C. pen., art. 13 Legea nr. 8/1996, art. 142 lit. a) şi b) Legea nr. 245/2004, art. 1399, art. 140 alin. (1)
în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă, intervine o de legi penale, în condiţiile în care legea nu prevede care sunt criteriile pentru alegerea legii penale mai favorabile, trebuie să fie examinate şi comparate legile succesive sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare.
Pedeapsa prevăzută de lege nu este un criteriu absolut, ci doar unul dintre elementele care se compară în activitatea de determinare a legii penale mai favorabile.
Decizia penală nr. 497/R din 2 septembrie 2005 – M.A.
Prin sentinţa penală nr. 2798 din 19 noiembrie 2004 a Judecătoriei Braşov, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.L.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de difuzare şi reproducere fără drept a unui program de calculator, prevăzute de art. 1399 şi art. 140 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de şi drepturile conexe, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), după ce inculpatul fusese trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 142 lit. b) şi art. 142 lit. a) din Legea nr. 8/1996.
Soluţia primei instanţe a fost determinată de manifestarea de voinţă a reprezentantului părţii vătămate, în sensul retragerii plângerii prealabile formulate împotriva inculpatului, Legea nr. 285/2004 fiind apreciată de către instanţă ca fiind mai favorabilă, deoarece conţine o prevedere care permite încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor ori a retragerii plângerii prealabile.
Apelul declarat de către Parchet împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Tribunalul Braşov, prin decizia penală nr. 135 din 7 martie 2005, însă doar cu privire la modul de suportare a cheltuielilor judiciare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o sub aspectul greşitei aplicări a legii, în ceea ce priveşte menţinerea dispoziţiilor sentinţei relativ la aplicarea principiului legii penale celei mai favorabile.
în dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a susţinut că factorul determinant care trebuie luat în considerare pentru aprecierea legii mai favorabile îl constituie regimul sancţionator aplicabil faptelor săvârşite de către inculpat, posibilitatea retragerii plângerii prealabile reprezentând doar o normă procedurală care are o aplicabilitate imediată.
Recursul a fost apreciat ca fiind nefondat şi a fost respins, pentru următoarele considerente:
într-adevăr, în prezenta cauză a intervenit, de la săvârşirea infracţiunilor până la judecarea definitivă, o succesiune de legi penale, situaţie în care devine aplicabil C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), care impune alegerea şi aplicarea legii mai favorabile.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile se impune examinarea nu numai a condiţiilor de sancţionare, dar şi a condiţiilor în care fapta este incriminată şi atrage răspunderea penală.
De aceea, pentru determinarea legii penale mai favorabile se impune examinarea atentă a tuturor acestor condiţii, pentru alegerea legii a cărei aplicare permite chiar o apărare de răspundere penală.
în condiţiile în care legea nu prevede care sunt criteriile pentru alegerea legii penale mai favorabile, s-a admis în ştiinţa dreptului penal că trebuie să fie examinate şi comparate legile succesive sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare.
Ca atare, pedeapsa prevăzută de lege nu este un criteriu absolut, ci doar unul dintre elementele care se compară în activitatea de determinare a legii penale mai favorabile.
Astfel, este posibil – situaţia de faţă – ca, în legătură cu fapta săvârşită, una dintre legi să prevadă anumite condiţii pentru tragerea la răspundere penală (cum ar fi condiţia existenţei plângerii prealabile a persoanei vătămate) sau anumite cauze de înlăturare a răspunderii penale (cum ar fi posibilitatea retragerii plângerii prealabile sau a împăcării părţilor).
în astfel de situaţii, este mai favorabilă legea care prevede condiţiile speciale de tragere la răspundere penală, ca şi legea care prevede diferite cauze care înlătură răspunderea penală.
Doar în situaţia în care nu se prevăd condiţii diferite de angajare a răspunderii penale, se analizează legile succesive sub aspectul sancţiunilor prevăzute pentru fapta săvârşită.
Astfel, s-a constatat că instanţele de judecată au realizat o judicioasă examinare comparativă a legilor succesive, examinând – astfel cum este, de altfel, legal – mai întâi condiţiile de angajare a răspunderii penale, ca şi cele de înlăturare a acesteia.
