Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr.1296/121/2009, petenta DGFP a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr.356/P/2008 din 06.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În motivarea plângerii s-a arătat că obligaţia făptuitorului de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenţei subzistă în orice condiţii, chiar dacă un creditor formulase deja cerere în acest sens, că fostul administrator C.G., nu se poate scuza de obligaţiile legale ce îi reveneau şi, ca urmare, nu poate fi exceptat de la sancţiunea legală, că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost formulată de DGFP la data de 18.09.2008, după termenul de şapte luni menţionat în rezoluţie.
S-a mai arătat că, din analiza faptelor descrise rezultă că sunt întrunite elementele infracţiunii prevăzute de 143 al 1 din Legea 85/2006, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare.
Examinând actele şi lucrările dosarului Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr.356/P/2008 din data de 06.01.2009, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de C.G., administrator al SC SRL Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă prev. de art 143 din legea 85/2006, constând în aceea că nu a introdus în termen legal de deschidere a procedurii insolvenţei în condiţiile în care societatea s-a aflat în imposibilitate de a mai efectua plăţi la bugetul de stat.
S-a reţinut, de către procuror, că sunt incidente disp. art 10 litera d Cod procedură penală, întrucât DGFP se adresase cu o cerere la Tribunalul Galaţi, solicitând deschiderea procedurii insolvenţei, astfel că nu mai era nevoie ca şi făptuitorul să depună o astfel de cerere.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, în termen legal, petenta DGFP, arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art 143 al 1 din Legea 85/2006, întrucât, chiar dacă era introdusă de către DGFP o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, această împrejurare nu excludea obligaţia făptuitorului de a formula şi personal o astfel de cerere, obligaţie care e prevăzută de Legea 85/2006 şi care are caracter „ intuitu personae”.
S-a mai arătat că societatea făptuitorului era în stare vădită de , iar de la apariţia stării de insolvenţă trecuseră mai mult de 30 zile.
Prin rezoluţia nr.107/II/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a respins ca netemeinică plângerea ă de petenta DGFP.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, de către unul din creditori, nu exclude obligaţia administratorului societăţii de a introduce o astfel de cerere. Această obligaţie este prevăzută de art 27 al 1 din Legea 85/2006, iar faptul că obligaţia menţionată subzistă şi în cazul în care a fost formulată o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei de către un creditor, rezultă din interpretarea disp. art 31 al 4 din Legea 85/2006 care prevede procedura de soluţionare în cazul introducerii cererii de deschidere a procedurii atât de debitor cât şi de unul sau mai mulţi creditori.
Cu toate acestea, s-a arătat că făptuitorul a susţinut că nu a considerat că trebuia să introducă şi el cerere, cât timp cunoştea că o astfel de cerere a fost formulată de DGFP şi a fost şi prezent la judecată.
Având în vedere că este vorba de o reglementare specială, s-a apreciat că făptuitorul nu a fost în măsură să interpreteze dispoziţiile legale şi că a considerat că din moment ce se declanşează procedura insolvenţei nu mai are obligaţia de a formula şi el o cerere. În consecinţă, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art 143 al 1 din Legea 85/2006 sub aspectul laturii subiective.
S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă nici sub aspectul laturii obiective, întrucât conform art 27 al 1 din Legea 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor legale privind insolvenţa, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, iar conform art 143 al 1, introducerea unei astfel de cereri după o perioadă de timp ce depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de art.27 constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă.
Ca urmare, infracţiunea prev. de art.143 al 1 din Legea 85/2006 se consumă după trecerea a şase luni plus 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Potrivit art.3 pct..1 litera a din Legea 85/2006 insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.
S-a arătat că, societatea învinuitului nu a mai efectuat plăţi la bugetul general consolidat din data de 25.01.2008. Prin urmare, starea de insolvenţă a devenit vădită, conform art 3 pct 1 lit a din Legea 85/2006, după 30 de zile de la scadenţă, adică în luna februarie 2008. Infracţiunea de bancrută frauduloasă urma a se consuma după 6 luni de la expirarea acestui termen, adică în luna august 2008. Mai înainte de a se consuma infracţiunea (adică înainte de luna august 2008), DGFP a formulat plângere penală şi a solicitat şi declanşarea procedurii de insolvenţă a societăţii făptuitorului, fiind întocmit, de instanţă, un plan de reorganizare a SC SRL TECUCI.
