiile martorilor B.M., care audiat în faza de urmărire penală a relatat că P.I. vindea mărfurile în majoritatea cazurilor, cu plata în numerar şi sub preţul de achiziţie, situaţie în care era cu neputinţă ca părţile vătămate să-şi poată deconta prin bancă filele cec sau biletele la ordin primite de la inculpat.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a apreciat că inculpatul P.I. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev.de art.215 alin.1,2,3,4 şi 5 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen..
Cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, în infracţiuni la legea cecului, prev.de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 nu a fost însuşită de instanţă.
Această faptă sancţionează simpla emitere a unui cec fără a avea la tras disponibilul necesar. În cauza de faţă probele administrate dovedesc cu prisosinţă intenţia frauduloasă a inculpatului la momentul emiterii filelor cec. Acesta a ascuns cu rea-credinţă dificultăţile financiare cu care se confruntau firmele sale şi nu a manifestat sinceritate în relaţiile cu reprezentanţii părţilor vătămate, care prin declaraţiile date au afirmat că nu ar fi încheiat contracte sau nu ar fi livrat mărfuri inculpatului dacă ar fi cunoscut situaţia societăţilor administrate de inculpat.
Infracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii s-a consumat în momentul în care acţiunea de inducere în eroare desfăşurată de inculpat i-a determinat pe reprezentanţii părţilor vătămate să ia o măsură patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare societăţilor pe care le administrau (respectiv să dispună livrarea mărfurilor). În mod special, în cazul înşelăciunii prev.de art. 215 alin.3 C.pen., săvârşită în dauna unora dintre părţile vătămate, aceasta s-a consumat în momentul în care, prin inducerea în eroare s-a obţinut încheierea contractului profitabil pentru inculpat şi păgubitor pentru părţile vătămate.
Faptul că ulterior consumării infracţiunii inculpatul a recuperat prejudiciul, nu înlătură retroactiv elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune întrunite cumulativ la momentele arătate mai sus. Paguba a existat în mod concret în patrimoniul părţilor vătămate, care pentru a o recupera, au acceptat varianta compensării oferită de inculpat (pentru că ne aveau altă posibilitate de a recupera prejudiciul).
Împrejurarea că din raţiuni şi interese strict personale părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal şi, mai mult decât atât, nu au formulat plângeri penale, nu are nicio semnificaţie cu privire la existenţa pagubei. Principiul disponibilităţii care guvernează latura civilă a cauzei şi care conferă părţilor vătămate dreptul de a pretinde sau nu obligarea inculpatului la repararea pagubei, nu-şi poate extinde efectele şi asupra raporturilor de drept penal care, în cazul de faţă (infracţiunea de înşelăciune) sunt guvernate de principiului oficialităţii.
Altfel spus, o infracţiune care se urmăreşte din oficiu, cum este cea dedusă judecăţii – înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave – nu poate exista ori nu, după cum părţile vătămate care au suferit o pagubă, înţeleg sau nu să se constituie părţi civile în cadrul procesului penal şi să ceară repararea pagubei, ori să formuleze sau nu plângere penală.
Pentru considerentele arătate, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev.de art.215 alin.1,2,3,4 şi 5 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen..
Procedând la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 C.pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, urmările cauzate, circumstanţele în care s-a comis fapta, prejudiciul cauzat şi persoana inculpatului.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recuperat prejudiciul şi a recunoscut în materialitatea ei fapta, s-au reţinut în favoarea acestuia, circumstanţe atenuante conform art.74 lit.”a,b,c” C.pen..
Deoarece din expertiza contabilă efectuată în cauză, aflată la dosar a rezultat că părţile vătămate nu mai au nici un prejudiciu, instanţa a aplicat inculpatului dispoziţiile favorabile prev.de art.74/1 alin.1 din Legea nr.202/25.10.2010, referitoare la reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege (reţinând că prejudiciul total cauzat părţilor vătămate este peste 100.000 Euro în echivalentul monedei naţionale).
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a avut în vedere că în cauza de faţă acţiunea civilă nu se poate exercita din oficiu, aşa încât o eventuală contraexpertiză contabilă putea fi efectuată doar pe cheltuiala şi la solicitarea părţilor vătămate constituite părţi civile. Din probele existente la dosar rezultă că expertul a înştiinţat părţile vătămate referitor la expertiza contabilă efectuată în cauză, iar după depunerea raportului de expertiză au fost acordate mai multe termene fără ca părţile vătămate să formuleze obiecţiuni. Pentru aceste considerente şi apreciind că soluţionarea laturii civile este guvernată de principiul disponibilităţii (părţile vătămate fiind societăţi comerciale) instanţa a reţinut că în cauză prejudiciul este recuperat.
