Infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu. Stare de pericol pentru sănătatea publică. Expulzare. Executarea măsurii după executarea pedepsei cu închisoarea


C. pen., art. 111, art. 117 Legea nr. 143/2000, art. 4

0.U.G. nr. 194/2002, art. 80 alin. (1) lit. a), art. 102 alin. (3)

Având în vedere scopul măsurii de siguranţă – acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de infracţiuni – se impune luarea măsurii de siguranţă a expulzării în cazul inculpatului cetăţean străin condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de deţinere de droguri pentru consum propriu, reţinând gravitatea faptei săvârşite şi pericolul pentru sănătatea publică a acestor tipuri de infracţiuni.

1.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 112 din 9 ianuarie 2004

Prin sentinţa penală nr. 479 din 15 mai 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat, între alţii, pe inculpatul Y.W.J., cetăţean străin, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, fară drept, prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Instanţa a reţinut că, la 28 noiembrie 2002, poliţia a găsit asupra inculpatului 76 de comprimate de metadonă.

Prin decizia penală nr. 662/A din 20 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul procurorului.

Recursul declarat de procuror cu privire la neaplicarea măsurii de siguranţă a expulzării faţă de inculpat este fondat.

Potrivit art. 111 C. pen., măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, iar dispoziţiile art. 117 C. pen. pot fi aplicate cetăţenilor străini care au comis o infracţiune.

In cauză, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni care, în prezent, prezintă un pericol sporit pentru sănătatea publică.

Aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 inculpatul a fost obligat să părăsească teritoriul României, întrucât locuieşte ilegal. De asemenea, în conformitate cu art. 102 alin. (3) din acelaşi act normativ inculpatului i s-a interzis intrarea pe teritoriul României timp de 10 ani1*.

In consecinţă, recursul a fost admis şi s-a dispus expulzarea inculpatului.