Din actele aflate la dosar rezultă că data ultimei plăţi efectuată de S.C. S.R.L. Galaţi, administrată de făptuitorul C.G., către petentă este la 25.01.2008, astfel încât starea de insolvenţă prezumată vădită a acestei societăţi s-a născut la data de 26.02.2008, adică în ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut de art. 3 alin 1 litera a din legea 85/2006.
Începând cu data de 26.02.2008 şi până la data de 26.03.2008 făptuitorul C.G. avea obligaţia de a declanşa procedura insolvenţei, adică în termenul de 30 de zile impus de art. 27 alin 1 din Legea 85/2006,
Termenul de 6 luni prevăzut la art. 143 alin 1 din Legea 85/2006 a început să curgă de la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la art. 27 alin.1 din Legea 85/2006, respectiv de la data de 27.03.2008, termenul împlinindu-se la data de 27.09.2008.
În consecinţă începând cu data de 28.09.2008, erau întrunite condiţiile şi termenele legale pentru a se putea sesiza organul de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă.
Din actele dosarului rezultă că petenta a formulat plângerea penală împotriva făptuitorului la data de 22.07.2008 (fila 6 dosar urmărire penală), dată la care nu se împlinise termenul de 6 luni prevăzut la art. 143 alin 1 din Legea 85/2006, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii de bancruta simplă.
Prima instanţă a mai constatat că petenta a formulat cererea de declanşare a procedurii insolvenţei pentru S.C. S.R.L. Galaţi la data de 18.09.2008, mai înainte de împlinirea termenul de 6 luni.
Întrucât cunoştea faptul că petenta a declanşat procedura insolvenţei făptuitorul nu a mai formulat o cerere distinctă, care oricum s-ar fi conexat cu cererea introductivă a petentei, o asemenea cerere fiind inutilă, astfel că făptuitorul nu a acţionat cu forma de vinovăţie stabilită de legiuitor.
În consecinţă în mod corect a constatat procurorul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de bancruta simplă şi a dispus neînceperea urmării penale împotriva făptuitorului C.G..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta DGFP.
În susţinerea recursului petenta a arătat că motivările rezoluţiei şi ale hotărârii instanţei de fond nu sunt întemeiate.
A mai arătat petenta faptul că termenul de 6 luni în care intimata C.G. avea obligaţia să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenţei se scursese deja iar infracţiunea a avut loc.
Prin Decizia penală nr.517/R/13.08.2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente :
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, în mod corect Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin rezoluţia nr.356/P/2008 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.143 alin.1 din Legea nr.85/2006, reţinând că în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Conform art. 143 alin.1 din Legea nr.85/2006 constituie infracţiunea de bancrută simplă neintroducerea sau introducerea tardivă de către debitorul persoană fizică sau de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de art. 27.
Iar conform art.27 din Legea nr.85/2006 cererea de deschidere a procedurii se introduce în termen de maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Conform art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.
În speţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, starea de insolvenţă a SC SRL – administrată de intimatul C.G. – s-a născut la data de 26.02.2008, respectiv în ziua imediat următoare expirării termenului (stipulat în art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006) întrucât ultima plată efectuată către petentă a avut loc la data de 25.01.2008.
Având în vedere dispoziţiile art.143 alin.1 din Legea nr.85/2006, termenul de 6 luni a început să curgă la expirarea termenului de 30 zile (stipulat în art.21 din Legea nr.85/2006), respectiv de la data de 27.03.2008 şi se împlinea la data de 27.09.2008.
În concluzie, incidenţa infracţiunii prevăzute de art.143 alin.1 din Legea nr.185/2006 se putea constata începând cu data de 28.09.2009.
În speţă, petenta a formulat plângere penală împotriva intimatului la data de 22.07.2008, dată la care nu se împlinise termenul prevăzut de art.143 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Mai mult, petenta a formulat la data de 18.09.2008 (tot înainte de expirarea termenului de 6 luni arătat mai sus) şi o cerere de declanşare a procedurii insolvenţei pentru SC SRL Galaţi, existând astfel posibilitatea că această situaţie să-l fi determinat pe intimat să nu mai formuleze cerere pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
Faţă de aspectele arătat mai sus, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art.31 alin.4 din Legea nr.85/2006, conform cărora „dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori, nesoluţionată încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează”.
Având în vedere cele arătate mai sus, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.143 alin.1 din Legea nr.85/2006.