La dozarea pedepsei, instanţa a avut în vedere şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care este trimis în judecată şi pentru alte infracţiuni concurente (de evaziune fiscală, aflate pe rolul Judecătoriei Bistriţa), precum şi de împrejurarea că în cursul cercetării judecătoreşti a fost extrădat în Franţa, referitor la alte fapte penale (dar pus ulterior în libertate pe durata procedurilor de către autorităţile franceze). În fine, s-a ţinut seama la individualizarea pedepsei şi de poziţia adoptată de părţile vătămate, respectiv că nu toate au depus plângere penală apreciind că şi-au recuperat prejudiciul (în condiţiile impuse de inculpat) şi că urmărirea penală s-a început din oficiu.
Pentru considerentele arătate, instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.”a” teza a II-a, b,c, C.pen. (acestea din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grav, prev.de art. 215 alin.1,2,3,4 şi 5 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art. 74 lit.”a,b,c”, art.74/1 alin.1, art. 76 lit.”b” C.pen..
Pedepsele accesorii au fosti aplicate inculpatului în conţinutul prevăzut de art. 71 rap.la art. 64 lit.”a”, teza a II-a, b,c C.pen. (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de administrator în societăţi comerciale şi funcţii care presupun activităţi şi atribuţii specifice celei de administrator al societăţilor comerciale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, fiind îndeplinite cumulativ cerinţele art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 C.pen..
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.pen. (referitor la consecinţele comiterii unor noi fapte penale pe durata termenului de încercare cu consecinţa revocării suspendării condiţionate).
Conform art. 71 alin.5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, la data de 22.02.2007, pentru faptele deduse judecăţii.
În latura civilă a cauzei s-a constatat că prejudiciul cauzat părţilor civile a fost recuperat.
Conform art.193 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea Biroului Teritorial de expertize şi tehnice de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în favoarea expertului contabil S.Z.A. suma de 1.900 lei cu titlul de diferenţă onorariu expertiză.
Conform art. 191 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului 4.410 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul P.I. şi partea civilă SC C.I. S.R.L. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, critindu-se sentinta instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinică.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronuntarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum mai ridicat, cu în regim de detenţie, fără reţinerea de circumstanţe atenuante.
Apelul a fost motivat arătându-se că în mod nejustificat s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului cu toate că atitudinea acestuia reflectă un grad de periculozitate ridicată. S-a invocat faptul că inculpatul nu a recunoscut faptele comise şi că raportat la starea de fapt reţinută, împrejurările concrete în care a săvârşit fapta precum şi prejudiciile foarte mari cauzate părţilor vătămate, instanţa de fond nu a realizat o corectă individualizare a pedepsei.
Partea civilă SC C.I. SRL a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea acţiunii civile formulate, cu consecinţa obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 98.134,82 lei.
În motivarea apelului s-a arătat că raportul de expertiză soluţionează doar parţial divergenţele supuse analizei prin obiectivele suplimentare stabilite de instanţă. Expertul confirmă că în relaţia comercială cu SC C.C. SRL, aceasta nu era debitoare şi cu contravaloarea sumei de 214.127,27 lei din care s-a achitat suma de 52.546,82 lei şi s-a compensat suma de 61.445,65 lei. În urma acestor operaţiuni, relaţia cu SC C.C. SRL s-a închis cu un debit restant al acesteia către partea civilă în sumă de 98.134,82 lei.
Referitor la relaţia cu SC M.S. SRL, tinde să considere că partea civilă este de rea credinţă când a contestat FF 7654019/07.12.2006 în valoare de 92.780,14 lei reprezentând livrarea unei cantităţi de combustibil lichid care însă nu a mai ajuns niciodată la partea civilă şi nu reprezintă o operaţiune comercială. Deşi a transmis expertului jurnalul de cumpărături pe luna decembrie 2006 de unde nu rezultă că a făcut această achiziţie, expertul în loc să aprecieze că această livrare nu este reală, sugerează că ea a existat dar că partea civilă nu a înregistrat-o în mod voit. Expertul a refuzat să accepte că partea civilă nu mai putea derula operaţiuni comerciale cu SC M.S. SRL în condiţiile în care aceasta era urmărită penal în urma plângerii părţii civile pentru infracţiunea de înşelăciune.
