Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 07.11.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a declarat împotriva sentinţei penale nr. 504/04.11.2008, pronunţată de instanţa mai sus menţionată în dosarul nr. 121/R/2006 (fila 2).
În motivele de apel înaintate la dosarul cauzei s-a susţinut că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală sub aspectul soluţionării acţiunii civile şi penale exercitate împotriva inculpaţilor Xx şi Xx.
S-a arătat că argumentele reţinute de prima instanţă în sprijinul soluţiei de achitare a inculpaţilor pentru fiecare din cele două infracţiuni de tentativă la furt calificat, în temeiul prevederilor art. 10 lit. c Cod procedură penală nu pot fi primite, deoarece:
-în cursul urmăriri penale, inculpaţii Xx şi Xx, au declarat că la comiterea faptelor au participat şi inculpaţii Xx şi Xx, însă ulterior au revenit şi au negat participarea inculpatului Xx, declarând că tablourile pe care le-au sustras au fost duse la locuinţa inculpatului Xx care le-a păstrat până la data de 21.01.2003.
– în sensul primirii bunurilor provenite din furt de către inculpatul Xx este şi declaraţia acestuia care a arătat că a fost întrebat de inculpatul Xx ce bunuri se cumpără în Spania şi i-a răspuns că se cumpără antichităţi.
S-a reţinut de asemenea că instanţa, în virtutea rolului său activ, dacă considera că probele pentru comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii sunt insuficiente, trebuia să pună în discuţie schimbarea încadrării juridice în tăinuire (faţă de inculpaţii Xx şi Xx).
Un al doilea motiv de recurs a vizat faptul că, deşi la termenul de judecată din data de 31.10.2007, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice faţă de inculpaţii Xx, Xx şi Xx, instanţa nu s-a pronunţat şi chiar a dispus achitarea inculpaţilor Xx şi Xx pentru alte fapte decât cele pentru care au fost trimişi, în judecată.
Al treilea motiv de apel a vizat soluţionarea laturii civile, arătându-se că deşi partea vătămată Xx a depus la data de 29.02.2008 un înscris din care rezultă că partea vătămată Xxxa decedat la data de 05.02.2006, nu s-au făcut demersuri pentru introducerea în cauză a succesorilor acestuia, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art. 21 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpatul Xx Xx, fără a motiva în vreun fel calea de atac.
2. Prezentarea hotărârii atacate:
Prin sentinţa penală nr. 504/04.11.2008, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2389/289/2007 (121R/2006) s-au dispus următoarele:
– în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal art. 37 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului XX XX la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat.
-în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
-în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
-în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) din Codul penal contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
-în baza art. 61 C . pen. revocarea liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 727 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin decizia penală nr. 122/A/28.06.2000 a Curţii de apel Tg. Mureş şi contopirea restului de pedeapsă cu pedeapsa rezultantă aplicată prin această sentinţă, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C . penal interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – teza II şi lit. b C. penal pe durata executării pedepsei principale.
2.-în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal condamnarea inculpatei XX la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
-în baza art. 81 C . pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art. 110 C . pen.
-în baza art. 359 C . pr. pen. atragerea atenţiei inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C . pen.
3. -în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. raportat la art. 10 lit. c) Cod pr. pen. achitarea inculpatul XX de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal art. 37 lit. a Cod penal.
-îÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. raportat la art. 10 lit. c) Cod pr. pen. achitarea aceluiaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
4. -în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. raportat la art. 10 lit. c) Cod pr. pen. achitarea inculpatului XX de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal art. 37 lit. a Cod penal.
-în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. raportat la art. 10 lit. c) Cod pr. pen. achitarea aceluiaşi inculpat de sub acuza săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g), i) Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal.
S-a luat act de renunţarea părţilor civile Xxşi Xx la judecarea acţiunii civile.
S-a constatat că părţile vătămate Xx, Xx şi Xx nu au formulat pretenţii civile.
În baza art. 191 alin. 2 C . pr. pen. inculpaţii XX XX şi XX au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum total de 480 lei fiecare, din care suma totală de 600 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu plătită de Ministerul Justiţiei către Baroul Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim- grad a reţinut următoarele:
În cursul lunii ianuarie 2003 părţile vătămate Xx şi Xxau depus plângeri la postul de poliţie Răstoliţa, arătând că autori necunoscuţi au pătruns în imobilele lor de unde au sustras mai multe bunuri.
