Infracţiunea de evaziune fiscală. Jurisprudență Infracţiuni


Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă penală nr. 140 din data de 12.03.2013

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 20.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M din dosar nr. 290/P/2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul ȘCG, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în reținerea și nevărsarea cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută și sancționată de art. 6 din Legea 241/2005.

în actul de sesizare al instanței se reține că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2011 persoana juridică S.C. C COM S.R.L C, în calitate de angajator, a calculat si a reținut de la salariați, lunar contribuțiile pentru asigurările sociale, asigurări sociale de sănătate, fondul de șomaj și impozit pe veniturile din salarii, însă reprezentantul legal al acesteia, învinuitul ȘCG, nu a virat integral la bugetul de stat aceste contribuții, acumulând o datorie de 50.281 lei din care 34.578 lei debit și 15.706 lei dobânzi și penalități de întârziere.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă faptul că în

perioada 09.2010-01.2011, învinuitul ȘCG, a reținut, înregistrat, declarat și nu a achitat

obligațiile de plată către bugetul de stat după cum urmează: cu titlu de impozit pe

veniturile din salarii în sumă de 288 lei; cu titlu de contribuție de asigurări sociale

reținută de la asigurați în sumă de 1.279 lei, cu titlu de contribuție de asigurări de

sănătate reținută de la asigurați în sumă de 929 lei, cu titlu de contribuție individuală de

asigurări pentru șomaj în sumă de 75 lei.

Expertul a avut în vedere doar perioada 09.2010-01.2011 însă din

conținutul plângerii formulate de organele fiscale rezultă că data de 14.09.2010 este

data ultimei plăți cu reținere la sursă efectuate de învinuit către bugetul consolidat al

statului, vechimea obligațiilor datând conform anexei nr. 1 la plângere din 25.07.2008.

Conform situației încasărilor și plăților pentru perioada iulie 2008-decembrie

Conform situației încasărilor și plăților pentru perioada iulie 2008-decembrie

2010, pusă la dispoziție de către administratorul judiciar al S.C, C COM S.R.L. C.

precum și raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că au fost mai

multe luni în care persoana juridică S.C. C COM S.R.L C a înregistrat venituri mai mari

decât cheltuielile aferente aceleași perioade, luni în care însă învinuitul nu a efectuat

nicio plată către obligațiile cu reținere la sursă ci a retras masiv sume reprezentând

aport asociat. Astfel, persoana juridică a restituit învinuitului ȘCG, sume considerabile

reprezentând aport asociat, fapt care denotă că învinuitul a fost interesat de recuperarea

sumelor acordate societății și nu de bunul mers al acesteia care implica și plata

obligațiilor cu reținere la sursă.

Ori în condițiile în care societatea a dispus de lichidități bănești însă învinuitul

le-a repartizat preferențial, în dauna plăților către bugetul de stat a sumelor cu reținere

la sursă, nu se poate reține că acesta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a acoperi

obligațiile bugetare, aceasta reprezentând o opțiune subiectivă de a distribui resursele

societății pe baza criteriilor stabilite de către învinuit.

Aspectele de mai sus arată faptul că învinuitul a acționat cu intenție și în formă continuată în săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă în perioada 07.2008-01.2011, în care nu a achitat obligațiile cu reținere la sursă, deși a avut disponibilități în acest sens care însă au fost direcționare în alte scopuri, deși potrivit art.156 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorului, contribuțiile cu reținere la sursă având același regim de plată ca salariile.

Inculpatul s-a prezentat în instanță și a solicitat admiterea cererii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și își însușește dovezile administrate în cursul urmăririi penale, declarația acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.

Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 C.pr.pen, instanța a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza dovezilor administrate în dosarul de urmărire penală nr. 938/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria M la data de 31.01.2011, Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice B a solicitat efectuarea de cercetări față de administratorul statutar al SC C-COM SRL cu sediul în D, str. Gării nr.39, jud. B în persoana numitului ȘCG” sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și sancționată de art. 6 din Legea 241/2005, arătând că, urmare a verificării de către Administrația Finanțelor Publice C a fișei sintetice totale a contribuabilului SC C-COM SRL s-a constatat că acesta figura cu obligații fiscale reținute la sursă și neachitate în cuantum de 50.281 lei din care suma de 34.578 lei debit și 15.706 lei dobânzi și penalități de întârziere, ultima plată efectuată datând din 14.09.2010.

Persoană juridică S.C. C COM S.R.L. C a fost înființată la data de 18.01.1993 având ca asociat și administrator pe inculpatul ȘCG, de la înființare și până în prezent.

La data de 3.11.2011 împotriva SC C-COM SRL s-a deschis procedura generală de insolvență, în dosarul nr.4393/110/2011 al Tribunalului B, administrator judiciar fiind desemnat Cabinetul Individual de Insolvență N A.

In vederea stabilirii cuantumului exact al contribuțiilor cu reținere la sursă neachitate de contribuabilul SC C COM SRL, organele de cercetare penală au dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile.

