Infracţiunea de distrugere. Jurisprudență Infracţiuni


Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă penală nr. 34 din data de 03.02.2015

Prin rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă prev. de art 253 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 Cod penal constând în aceea că în data de 03.08.2013 i-a distrus persoanei vătămate P. F. un telefon provocându-i un prejudiciu în valoare de 2000 lei, nerecuperat.

s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în seara zilei de 03.08.2013, persoana vătămată P. F. s-a întâlnit cu inculpatul pe strada T. V. în zona Blocului G. din M., aceștia fiind cunoștințe vechi. Motivând că a fost înjurat de persoana vătămată P. F., inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. În urma agresiunii, aceasta a căzut la pământ, ocazie cu care și-a pierdut cerceii de la ureche, iar telefonul i-a căzut pe jos.

Văzând telefonul pe jos, inculpatul l-a călcat intenționat de mai multe ori distrugându-l, provocându-i persoanei vătămate o pagubă în valoare de 2000 lei.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a călcat intenționat telefonul persoanei vătămate, aspect confirmat și de numita S.L.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei reprezentand contravaloarea telefonului.

Prezentul dosar a parcurs procedura de cameră preliminară, a fost comunicat rechizitoriul către inculpat, acesta nu a contestat nici actul de sesizare, probele administrate și nici nu a solicitat administrarea altor probatorii.

În cursul cercetării judecătorești nici una dintre părți nu s-a prezentat deși au fost citate în repetate rânduri pentru a preciza dacă se împacă în legătură cu infracțiunea de distrugere.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din forma în care s-a dispus trimiterea în judecată în art. 218 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 03.08.2013 inculpatul s-a întâlnit cu partea civilă P. F.în zona blocului G. aflat în M., str. T. V..

Pe fondul discuțiilor în contradictoriu, inculpatul a lovit-o pe partea civilă, după care a lovit cu piciorul telefonul părții civile, telefon care căzuse în timpul altercației.

În urma loviturilor inculpatului telefonul părții civile a fost distrus.

Fapta a fost recunoscută de inculpat, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv declarația martorei S. L. care a precizat că a asistat la conflictul dintre părți și a văzut cum inculpatul a distrus telefonul părții civile.

Cu privire la telefonul distrus, partea a susținut că acesta era marca Apple și i-a fost trimis de sora sa din străinătate, fiind depusă în susținerea pretențiilor un extras al unei pagini a unui site ce se ocupă cu comercializare acestui tip de telefon.

De asemenea, inculpatul nu a contestat susținerile părții, iar la data de 29.01.2014 și-a luat angajamentul de a achita contravaloarea bunului, astfel cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 25 dosar urmărire penală.

Din toate cele menționate mai sus rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere.

Cu privire la încadrarea juridică, atât timp cât instanța nu va reține nici o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, iar limitele de pedeapsă sunt sensibil egale în cele două Coduri penale, se apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, astfel că cererea va fi respinsă.

De asemenea, se mai constată că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. … pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr. …, rămasă definitivă prin nerecurare.

Prin aceiași sentință s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani de zile ce a început să curgă de la data de 08.03.2013.

Având în vedere că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost săvârșită la data de 03.08.2013 rezultă că a fost săvârșită în cursul termenului de încercare și că în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 253 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969 coroborat cu art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală … pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr. …, rămasă definitivă prin nerecurare și în baza art. 83 alin. 1 teza ultimă Cod penal dispune executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. … a Judecătoriei M., alături de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta.

Astfel, inculpatul va executa 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 65 și art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, i se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, în condițiile și pe durata art. 65 Cod penal.

În baza art. 397 Cod procedură penală și art. 1357 va fi obligat inculpatul să plătească părții civile P. F. suma de 2000 lei, prejudiciu cauzat și recunoscut de inculpat, neacoperit până la această dată.

In baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.