Ca urmare a cercetărilor efectuate, organele de poliţie au luat declaraţii celor patru inculpaţi, inculpaţii Xx Xx şi Xx recunoscând de la început comiterea faptelor. De asemenea, din actele de cercetare penală, o serie de bunuri enumerate de părţile vătămate în plângerile lor au fost găsite în locuinţa celor doi inculpaţi sau în locuri pe care le-au indicat aceştia (f.57-66), iar martorii audiaţi în cauză l-au indicat pe inculpatul Xx Xx ca fiind cel care a comercializat bunurile sustrase.
Martorii Xx (f.42) declară că „… la data de 24.12.2002 a la mine numitul Xx Xx…mi-a spus că-mi va da o pereche de corne”, Xx (f.43) ,,în data de 26.12.2002 numitul Xx Xx m-a rugat să îi duc casetofonul meu…acesta a scos de sub pat un magnetofon de culoare neagră… de faţă când şi-a arătat casetofonul mai era Xx şi Xx… acesta mi-a dat o lanternă de culoare portocalie, o muzicuţă şi o pereche de cărţi de joc… numita Xx a rupt o foaie dintr-o carte de culoare roşie cu inscripţia Xx … în data de 31.12.2002 i-am cerut magnetofonul lui Xx Xx şi acesta mi-a spus că l-a ascuns în pod deoarece au fost organele de poliţie pe la el” – declaraţii reiterate în faţa instanţei de judecată (f.249); Xx Gyorgy Ioan (f.44) – ,,fratele meu Xx Xx mi-a spus că are nilte coarne de cerb aduse de la Vătava … în data de 23.12.2002 când am fost la Xx Xx am mai văzut la el în casă un fierbător electric pentru cafea de culoare albă, două coarne de capră neagră care erau ascunse în podul cabanei”, iar în faţa instanţei (f.261)- a adăugat şi că ,,atunci când mi-a încredinţat coarnele spre vânzare fratele meu nu era singur ci împreună cu inculpata Xx”, martorul Cocioată Demian Andreea (f.45) ,,în data de 31.12.2002… în timp ce stăteam prin locuinţa lui Xx Xx am văzut că Petrică a scos de sub pat un magnetofon… tot, în aceeaşi seară am văzut că Xx Xx a scos din dulapul de haine o lanternă de culoarea portocalei…Xx a luat lanterna respectivă, o muzicuţă, un bec de veioză şi o statuietă mică, lucruri pe care I le-a dat Xx Xx”).
Coroborând declaraţiile martorilor care au văzut o parte din lucrările sustrase în locuinţa inculpaţilor Xx Xx şi Xx cu declaraţiile acestor doi inculpaţi, prin care îşi recunosc vinovăţia, instanţa a reţinut că în ceea ce îi priveşte pe aceştia, starea de fapt din rechizitoriu a fost dovedită.
În ce-i priveşte pe inculpaţii Xx şi Xx, instanţa a apreciazat că probele administrate în cauză nu au dovedit participarea acestor doi inculpaţi la comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
În actul de sesizare se susţine că ,,deşi faţă de învinuitul Xx nu există probe directe, edificatoare sunt declaraţiile iniţiale ale inculpaţilor Xx Xx şi Xx”.
În ce-l priveşte pe inculpatul Xx, în rechizitoriu se arată că acesta nu a recunoscut comiterea faptei. Pe de altă parte nu se arată care sunt probele care au format convingerea Parchetului în sensul că acest inculpat a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Singurele declaraţii care îi implică pe inculpaţii Xx şi Xx sunt cele date de inculpaţii Xx Xx şi Xx la 29.01.2003, 22.02.2003, 29.01.2003 şi 20.02.2003, asupra cărora aceştia au revenit, motivând că în ceea ce-l priveşte pe Xx Gheorghe l-a menţionat în declaraţiile iniţiale doar pentru că Xx Xx a fost anterior închis în Penitenciar din cauza acestui inculpat.
În condiţiile în care nici un alt mijloc de probă nu vine să susţină participarea inculpaţilor Xx şi Xx la săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa apreciază că vinovâţia acestora nu a fost dovedită.