Prin raportul de expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de către expert C V s-a concluzionat că în perioada 09.2010-01.2011, societatea administrată de inculpat a reținut, înregistrat, declarat și nu a achitat obligații de plată către bugetul de stat după cum urmează:

-cu titlu de impozit pe veniturile din salarii în sumă de 288 lei;

-cu titlu de contribuție de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 1.279 lei,

-cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 929 lei,

– cu titlu de contribuție individuală de asigurări pentru șomaj în sumă de 75 lei. De asemenea rezultă că inculpatul nu a efectuat conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză nicio plată către obligațiile cu reținere la sursă în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, deși în luna noiembrie 2010 și ianuarie 2011 avea posibilitatea achitării înregistrând venituri mai mărie decât cheltuielile efectuate.

Expertul contabil a avut în vedere doar perioada 09.2010-01.2011 însă din conținutul plângerii formulate de organele fiscale rezultă că data de 14.09.2010 este data ultimei plăți cu reținere la sursă efectuate de învinuit către bugetul consolidat al statului, vechimea obligațiilor datând conform anexei nr. 1 la plângere din 25.07.2008.

Rezultă pe cale de consecință că perioada care a fost vizată de organele fiscale privind activitatea infracțională a inculpatului ȘCG” este 25.07.2008-01.2011.

Urmare a verificării de către organele de control fiscale a balanței de verificare aferentă lunii iunie 2009, ultima raportare contabilă depusă de SC C COM SRL la AFP C, rezultă că persoana juridică S.C. C COM S.R.L. Comănești a avut un rulaj debitor al contului 5311 *casa* în de 574.593,64 lei în perioada ianuarie-iunie 2009, aspect ce denotă faptul că a avut disponibil în trezorerie, dar cu rea credință administratorul nu a făcut plăți în contul creanțelor bugetare datorate.

2010, pusă la dispoziție de către administratorul judiciar al S.C. C COM S.R.L.

Comănești, rezultă că au fost mai multe luni în care persoana juridică S.C. C COM

S.R.L. Comănești a înregistrat venituri mai mari decât cheltuielile aferente aceleeași

perioade, luni în care însă reprezentantul legal nu a efectuat nicio plată către obligațiile

cu reținere la sursă. *

Din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și în fața instanței rezultă că recunoaște faptul că nu a achitat contribuțiile cu reținere la sursă pe perioada indicată de partea vătămată, însă aceasta s-a datorat dificultăților economice cu care s-a confruntat societatea și care a condus în final la deschiderea procedurii de insolvență împotriva acesteia.

Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr, 24J/2005, constituie infracțiune și de pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă, reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Latura obiectivă a infracțiunii în cazul de față și anume elementul material al acesteia, se realizează concomitent atât printr-o acțiune-reținerea de la angajați a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, urmată de o inacțiune-nevărsarea sumelor respective în termen, maxim de 30 de zile de la scadență. Așa cum rezultă din probele analizate, debitele neachitate de societate la bugetului consolidat al statului, reprezentate de impozite și contribuții cu reținere la sursă, sunt aferente perioadei iulie 2008-ianuarie 2011, ultima plată efectuată pentru stingerea acestor obligații datând din 14.09.2010, astfel încât elementul material al infracțiunii sub forma reținerii și nevărsării în termen de cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă este realizat.

Astfel, instanța constată că latura obiectivă a infracțiunii a fost dovedită, aceste contribuții și impozite cu reținere la sursă fiind evidențiate pe statele de plată și reținute de la salariați dar nefiind ulterior și virate la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile.

De asemenea, urmarea imediată, costând în faptul că impozitul sau contribuția la buget nu ajunge la destinație este realizată, legătura de cauzalitate existând implicit.

Instanța constată că pentru existența acestei infracțiuni este necesară îndeplinirea unei condiții esențiale cu privire la vinovăția făptuitorului, norma legală incriminând reținerea și nevărsarea în termen de 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă doar când subiectul activ a acționat cu forma de vinovăție a intenției, motiv pentru care instanța urmează a analiza poziția subiectivă a inculpatului, ce trebuie dedusă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Instanța reține în acest sens, ca fiind relevante pentru determinarea poziției subiective a inculpatului, concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză și ale analizei efectuate de organele fiscale din care rezultă că cel puțin în perioada ianuarie 2009-iunie 2009, noiembrie 2010 și ianuarie 2011 societatea a avut disponibil în cont, încasările fiind mai mari decât plățile. In aceste condiții, existând sume de bani la dispoziția societății, este greu de concluzionat că decizia managerială luată de administratorul societății, inculpatul din prezenta cauză, de a nu achita din acest disponibil impozitele și contribuțiile restante cu reținere la sursă nu ar putea fi una cu intenție. Este greu de reținut doar culpa administratorului în neplata acestor obligații bugetare în condițiile în care exista disponibil în conturile societății, în condițiile în care, chiar fără a exista disponibilități bănești, un management eficient presupune găsirea de soluții pentru a asigura plata la bugetul consolidat al statului a obligațiilor cu reținere la sursă, mergând de la restrângerea activității și până la sistarea acesteia și lichidarea bunurilor din patrimoniu.

