Sentinţa penală nr.60/P din 25.03.2010
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman a fost trimis în judecată inculpatul , pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal şi uz de fals prevăzută de art. 291 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, la data de 01.06.2006, Primăria comunei Dulceşti, a sesizat poliţia al comunei Dulceşti prin adresa despre faptul că inculpatul, în calitate de administrator al societăţii …. a înstrăinat mai multe bunuri fără drept, întrucât la data înstrăinării, Societatea ….. era sub incidenţa Legii nr. 64/1995 privind procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. Aceeaşi primărie a sesizat că societatea agricolă sus amintită a vândut către SC ….., cu factura fiscală nr. ….., trei silozuri pentru depozitarea porumbului şi borhotului, consemnând în aceeaşi factură şi terenul de sub aceste silozuri şi căile de acces, inculpatul având, în aceste tranzacţii, atât calitate de vânzător cât şi calitatea de cumpărător.
S-a reţinut că, în cursul anului 2003 Societatea ……. administrată de inculpat, a preluat prin protocol ….. mai multe imobile de la SC …..care, în acelaşi mod le preluase de la fostul CAP …… În cursul anului 2004, din cauza unor datorii la bugetul de stat, Societatea ….. a intrat în procedură de reorganizare judiciară şi a falimentului, situaţie în care, inculpatul nu mai putea să înstrăineze bunuri din cadrul societăţii şi nu mai putea reprezenta societatea în relaţiile cu terţii, dar cu toate acestea, inculpatul, prin factura fiscală sus amintită, a înstrăinat mai multe bunuri imobile, cu menţiunea, construcţiile se vând împreună cu terenurile de sub ele şi căile de acces. În urma verificărilor s-a stabilit că, terenurile aflate sub construcţiile înstrăinate în condiţiile arătate mai sus, precum şi căile de acces, sunt proprietatea Primăriei Dulceşti, fapt ce rezultă din relaţiile primite de la primărie şi care au la bază raportul de expertiză.
Primăria comunei … s-a constituit partea civilă cu suma de …., reprezentând taxe şi impozite neplătite de către inculpat, la rolul fiscal.
Prin sentinţa penală nr. …. pronunţată de Judecătoria Roman judeţul Neamţ, a fost condamnat inculpatul ….., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, la 1 an închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 alin.1 Cod penal, la l an închisoare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. ., Tribunalul Neamţ a admis apelul ca întemeiat, a desfiinţat în totalitate sentinţa atacată şi în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul ., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În temeiul art. 11 punctul 2 lit. a, raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal şi uz de fals prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, întrucât faptele nu există.
Instanţa de control judiciar, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că aceasta este nelegală şi în mod greşit s-a dispus condamnarea inculpatului.
S-a reţinut de către instanţa de apel că, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. 1 Cod penal, constituie înşelăciune, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul, un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. În realizarea condiţiilor prevăzute de textul enunţat, se cere ca făptuitorul să fi întreprins acţiuni de inducere în eroare a unei persoane, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Or, în cauză, nu a existat o acţiune de inducere în eroare a unei persoane, deoarece inculpatul, în calitatea sa de administrator la societatea …., a vândut terenul aferent celor două silozuri pentru depozitarea porumbului şi un depozit pentru depozitarea borhotului, la o altă societate, la care, era tot el administrator, respectiv la SC ….
Împrejurarea că, inculpatul a înstrăinat terenul aferent silozurilor, care, de fapt este în proprietatea Primăriei comunei …, nu atrage răspunderea penală a acestuia, întrucât vânzarea bunului altuia nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, ca infracţiune. În consecinţă, s-a impus achitarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Referitor la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, instanţa de apel a reţinut că factura fiscală nr. …., întocmită de inculpat, pe care a inserat şi menţiunea „construcţiile se vând împreună cu terenul de sub ele şi căile de acces”, precum şi contractul de vânzare – cumpărare nr. ….., împreună cu anexa, nu pot fi considerate ca fiind acte false, oficiale, deoarece, în primul rând, nu emană de la o autoritate de stat, care să-i confere un caracter oficial şi, în al doilea rând, ele nu au fost falsificate, în sensul prevederilor art. 288 alin. 1 Cod penal, ci conţine datele reale ale vânzătorului şi cumpărătorului. Potrivit dispoziţiilor art. 288 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice. Or, în speţă, înscrisurile nu au fost falsificate, ci au fost întocmite de inculpat, în calitate de administrator al societăţii agricole.