Expertul a considerat că marfa a fost livrată pe baza declaraţiei unui martor în condiţiile în care predarea mărfii se face prin proces verbal de recepţie şi constatare diferenţe. Expertul a reproşat nejustificat netransmiterea fişelor de cont 401 şi 411 pe anii 2006-2010 în relaţia cu societăţile inculpatului în condiţiile în care a transmis fişa de cont 401 şi 411 pe anul 2005, comunicând că în anii 2006-2010 nu au existat relaţii comerciale cu cele două societăţi astfel că nu există fişele de cont solicitate. Fictivitatea livrării mărfii în baza FF 76540/07.12.2006 rezultă şi din conţinutul înscris în aceasta în sensul că poartă o semnătură de primire ce nu aparţine vreunui salariat al părţii civile şi cu atât mai puţin a administratorului, nu poartă ştampila societăţii, la rubrica „date privind expediţia” este înscrisă o persoană V.I. din Iaşi, persoană necunoscută părţii civile şi nu se menţionează data expediţiei, ora plecării şi nici semnătura care să ateste expediţia ceea ce pune sub semnul întrebării faptul că marfa ar fi fost expediată.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună,în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare fiind incident unul din cazurile prev.de art.197 alin.2 C.pr.pen., hotărârea fiind lovită de nulitate absolută, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.1,2,3,4 şi 5 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. în infractiunea prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. şi a se dispune încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i/1 C.pr.pen..
În final, a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă redusă sub minimul special cu reţinerea circumstanţelor atenuante.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât judecata a avut loc în lipsa inculpatului arestat temporar într-o altă cauză şi fără a fi legal citat. Inculpatul a fost arestat la data de 19.11.2008 urmare admiterii cererii formulate de către autorităţile franceze, fiind achitat apoi la data de 18.02.2010. Prin încheierile de şedinţă de la termenele din 18.02.2009 şi 18.03.2009, se reţine că procedura a fost legal îndeplinită şi că inculpatul a fost prezent în stare de arest preventiv deşi la dosar există citaţiile emise pe numele inculpatului la Arestul IPJ Bistriţa Năsăud restituite, cu precizarea scriptică referitor la extrădare.
S-a mai arătat că hotărârea este netemeinică şi nelegală întrucât motivarea acesteia nu este susţinută de probe, că nu s-a tinut seama de depozitia martorilor care infirmă că inculpatul a folosit manopere frauduloase la derularea raporturilor comerciale, că nu existase intentia de a induce în eroare fată de comportamentul inculpatului de a stinge debitele, că la dosar s-au depus acte doveditoare privind încheierea de către inculpat a unui contract cu SC B.P. SRL. şi că s-a produs blocajul financiar începând cu perioada aprilie 2005, când inculpatul trebuia să înceapă încasarea debitului.
În final, s-a arătat că desi instanţa a reţinut că inculpatul nu a dovedit ce a făcut cu marfa achiziţionată de la părţile civile, nici un moment nu s-a pus problema nelegalităţii tranzacţionării acesteia.
Procedând la soluţionarea apelurilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Critica privind nulitatea absolută a sentinţei atacate este nefondată deoarece situaţia invocată de către inculpat are caracterul unei nulităţi relative.
Corespunde adevărului că la termenele de judecată din 18.02.2009 şi 18.03.2009 inculpatul se afla la dispoziţia autorităţilor franceze ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare, însă a fost liberat la data de 10.04.2009, dată de la care a avut posibilitatea de a se prezenta în instanţă şi a solicita refacerea actelor de procedură întocmite în lipsa sa, dar în prezenţa apărătorului ales. Inculpatul nu a motivat care a fost vătămarea adusă, iar lipsa unei conduite în sensul arătat echivalează cu însuşirea actelor procedurale derulate la termenele arătate.
Pe fondul cauzei, Curtea retine că la pronunţarea unei condamnări instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure şi certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a da eficienţă principiului „in dubio pro reo” care constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăseşte în materialul probaţiunii.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecăţii, Curtea reţine că instanţa de fond în mod eronat a stabilit că în cauză există probe indubitabile, în sensul celor reţinute în actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului.