Neplata contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă nefiind astfel justificată, în condițiile în care neachitarea lor are consecințe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar și pentru salariații care sunt lipsiți de măsurile de protecție socială de care beneficiază prin reținerea și virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite și contribuții, sunt elemente care probează vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, în reținerea și nevirarea la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă.

Reținând ca fiind dovedit elementul material al infracțiunii, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția inculpatului, In drept:

Fapta inculpatului ȘCG, în calitate de administrator al SC C-COM SRL, de a reține sumele reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS și șomaj, în perioada iulie 2008-ianuarie 2011, fără a le vărsa la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen, pentru săvârșirea căreia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii.

La aplicarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 C.pen, dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă stabilite în Legea 241/2005 (limitele de la 1 an la 3 ani sau amendă), gradul de pericol social (care rezultă din însăși săvârșirea infracțiunii,), modul de săvârșire (specific acestui gen de infracțiuni), circumstanțele personale ale inculpatului ( a avut o comportare sinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești însă a mai fost cercetat pentru săvârșirea tot a unei infracțiuni de evaziune fiscală în forma reglementată de art. 6 din Legea 241/2005 pentru care s-a aplicat acestuia o amendă cu caracter administrativ prin Ordonanța nr. 569/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M, așa cum rezultă din fișa de judiciar a inculpatului).

Punând în balanță ansamblul acestor criterii care servesc instanței la alegerea și dozarea corectă a pedepsei și făcând aplicarea dispozițiilor art. 320 ” alin 7 C.pr.pen, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, instanța concluzionează că

aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, în cuantumul minim prevăzut de lege, este de natură a realiza scopul preventiv și coercitiv al pedepsei.

In ce privește pedepsele accesorii, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

instanța reține că natura faptei săvârșite de inculpat, reflectând o atitudine de sfidare de către acesta a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

In ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpata, aceasta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă de inculpat este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea ;drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

Astfel, instanța va interzice pentru inculpate drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit a teza a Ii-a și lit b Cpen , pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 71 C.pen.

Totodată, instanța apreciază ca scopul educativ al pedepsei prev. de art 52 cod pen. poate fi atins și fără in regim de detenție, având in vedere persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale dar si atitudine procesuala sincera a acestuia.

In baza art 81 cod pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conf. art 82 cod pen.

In baza art 359 cod proc. pen va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art 83 cod pen. care statuează ca in cazul in care va savarsi o noua infracțiune in cursul termenului de încercare, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea pedepsei in întregime.

In baza art. 71 alin 5 C.pen, va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

Sub aspectul laturii civile, instanța reține că, în cauză, prin adresa nr. R 587/5.03.2013, s-a constituit parte civilă Statul Român-Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatarul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B care a solicitat obligarea în solidar a inculpatului și părții responsabile civilmente SC C-COM SRL, la plata sumei de 50.281 lei, la care se adaugă dobânzi și majorări aferente debitului, până la achitarea în totalitate a prejudiciului, suma reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

Totodată, partea civilă a solicitat instanței, instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, în vederea reparării pagubei.

Reținând că partea civilă are dreptul la recuperarea în tot a prejudiciului produs prin infracțiune, inclusiv a dobânzilor și majorărilor aferente debitelor restante, ca accesorii ale obligației principale, instanța, având în vedere că inculpatul a recunoscut expres obligația de plată a sumei de 50.281 lei în fața instanței, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 C.pr.pen precum și faptul că partea responsabilă civilmente SC C-COM SRL prin administrator judiciar nu a contestat cuantumul pretențiilor părții civile, constatând ca fiind dovedite în cauză elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 C.pr.pen, art. 346 C.pr.pen, raportat la art. 1000 alin 1 C.civ, art. 1003 C.civ și art. 16 ” C.pr.pen va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român-Agenția Națională de Administrare Fiscală și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C-COM SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență N A la plata către partea civilă a sumei de 50.281 lei, la care se adaugă majorări și dobânzi aferente debitului, calculate până la achitarea în totalitate a prejudiciului.

In ceea ce privește cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea inculpatului instanța constată că această măsură a fost luată de procuror în cursul urmăririi penale prin ordonanța procurorului din data de 12.05.2011 prin care s-a dispus indisponibilizarea bunurilor imobile ale inculpatului ȘCG” respectiv: un apartament situat în or. C, str. Gîrlei, bl. TI4, se. A, ap. 13, jud. Bacău, spațiu comercial și magazie situate în or. C, str. Gării nr. 39, jud. B, suprafața de 1.240 m.p. teren situat în or. C, str. Gării nr. 39, jud. B, în scopul recuperării prejudiciului cauzat prin infracțiune, până la concurența sumei de 50.281 lei, motiv pentru care instanța, constatând că această măsură a fost corect luată, va menține sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria M din 12.05.2011 asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului, în vederea reparării prejudiciului în cuantum de 50.281 lei, la care se adaugă majorări și dobânzi aferente debitului, calculate până la achitarea în totalitate a prejudiciului.

In baza art. 191 al.l C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiul Roncea Ion.

In baza art. 13 din Lg. 241/2005 va dispune comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, în vederea efectuării mențiunilor necesare în Registrul Comerțului.