Cu privire la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 291Cod penal, pentru existenţa infracţiunii de uz de fals se cere ca autorul să fi folosit un înscris oficial sau sub semnătură privată falsificat, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice. Or, în cauză, factura fiscală şi contractul de vânzare – cumpărare nu sunt false, deoarece cuprinsul lor nu a fost alterat.
Faţă de temeiul achitării inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, instanţa nu a soluţionat acţiunea civilă, potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. 4 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMŢ şi partea vătămată PRIMĂRIA COMUNEI …., aceasta din urmă solicitând menţinerea sentinţei desfiinţate.
În motivele de recurs, parchetul a arătat că, în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului, deoarece, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, respectiv sentinţa penală nr. ….. pronunţată de Judecătoria Roman, ca fiind legală şi temeinică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia penală recurată, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, atât organele de urmărire penală cât şi primele instanţe de judecată nu au luat în considerare la stabilirea încadrării juridice a faptelor descrise în actul de sesizare, împrejurările concrete în care se pretinde a fi comise, respectiv în paguba unei aflate în procedura de reorganizare judiciară şi faliment.
Faţă de specificul unei asemenea părţi vătămate, legiuitorul a instituit o formă distinctă de stabilire a răspunderii juridice penale, respectiv o infracţiune care să protejeze relaţiile sociale privind interesele patrimoniale ale creditorilor unei astfel de societăţi comerciale, cu privire la care s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
O formă specială de înşelăciune, prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, pentru care legea prevede şi o altă competenţă materială pentru a fi judecată.
Constatând că împrejurările în care a fost comisă fapta descrisă în rechizitoriul procurorului, se circumscriu unei astfel de reglementări, cu caracter special faţă de încriminarea generală a art. 215 Cod penal, Curtea de Apel Bacău a admis recursurile declarate, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. c din şi, casând primele două hotărâri, a trimis dosarul pentru judecare în primă instanţă la Tribunalului Neamţ.
În cauză, s-a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 332 alin.1 Cod procedură penală, deoarece situaţia de fapt a rămas neschimbată.
În rejudecare după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. ….. şi în stabilirea cadrului procesual determinat de noua încadrare juridică stabilită de instanţa de recurs, s-a dispus citarea în calitate de părţi vătămate a Direcţiei Finanţelor Publice Neamţ, a Administraţiei Finanţelor Publice Roman şi a Societăţii agricole ……
Prevalându-se de dreptul la tăcere reglementat de dispoziţiile art. 70 Cod procedură penală, inculpatul nu a făcut declaraţii cu privire la comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă de care este acuzat. Prin notele de concluzii depuse în scris la dosar, inculpatul ….., în calitate şi de reprezentant al Socităţii Agricole …… a arătat că toate acuzaţiile aduse nu au suport real, au fost făcute de către primarul comunei Dulceşti în scop de răzbunare, că acele depozite furajere care s-au vândut în anul 2005 către societatea comercială ….., s-a făcut în mod legal cu aprobarea consiliului de administraţie al societăţii agricole, construcţii care anterior au fost cumpărate legal de la SC …….
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, motivat de următoarele:
Din cuprinsul actelor de cercetare penală, rezultă că din anul 2003 Societatea Agricolă ,,……” ., a fost administrată de către inculpatul ……, iar în baza protocolului nr. … a preluat de la SC ….. mai multe construcţii, respectiv trei silozuri pentru depozitare porumb şi borhot.. În anul 2004 din cauza unor datorii la bugetul de stat, societatea agricolă, a intrat în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, potrivit Legii nr. 64/1995, iar prin sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus deschiderea acestei proceduri şi numirea administratorului judiciar, la cererea creditorului Administraţia Finanţelor Publice Roman .