Astfel, potrivit art. 215 C.pen. constituie infractiunea de înselaciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba. La fel, există înselaciune prin inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, precum si emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul aratat în alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului.
Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de înşelăciune este necesară intenţia directă, a cărei existentă trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere o doreşte; totodată, în varianta prevăzută de al. 4 al textului legal, nu este suficient ca fila cec emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, fiind necesară dovedirea activităţilor dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părţii vătămate.
În speţă, însă, această componentă a laturii subiective a infracţiunii nu a fost dovedită.
Rezulta din probele cauzei că între inculpat si părtile civile, prin reprezentantii acestora, au fost încheiate contracte comerciale având ca obiect livrarea de bunuri, stabilindu-se ca plata să se facă la un anumit termen de la livrare (situat între 15 şi 60 de zile, după caz) cu numerar, ordin de plată, cec sau bilet la ordin. Conform întelegerii părtilor, filele cec emise de inculpat reprezentau o garantie a faptului că până la data scadentă va achita contravaloarea mărfii livrate, iar numai în cazul neîndeplinirii acestei obligatii respectivele file cec urmau a reprezenta instrumente de plată, putând a fi introduse spre decontare.
Din această perspectivă concluzia care se desprinde este aceea că interesul urmărit de părtile civile a fost acela a existentei provizionului la momentul scadentei, acceptând implicit posibilitatea lipsei de disponibil la momentul încheierii raporturilor contractuale si primirii filelor cec ceea ce exclude existenta inducerii în eroare în momentul încheierii contractelor asupra unui aspect fundamental în formarea constiintei si vointei părtilor civile. De altfel, martorul A.G., administrator al SC ”R.”SRL a recunoscut explicit că în momentul primirii filei cec stia că nu există disponibil în cont.
Nici pe parcursul derulării contractelor nu s-a probat existenta inducerii în eroare a părtilor civile.
Astfel, societătile administrate de inculpat derulau o activitate comercială constantă, generatoare de profit, evidenţiind bonitatea firmelor inculpatului si că acesta a actionat având credinta că la datele scadente putea onora obligatiile de plata. În acest sens sunt concluziile raportului de expertiză unde se arată că firmele inculpatului au înregistrat profit în perioada 2005-2006. Acest fapt, coroborat cu concluzia exprimată în acelaşi raport potrivit căreia mărfurile nu au fost vândute sub pretul de achizitie, evidentiaza că nu îi poate fi imputat inculpatului faptul că nu reuşit să procure provizionul necesar decontării filelor cec raportat la condiţiile concrete în care s-a săvârşit fapta, deoarece acesta nu avea cum să prevadă survenirea blocajului financiar generat, in principal, de inducerea în eroare şi de neexecutarea de către S.C.”B.P.” S.R.L. Craiova) a contractului nr.110/8.04.2005 în valoare de 3.500.000 lei.
Apoi, anterior introducerii filelor cec inculpatul a contactat reprezentantii unor părti civile cărora le-a comunicat că nu a reusit să alimenteze conturile bancare si a solicitat amânarea plătii. În acest sens sunt declaraţiile martorilor N.D., D.F., M.M., N.I., D.V.R. De asemenea, chiar aflând că nu există provizionul necesar unii din reprezentatii părtilor civilor civile au inteles sa continue relatiile comerciale cu inculpatul prin livrarea de marfuri in acelasi conditii, inclusiv cele referitoare la plată, cu referire la martorii B.O. fiind astfel exclusă lipsa de credibilitate a inculpatului.
Totodată, împrejurarea că inculpatul a recuperat debitele relevă de asemenea că există serioase dubii privitor la vinovăţia acestuia.
Sustinerea potrivit căreia inducerea în eroare si folosirea de manopere dolosive este demonstrată si de faptul că inculpatul a emis filele cec în timp ce societătile acestuia se aflau în interdictie bancară nu poate fi primită.
Astfel, S.C.”M.S.I.” S.R.L. Bistriţa, în numele căreia s-au emis filele cec de la pct. 3 si 6 nu a fost declarată în interdictie bancară.