Inculpatul Xx Xx arată că a vrut să se răzbune pe Xx (f. 22). Mai mult, în faţa instanţei inculpaţii Xx Xx şi Xx au declarat că nici inculpatul Xx nu este implicat în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată (f.188,247).
Prin urmare, având în vedere principiul in dubio pro reo, instanţa a considerat că nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială inculpaţilor Xx şi Xx la comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
3. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel:
Inculpaţilor le-au fost asigurată asistenţa juridică fiind asistaţi fie de avocaţi desemnaţi din oficiu (filele 27-29), fie de apărători aleşi (fila 25).
La termenul de judecată din data de 23.02.2009, inculpata Xx a fost informată asupra drepturilor procesuale reglementate de art. 70 Cod procedură penală, aceasta arătând că nu doreşte să dea declaraţii noi şi le menţine pe cele anterioare (fila 31).
Cu privire la ceilalţi trei inculpaţi s-a dispus aducerea lor cu mandat în faţa instanţei, din procesele – verbale de neexecutare, arătându-se că inculpatul Xx nu a fost găsit la domiciliu şi este dat în urmărire prin dispoziţia IPJ Mureş (324069/06.02.2009), iar inculpatul Xx Xx este plecat în străinătate respectiv în Cipru, la muncă (filele 9-50).
Raportat la conţinutul acestor procese – verbale, cei doi inculpaţi au fost citaţi de la adresele cunoscute dar şi prin afişare la uşa Consiliului Local Răstoliţa şi la sediul instanţei (fila 52), cu menţiunea că pot da noi declaraţii în faţa instanţei de control judiciar.
Inculpatul Xx, prezent la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2009, a arătat după ce i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 Cod procedură penală, că nu doreşte să dea alte declaraţii şi le menţine pe cele făcute anterior.
La acelaşi termen de judecată, având în vedere motivele de apel, s-a pus în vedere reprezentantului Parchetului să precizeze dacă menţine cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în faţa primei instanţe, la termenul din data de 31.10.2007, asupra căreia aceasta nu s-ar fi pronunţat, procurorul arătând că susţine această cerere.
4.Opinia instanţei de control judiciar:
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului nr. 121/R/2006 al Judecătoriei Reghin, a susţinerilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dar şi din oficiu, în limitele stabilite de lege, instanţa constată următoarele:
Ultimul motiv de apel invocat de Parchet, respectiv neintroducerea în cauză a succesorilor părţii vătămate decedate Xxxceea ce ar reprezenta o încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. 1 Cod procedură penală, nu poate fi primit, în condiţiile în care numitul Xxxa avut calitatea de parte vătămată în cauză.
Întrucât această persoană nu s-a constituit parte civilă, instanţa nu a fost sesizată cu o acţiune civilă formulată de persoana mai sus menţionată.
În aceste condiţii este evident că nu sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. 1 Cod procedură penală care fac referire la executarea acţiunii civile de către (sau faţă) de succesori.
Al doilea motiv de apel, vizând nepronunţarea asupra unei cereri de schimbare a încadrării juridice poate fi reţinut de către instanţa de control judiciar, însă acesta nu atrage nulitatea absolută ci nulitatea relativă, în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 4 Cod procedură penală.
Această situaţie nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, chiar în ipoteza admiterii apelului, având în vedere forma actuală a art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Fiind vorba de o nulitate relativă şi ţinând cont de caracterul devolutiv al apelului, această omisiune a primei instanţe poate fi acoperită prin punerea în discuţie a cererii şi pronunţarea asupra ei de către instanţa de control judiciar investită cu judecarea unei căi de atac care, subliniem încă o dată, are caracter devolutiv.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchet la termenul de judecată din data de 31.10.2007, remarcăm faptul că, pentru cei trei inculpaţi vizaţi, respectiv Xx Xxx, Xx Xx şi Xx s-a solicitat reţinerea unei singure infracţiuni de furt calificat, în formă continuată (în încadrarea din rechizitoriu s-au reţinut pentru fiecare inculpat mai multe fapte, unele rămase în forma tentativei, săvârşite în concurs real).
