Potrivit art. 346 alin.2 C.pr.pen., când se pronunţă achitarea pentru cazul prev. de art. 10 alin.1 lit.b1 C..pr.pen., instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile, iar conform art.14 alin.3 lit.a C.pr.pen., repararea pagubei se face, printre altele, şi prin restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii.
Chiar dacă s-a considerat că fapta inculpatului de a încheia o nouă căsătorie în condiţiile în care era în vigoare căsătoria anterioară nu constituie infracţiune, ci doar faptă prevăzută de legea penală, se impunea restabilirea situaţiei anterioare încheierii celei de a doua căsătorii prin constatarea nulităţii celei de a doua căsătorii.
Decizia penală nr. 180/R/12.03.2008
Prin sentinţa penală nr.486 din 24.10.2007 a Judecătoriei Zalău, s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b1 C.pr.pen. achitarea inculpatului K.C de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de bigamie prev. de art.303 C.pen., înşelăciune prev. de art.215 alin.1,2 C.pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C.pen.
19
În baza art.181 rap. la art.91 lit.c C..pen. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 500 lei.
S-a constatat că părţile vătămate K.I. şi Primăria comunei Hereclean, nu au formulat pretenţii civile în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 16 februarie 1991, inculpatul s-a căsătorit legal cu numita C.A. din Hunedoara, conform extrasului din registrul de căsătorie pentru uz oficial nr. 52586 din 19 aprilie 2007, emis de Consiliul Local al municipiului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor – Compartimentul Stare Civilă, căsătorie care a fost trecută în registrul stării civile nr. 92 din data de 16 februarie 1991, locul încheierii Hunedoara.
Inculpatul a locuit împreună cu susnumita din anul 1991 până în anul 1994, iar din căsătorie a rezultat un copil care în prezent are vârsta de 16 ani.
Din anul 1994 inculpatul s-a despărţit de numita C.A., acesta stabilindu-se în localitatea Dioşod la locuinţa părinţilor săi, fără să mai ţină legătura cu aceasta.
În cursul anului 2006 inculpatul s-a cunoscut cu numita D.I. din localitatea Dioşod, cu care s-a hotărât să se căsătorească fără să-i spună acesteia că el, de fapt, este căsătorit cu altă persoană.
În data de 14 februarie 2007 inculpatul s-a prezentat la Primăria comunei Hereclean împreună cu numita D.I. pentru a face formalităţile necesare în vederea încheierii căsătoriei. Prezentându-se în faţa ofiţerului de stare civilă i-au arătat acestuia documentele necesare pentru încheierea căsătoriei, iar când inculpatul a fost întrebat de către ofiţerul de stare civilă dacă a mai fost căsătorit, acesta a răspuns „nu”, fapt pentru care în data de 24 februarie 2007, a fost oficiată căsătoria, eliberându-li-se act de căsătorie nr. 6/24 februarie 2007.
Cu această ocazie ofiţerul stării civile l-a informat pe inculpat despre faptul că, fiind la prima căsătorie, beneficiază de sprijin financiar la constituirea familiei în valoare de 200 euro.
În data de 26 februarie 2007 inculpatul a dat o declaraţie pe proprie răspundere pentru acordarea sprijinului financiar la constituirea familiei, semnând declaraţia în faţa ofiţerului de stare civilă care i-a adus la cunoştinţă inculpatului faptul că falsul în declaraţie se pedepseşte conform legilor în vigoare, iar inculpatul a încasat suma de 679,22 lei.
În data de 20 aprilie 2007 inculpatul a primit o adresă la domiciliul său, de la Primăria comunei Hereclean, prin care a fost somat ca în termen de 5 zile să restituie suma de 679,22 lei la casieria Primăriei comunei Hereclean, conform chitanţei nr. 2480/24 aprilie 2007, fiind sancţionat contravenţional conform legii nr. 119/1996.
Din cuprinsul sentinţei civile nr. 985/17 aprilie 2007 a Judecătoriei Hunedoara rezultă că instanţa de judecată a desfăcut căsătoria anterioară a inculpatului încă înainte de sesizarea organelor de urmărire penală (28 mai 2007).
Sentinţa civilă de a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 4 iunie
2007.
Potrivit art. 18 1 (1,2) Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produse, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
20
Referitor la persoana inculpatului, instanţa a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul şi actuala soţie nu cunosc limba română având nevoie de interpret pentru di limba română în limba maghiară, inculpatul a înţeles înaintea instanţei conţinutul şi urmările faptelor sale, a recunoscut şi a regretat comiterea faptelor, a reparat paguba prin restituirea sumei de bani primite pe nedrept, iar înaintea organelor judiciare a avut un comportament sincer.
Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, a rezultat că inculpatul K.C. are şanse ridicate de reintegrare socială şi prezintă un risc scăzut de recidivă.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 119/21996, la încheierea căsătoriei între cetăţenii români, dacă nu cunosc limba română, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Pe baza considerentelor susmenţionate, instanţa a apreciat că prin faptele sale, inculpatul a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, având în vedere că autorităţile publice nu i-au asigurat un interpret cu ocazia întocmirii actelor necesare încheierii căsătoriei şi declaraţiile date, sens în care, în temeiul art.11 pct 2 lit a Cod procedură penală raportat la art. 10 (1) lit b 1 Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului K.C. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului (bigamie, înşelăciune, fals în declaraţii ) şi i-a aplicat o amendă administrativă pentru aceste fapte, în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin decizia penală nr. 1 din 9 ianuarie 2008, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, apreciind ca şi prima instanţă, că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, astfel că, în mod întemeiat, s-a aplicat inculpatului pentru cele trei fapte o amendă administrativă.
Împotriva deciziei Tribunalului Sălaj, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând casarea acesteia împreună cu sentinţa Judecătoriei Zalău şi, rejudecând, să fie condamnat inculpatul pentru comiterea celor trei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.
S-au criticat cele două hotărâri, ca netemeinice şi nelegale, cu motivarea că, ambele instanţe nu au aplicat corect dispoziţiile art.181 C.pen., nu au analizat cumulativ, criteriile legale în evaluarea gradului de pericol social al faptelor. Încheierea unei căsătorii de către o persoană deja căsătorită, creează o situaţie imorală şi tulbură grav relaţiile de convieţuire socială din cadrul familiei. Prin săvârşirea celor trei infracţiuni, inculpatul a urmărit încasarea sprijinului financiar de 200 Euro, el neavând un loc de muncă, având însă nevoie de bani pentru a-şi achita datoriile.
De asemenea, instanţele nu s-au pronunţat asupra legalităţii căsătoriei încheiate în mod fraudulos de inculpat la 24.02.2007.
Recursul este fondat pentru următoarele motive:
Ambele instanţe au valorificat judicios dispoziţiile art.181 C.pen., apreciind că cele trei fapte comise de inculpat, au adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege, prin incriminarea lor.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptelor, s-au avut în vedere: modul şi mijloacele de comitere a acestora (prin declaraţii necorespunzătoare adevărului făcute de inculpat în faţa ofiţerului de stare civilă, relativ la faptul că este la prima căsătorie); scopul urmărit (întemeierea unei familii, dar şi obţinerea unui ajutor financiar – în contextul în care inculpatul nu avea venituri din muncă şi trebuia să-şi achite datoriile); împrejurările în care au fost comise faptele (în
21
condiţiile în care inculpatul era de mult timp despărţit în fapt de prima soţie, având credinţa că, aceasta înseamnă automat şi despărţirea prin divorţ, deşi, avea obligaţia să depună diligenţele necesare pentru a afla dacă s-a pronunţat sau nu divorţul); urmarea produsă (consecinţe minime, având în vedere că, rezultă din actele dosarului că, inculpatul se bucură în continuare de afecţiunea şi sprijinul părţii vătămate care nu s-a simţit prejudiciată şi nu a avut nici un fel de pretenţii de la inculpat, iar prejudiciul cauzat Primăriei Hereclean – relativ mic, a fost recuperat); persoana şi conduita inculpatului (fără antecedente penale, recunoscând şi regretând faptele şi -conform referatului de evaluare psiho – socială întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj – cu şanse ridicate de reintegrare socială şi cu risc scăzut de recidivă).
În aceste condiţii, corect au apreciat cele două instanţe că, faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Recursul formulat în cauză, este însă fondat sub aspectul omisiunii instanţelor de a se pronunţa asupra legalităţii celei de a doua căsătorii, încheiate fraudulos.
Astfel, potrivit art. 346 alin.2 C.pr.pen., când se pronunţă achitarea pentru cazul prev. de art. 10 alin.1 lit.b1 C.pr.pen., instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile, iar conform art.14 alin.3 lit.a C.pr.pen., repararea pagubei se face, printre altele, şi prin restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii.
În cauză, chiar dacă s-a considerat că nu s-au comis infracţiuni, ci doar fapte penale, în virtutea textelor legale, mai sus invocate, se impunea restabilirea situaţiei anterioare încheierii celei de a doua căsătorii de către inculpat.