Referitor la S.C.”C.C.I.” S.R.L.Bistriţa, interdicţia bancară de a emite cecuri a survenit potrivit adresei nr. II/4/4766/24.10.2005, emisă de Banca Naţională a României, în perioada 22.06.2005-12.07.2006 si în perioada 8.07.2005-8.07.2006. Or, filele cec emise în numele acestei societăţi comerciale (pct. 1,2,4,5,7,8 din starea de fapt) au fost anterioare datei de 22.06.2005, respectiv în perioada iunie 2004-mijlocul lunii iunie 2005.
Situatia este identică şi în cazul S.C.”B.„ S.R.L (pentru pct. 9-14 din starea de fapt) care a fost în incidentă bancară în perioada 4.05.2005-9.09.2005 (f.286), iar filele cec au fost emise în perioada decembrie 2005-februarie 2006.
Chiar dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de înselăciune, atâta timp cât inculpatul a actionat în maniera arătată, fapta sa constituie numai o încălcare a normelor juridice financiare, fiind susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia săvârşeşte infracţiunea prevăzută în acest text de lege “oricine emite un cec fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut”.
Aceste dispozitii se completează cu cele ale art. 3 al. 2 din legea nr. 59/1934 care statuează expres asupra obligativităţii existenţei disponibilului anterior emiterii cecului: „Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras”, precum si de art. 29 din aceeaşi lege potrivit căruia „Cecul este plătibil la vedere” şi că „Cecul prezentat înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării”.
La fel sunt şi dispoziţiile pct. 34 al. 1 şi 2 din Normele Cadru ale BNR: „trăgătorul poate emite un cec numai în condiţiile existenţei la tras a unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii instrumentului care să facă posibilă trasului efectuarea plăţii” şi „disponibilul trebuie constituit prealabil emiterii cecului şi de valoare mai mare sau egală cu cea a cecului”. Mai mult, al. 4 a pct. 34 din aceleaşi norme prevede că „disponibilul trebuie să fie lichid, cert şi exigibil , adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedece efectuare plăţii cecului”.
În acest sens este si decizia nr. IX din 24.10.2005 a ICCJ pronuntată în interesul legii.
Fată de împrejurarea emiterii si de bilete la ordin fără acoperire în cont, în lipsa laturii subiective a inducerii în eroare, Curtea constată că, nefiind emise in conditiile prevazute in art. 104 pct. 2 din Legea 58/1934, sunt aplicabile dispozitiile acestei legi privitoare la gir, scadenta, plata, actiunea sau executarea cambiala, regres in caz de neplata si protest, fapta neconstituind infractiune, ci se situeaza in domeniul dreptului civil.
Asa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen. se va admite apelul inculpatului, iar sentinta atacată se va desfiinta în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, iar în temeiul art.334 C.proc.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 şi 5 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. în infracţiunea de emitere file cec fără acoperire prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. pentru care se va dispune în temeiul art.11 pct.2 lit.b C.pr.pen., raportat la art.10 lit.g C.pr.pen. încetarea procesului penal ca urmare a interventiei prescriptiei speciale.
Astfel, pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 1 an. Potrivit disp. art. 121, art. 122 lit.e şi art. 124 C.p. ce reglementează prescripţia specială drept cauză care înlătură răspunderea penală, termenul de prescripţie este de 4 ani şi 6 luni. Având în vedere data comiterii ultimului act material al faptei (februarie 2006), se constată că acest termen s-a împlinit în luna august 2010.
Cu privire la apelul părtii civile SC ”C.I.” SRL întrucât infracţiunea de emitere file cec fără acoperire prev. de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p este o infracţiune de pericol şi nu de prejudiciu, instanţa va lăsa nesolutinată acţiunea civilă promovată de apelantă în prezentul proces penal, fiind inadmisibilă, solutia fiind în acord cu decizia nr. Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 43/2008, sens în care apelul susnumitei părti civile se va admite potrivit art. 379 pct. 2 lit a C.proc.pen., partea civilă având deschisă calea unei actiuni civile separate.
De mentionat este faptul că o solutie similară nu poate fi adoptată si cu privire la celelate părti civile care nu au atacat sentinta instantei de fond deoarece s-ar încălca principiul securitătii raporturilor juridice, dar si cel al neagravării situatiei în propria cale de atac, inculpatul beneficiind de o solutie favorabilă în sensul constatării ca recuperat a prejudiciului.
Pentru motivele expuse mai sus în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate. (Judecător Luminiţa Hanzer)
