Neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către persoana juridică debitoare în termen de 30 de zile de la apariţia stării de dacă o asemenea cerere a fost formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă.
Secţia penală, Decizia nr. 517 din 13 august 2009
Prin sentința penală nr. 311 din 12.06.2009 a Tribunalului Galați s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.G.F.P. împotriva rezoluției nr. 356/P/2008 din 6.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1296/121/2009, petenta D.G.F.P. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 356/P/2008 din 6.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.
în motivarea plângerii s-a arătat că obligația făptuitorului de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței subzistă în orice condiții, chiar dacă un creditor formulase deja cerere în acest sens, că fostul administrator C.G., nu se poate scuza de obligațiile legale ce îi reveneau și, ca urmare, nu poate fi exceptat de la sancțiunea legală, că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de D.G.F.P. la data de 18.09.2008, după termenul de șapte luni menționat în rezoluție.
S-a mai arătat că din analiza faptelor descrise rezultă că sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de
art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și reținerea cauzei spre judecare.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul Galați a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 356/P/2008 din data de 6.01.2009, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de C.G., administrator al SC SRL Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că nu a introdus în termen legal de deschidere a procedurii insolvenței în condițiile în care societatea s-a aflat în imposibilitate de a mai efectua plăți la bugetul de stat.
S-a reținut, de către procuror, că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C.proc.pen., întrucât D.G.F.P. se adresase cu o cerere la Tribunalul Galați, solicitând deschiderea procedurii insolvenței, astfel că nu mai era nevoie ca și făptuitorul să depună o astfel de cerere.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în termen legal, petenta D.G.F.P., arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, întrucât, chiar dacă era introdusă de către D.G.F.P. o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, această împrejurare nu excludea obligația făptuitorului de a formula și personal o astfel de cerere, obligație care e prevăzută de și care are caracter intuitu personae.
S-a mai arătat că societatea făptuitorului era în stare vădită de insolvență, iar de la apariția stării de insolvență trecuseră mai mult de 30 zile.
Prin rezoluția nr. 107/II/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a respins ca netemeinică plângerea făcută de petenta D.G.F.P.
în motivarea rezoluției s-a arătat că formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către unul din creditori nu exclude obligația administratorului societății de a introduce o astfel de cerere. Această obligație este prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, iar faptul că obligația menționată subzistă și în cazul în care a fost formulată o cerere de deschidere a procedurii insolvenței de către un creditor, rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 care prevede procedura de soluționare în cazul introducerii cererii de deschidere a procedurii atât de debitor, cât și de unul sau mai mulți creditori.
Cu toate acestea, s-a arătat că făptuitorul a susținut că nu a considerat că trebuia să introducă și el cerere, cât timp cunoștea că o astfel de cerere a fost formulată de D.G.F.P. și a fost și prezent la judecată.
Având în vedere că este vorba de o reglementare specială, s-a apreciat că făptuitorul nu a fost în măsură să interpreteze dispozițiile legale și că a considerat că din moment ce se declanșează procedura insolvenței nu mai are obligația de a formula și el o cerere. în consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sub aspectul laturii subiective.
S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă nici sub aspectul laturii obiective, întrucât conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legale privind insolvența, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, iar conform art. 143 alin. (1), introducerea unei astfel de cereri după o perioadă de timp ce depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de art. 27 constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă.
Ca urmare, infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se consumă după trecerea a șase luni plus 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
S-a arătat că societatea învinuitului nu a mai efectuat plăți la bugetul general consolidat din data de 25.01.2008. Prin urmare, starea de insolvență a devenit vădită, conform art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, după 30 de zile de la scadență, adică în luna februarie 2008. Infracțiunea de bancrută frauduloasă urma a se consuma după 6 luni de la expirarea acestui termen, adică în luna august 2008. Mai înainte de a se consuma infracțiunea (adică înainte de luna august 2008), D.G.F.P. a formulat plângere penală și a solicitat și declanșarea procedurii de insolvență a societății făptuitorului, fiind întocmit, de instanță, un plan de reorganizare a SC SRL T.
Din actele aflate la dosar, rezultă că data ultimei plăți efectuată de SC SRL Galați, administrată de făptuitorul C.G., către petentă este la 25.01.2008, astfel încât starea de insolvență prezumată vădită a acestei societăți s-a născut la data de 26.02.2008, adică în ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
începând cu data de 26.02.2008 și până la data de 26.03.2008 făptuitorul C.G. avea obligația de a declanșa procedura insolvenței, adică în termenul de 30 de zile impus de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Termenul de 6 luni prevăzut la art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a început să curgă de la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, respectiv de la data de 27.03.2008, termenul împlinindu-se la data de 27.09.2008.
în consecință, începând cu data de 28.09.2008, erau întrunite condițiile și termenele legale pentru a se putea sesiza organul de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă.
Din actele dosarului rezultă că petenta a formulat plângerea penală împotriva făptuitorului la data de 22.07.2008, dată la care nu se împlinise termenul de 6 luni prevăzut la art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracțiunii de bancruta simplă.
Prima instanță a mai constatat că petenta a formulat cererea de declanșare a procedurii insolvenței pentru SC SRL Galați la data de 18.09.2008, mai înainte de împlinirea termenul de 6 luni.
întrucât cunoștea faptul că petenta a declanșat procedura insolvenței făptuitorul nu a mai formulat o cerere distinctă, care oricum s-ar fi conexat cu cererea introductivă a petentei, o asemenea cerere fiind inutilă, astfel că făptuitorul nu a acționat cu forma de vinovăție stabilită de legiuitor.
în consecință, în mod corect a constatat procurorul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de bancruta simplă și a dispus neînceperea urmării penale împotriva făptuitorului C.G.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta D.G.F.P.
în susținerea recursului petenta a arătat că motivările rezoluției și ale hotărârii instanței de fond nu sunt întemeiate.
A mai arătat petenta faptul că termenul de 6 luni în care intimata C.G. avea obligația să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței se scursese deja, iar infracțiunea a avut loc.
Prin decizia penală nr. 517/R/13.08.2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut instanța de fond, în mod corect Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, prin rezoluția nr. 356/P/2008 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, reținând că în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Conform art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, constituie infracțiunea de bancrută simplă neintroducerea sau introducerea tardivă de către debitorul persoană fizică sau de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de art. 27.
Iar conform art. 27 din Legea nr. 85/2006, cererea de deschidere a procedurii se introduce în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
în speță, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, starea de insolvență a SC SRL – administrată de intimatul C.G. – s-a născut la data de 26.02.2008, respectiv în ziua imediat următoare expirării termenului (stipulat în art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006), întrucât ultima plată efectuată către petentă a avut loc la data de 25.01.2008.
Având în vedere dispozițiile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, termenul de 6 luni a început să curgă la expirarea termenului de 30 zile (stipulat în art. 21 din Legea nr. 85/2006), respectiv de la data de 27.03.2008 și se împlinea la data de 27.09.2008.
în concluzie, incidența infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 185/2006 se putea constata începând cu data de 28.09.2009.
în speță, petenta a formulat plângere penală împotriva intimatului la data de 22.07.2008, dată la care nu se împlinise termenul prevăzut de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, petenta a formulat la data de 18.09.2008 (tot înainte de expirarea termenului de 6 luni arătat mai sus) și o cerere de declanșare a procedurii insolvenței pentru SC SRL Galați, existând astfel posibilitatea că această situație să-l fi determinat pe intimat să nu mai formuleze cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Față de aspectele arătat mai sus, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, conform cărora „dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditori, nesoluționată încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează”.
Având în vedere cele arătate mai sus, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