Prin factura fiscală nr. …. societatea agricolă ,,…., a vândut către SC ….. construcţiile cumpărate anterior în anul 2003, respectiv două silozuri pentru depozitarea porumbului şi un siloz pentru depozitarea borhotului, făcându-se menţiunea că aceste construcţii se vând şi cu terenul pe care se află amplasate, precum şi căile de acces aferente.
Din depoziţia martorului …. audiat în cauză, a rezultat că, în anul 2006 a cumpărat de la SC ….. construcţia unui grajd pentru bovine, a achitat contravaloarea acestuia în sumă de 5000 lei, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare la data de ……, iar terenul pe care se află construcţia a fost ulterior cumpărat de la primărie.
Potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei – care a modificat Legea nr. 64/1995 privind procedura falimentului – constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă înstrăinarea de către debitor în caz de , în frauda creditorilor, a unei părţi din activele sale. Raportând dispoziţiile legale care reglementează sfera ilicitului penal, la acţiunile comise de către inculpat în calitate de administrator a societăţii agricole, respectiv înstrăinarea la data de 31.10.2005 a construcţiilor deţinute în patrimoniu de către societatea agricolă …., care de la data de 05.10.2004 intrase în procedura falimentului, trebuie stabilit, dacă s-a produs o fraudare a intereselor creditorului care a declanşat procedura reorganizării judiciare, în speţă a Administraţiei Finanţelor Publice Roman.
În cadrul soluţionării dosarului de faliment nr. ….. existent pe rolul Tribunalului Neamţ secţia comercială, administratorul societăţii agricole aflată în procedura insolvenţei, a formulat contestaţie cu privire la creanţa solicitată de creditorul Direcţi Finanţelor Publice Neamţ, pentru Administraţiei Finanţelor Publice Roman, iar prin decizia civilă nr. …. pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi rămasă irevocabilă, s-a dispus radierea creditorului Administraţia Finanţelor Publice Roman, din tabelul creditorilor.. În considerentele deciziei menţionate, s-a reţinut că, debitoarea aflată în procedura insolvenţei, nu mai are nicio datorie faţă de creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Roman, întrucât debitele născute anterior procedurii au fost stinse prin compensare cu TVA de rambursat, iar penalităţile şi dobânzile calculate după data deschiderii procedurii, nu sunt datorate.
Pentru existenţa infracţiunii de bancrută frauduloasă, sub aspectul laturii obiective, este necesar ca prin acţiunile frauduloase ale debitorului aflat în procedura insolvenţei, acesta să se sustragă de la plata unor creanţe datorate creditorului şi pe cale de consecinţă să i se cauzeze un prejudiciu.
Prin adresa nr. ….. Administraţia Finanţelor Publice Neamţ, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, deoarece debitoarea Societatea Agricolă ……, se află în raza de competenţă teritorială a Administraţiei Finanţelor Publice Roman.
Prin adresa nr. …… emisă de Administraţia Finanţelor Publice Roman, s-a comunicat tribunalului că, nu se constituie parte civilă în prezenta cauză penală, întrucât creanţa instituţiei este radiată din tabloul creditorilor.
Constatând, faţă de considerentele menţionate că, răspunderea penală a inculpatului ….. nu poate fi reţinută pentru comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, sub aspectul laturii obiective, tribunalul va dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la cererea Primăriei comunei Dulceşti judeţul Neamţ, de constituire parte civilă pentru suma de 1591 lei reprezentând taxe şi impozite datorate de către inculpat , tribunalul constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă, întrucât în prezenta cauză penală ce are ca obiect existenţa infracţiunii de bancrută frauduloasă, cadrul procesual priveşte interesul pretinşilor creditori care au declanşat procedura insolvenţei şi nu pretenţii colaterale, ce pot fi recuperate eventul prin acţiuni civile separate.