Înainte de a analiza pe fond această cerere subliniem că instanţa de prim- grad, chiar dacă nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, a pronunţat soluţia relativ la încadrările din rechizitoriu, prin urmare nu pentru alte fapte decât cele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, astfel cum susţine apelanta.
Rechizitoriul reprezentă actul de inculpare şi actul de sesizare al instanţei, astfel încât, respectând încadrările făcute în acest act, instanţa a pronunţat achitarea exact pentru faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Simpla formulare a unei cereri de schimbare a încadrării juridice nu conduce la modificarea sau schimbarea încadrării juridice care rămâne cea dată prin actul de inculpare.
Revenim acum la analizarea pe fond a cererii formulate, instanţa o găseşte neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile necesare pentru reţinerea săvârşirii unei singure infracţiuni în formă continuată.
În opinia instanţei nu sunt întrunite toate condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate. Astfel, chiar dacă există pluralitatea actelor de executare, nu se poate susţine că există şi unitate de rezoluţie infracţională şi unitate de subiect activ.
În condiţiile în care nu s-a putut stabili cu exactitate data săvârşirii fiecărei fapte, nu se poate susţine că inculpaţii au planificat şi premeditat de la început întreaga activitate infracţională şi că au avut ab initio viziunea de ansamblu a acesteia.
Remarcăm de asemenea că există diferenţe şi cu privire la componenţa grupurilor care au participat la săvârşirea faptelor. Astfel la unele infracţiuni au participat doar inculpaţi Xx şi Xx (în dauna părţilor vătămate Xxx, iar la comiterea celorlalte fapte prezentate de inculpare a participat numai inculpatul Xx (în dauna părţii vătămate Foişorean Sanda) sau inculpatul Xx Xx împreună cu Xx şi Xx.
În consecinţă, nu se poate reţine nici îndeplinirea condiţiei referitoare la unitatea de subiect activ.
Faţă de cele anterior expuse, instanţa în baza art. 334 Cod procedură penală va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet.
În ceea ce priveşte soluţia de achitare, întemeiate pe prevederile art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciem că instanţa a făcut în mod corect aplicarea principiului „in dubio pro reo”, constatând că probele administrate nu au fost în măsură să înfrângă prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor.
În condiţiile în care singurele probe pe care se sprijină acuza sunt anumite declaraţi date în cursul urmăririi penale de către inculpaţii Xx Xx şi Xx, declaraţii asupra cărora aceştia au rrvenit, este evident că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 69 Cod procedură penală care arată că declaraţiile inculpaţilor pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu aspecte şi împrejurări care rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate.
În prezenta cauză nu a administrat alte mijloace de probă, care coroborate cu declaraţiile (oricum contradictorii) ale inculpaţilor Xxx şi Xxx, să dovedească dincolo de orice dubiu, participarea inculpaţilor Xx Xxx şi Xxx Xxx la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.
Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin.
Cu privire la situaţia inculpatului Xx Xx, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte expunerea stării de fapt, analiza probelor, constatarea vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor de furt calificat; durata pedepselor principale aplicate (care în raport de criteriile de individualizare judiciare prev. de art. 72 Cod penal şi gravitatea infracţiunilor, răspund în mod corect principiului proporţionalităţii şi nevoilor reeducării) reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. c, efectuarea cumulului juridic prin reţinerea concursului de infracţiuni, revocarea liberării condiţionate, natura pedepsei accesorii aplicate, modalitatea de soluţionarea laturii civile şi obligarea inculpatului – apelant la suportarea unei părţi din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, hotărârea atacată este la adăpost de orice critică.
Astfel, argumentele prezentate de instanţa de prim- grad în motivarea soluţiei la care s-a oprit sunt pertinente şi nu suportă nici o corectură sau adăugare din partea instanţei de apel, prin urmare, în lipsa vreunui alt motiv, care să fie reţinut din oficiu, de reformare a hotărârii atacate, apreciem că apelul promovat de inculpatul Xx Xx este nefondat, astfel încât în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, acesta va fi respins ca atare.
5. Cheltuieli judiciare:
Faţă de soluţia ce urmează a fi adusă, în baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului, în sumă de 975 lei, rămân în sarcina statului, din care onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii Xxx, Xx şi Xx, în cuantum de 900 lei RON, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul Xx Xx la plata sumei de 75 lei RON, reprezentând restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
