Infracțiunea de distrugere. Jurisprudență Distrugere


Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă penală nr. 106 din data de 10.03.2015

Prin rechizitoriul nr. 2057/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești înregistrat pe rolul instanței sub nr. 4932/260/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D A pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod Penal.

S-a reținut prin actul de sesizare că în seara zilei de 25.07.2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, a distrus din incinta IF E C, bunuri în valoare de 1900 lei, prejudiciu nerecuperat.

Situația de fapt a fost reținută în baza probelor administrate, respectiv proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, proces verbal de cercetare la fața locului, declarații parte vătămată, declarații martori.

Inculpatul nu a fost prezent nici la urmărirea penală nici în fața instanței de judecată, neputând fi astfel audiat.

Partea vătămată IF E C s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1900 lei reprezentând contravaloarea bunurilor distruse.

Având în vedere că infracțiunea s-au comis sub prevederile vechiului Cod Penal, la data de 25.07.2013, iar prezenta hotărâre se pronunță sub imperiul Noului cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, în baza art. 5 din Noul cod penal instanța este datoare să se pronunțe cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 din vechiul Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 253 alin. 1 Noul cod penal, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând prevederile legii penale noi cât și ale celei vechi, instanța constată că raportat la situația inculpatului legea penală veche este mai favorabilă. Acesta nu a fost prezent în fața instanței pentru a-și manifesta acordul pentru în folosul comunității, condiție pentru amânarea aplicării pedepsei și pentru suspendarea sub supraveghere. Raportat la limitele amenzii pe cele două legi se constată că pe legea veche sunt mai favorabile.

Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 25.07.2013, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul IF E C până în jurul orelor 21,00 când a început să provoace scandal pentru că nu îi plăceau melodiile difuzate la tonomatul muzical. După ce a intervenit numita E M inculpatul a devenit violent și a izbit de podeaua barului tonomatul muzical iar apoi a lovit cu piciorul o ladă frigorifică pe care se aflau un televizor marca Kaeymat și un receiver care au căzut pe podea suferind avarii.

Cele reținute de instanță se probează cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, respectiv E P, F G, declarații parte vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului.

Instanța constată astfel că sunt întrunite condițiile laturii obiective ale infracțiunii de distrugere.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material îl constituie acțiunea inculpatului de degradare și aducere în stare de neîntrebuințare a tonomatului muzical, televizorului și receiverului prin violențele exercitate asupra acestora.

Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție la săvârșirii faptei, fapta de distrugere realizându-se prin acțiuni repetate.

Urmarea imediată a infracțiunii de distrugere constă în aducerea în stare de neîntrebuințare conform destinației a bunurilor. Legătura de cauzalitate există prin faptul distrugerii.

Raportat la persoana inculpatului, la lipsa antecedentelor penale, la faptul că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool, instanța apreciază că sancțiunea amenzii penale este îndestulătoare, motiv pentru care va aplica inculpatului pedeapsa de 700 lei amendă penală.

În baza art. 631 CP se va atrage atenția inculpatului asupra posibilității înlocuirii amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul în care se va sustrage cu rea credință de la pedeapsa amenzii.

În baza art. 274 alin. 1 NCPP va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pe latură civilă instanța apreciază că pretențiile civile au fost dovedite doar în parte astfel că va admite în parte acțiunea civilă cu obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei către partea civilă, din cei 1900 lei solicitați.