Referitor la încadrarea în drept dată infracţiunii de furt, se observă că prin rechizitoriu, procurorul a reţinut doar dispoziţiile art. 208 alin.1 Cod penal însă, în condiţiile în care obiectul material al acţiunii de sustragere îl constituie un înscris, instanţa apreciază că se impun a fi reţinute şi dispoziţiile aliniatului 2 al art. 208 din Codul penal potrivit cărora, sunt asimilate bunului mobil şi înscrisurile.
2.Fapta inculpatului TML constând în falsificarea, în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin alterare, a unui înscris sub semnătură privată reprezentând comanda de transport internaţional de mărfuri nr. 10-8-04-372 din 16.04.2010 întocmită de SC T Logistik SRL Iasi pentru SC C&V SRL Sibiu, în beneficiul unei firme din Germania, prin modificarea materială a redactării textului şi înlocuirii datelor de identificare şi a ştampilei societăţii comerciale cărei i se solicita să efectueze transportul (în concret, modificarea s-a realizat prin acoperirea cu pasă corectoare a menţiunilor cu privire la SC C&V SRL Sibiu şi a ştampilei acestei societăţi, xeroxarea înscrisul şi apoi adăugarea pe copia xerox a denumirii societăţii al cărei administrator era – SC WRX LGroup SRL Iaşi – şi aplicarea ştampilei societăţii) şi respectiv întocmirea facturii fiscale seria wrx 107 din data de 30.04.2010 prin atestarea unei împrejurări (efectuarea de către SC WRX Logistik Group SRL Iaşi a unui transport internaţional pe rutaDE-RO) necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii de consecinţe juridice, ulterior inculpatul înmânând cele 2 înscrisuri lui BN pentru a le depune şi înregistra în contabilitatea societăţii parte vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. şi ped. de art 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin.2 Cod penal;
Cu privire la infracţiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” reţinută în sarcina inculpatului TML, instanţa ţine să arate că, în cuprinsul rechizitoriului, mai exact în partea expozitivă, descriind faptele ce formează obiectul învinuirii, procurorul a descris şi fapta constând în întocmirea cu date false a facturii fiscale seria wrx 107 din data de 30.04.2010. În acest sens, în rechizitoriu se arată că „ …învinuitul (referindu-se la Torcatoru Mihai-Lucian) a emis în numele SC WRX L Group SRL Iaşi factura fiscală seria wrx 107 din data de 30.04.2010 din care rezulta că a efectuat în favoarea societăţii parte vătămată servicii de transport în valoare de 2.320,50 euro”.
Se observă că, atunci când a făcut încadrarea în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului TML şi apoi când a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat, procurorul a reţinut un singur act material de fals material în înscrisuri oficiale, respectiv pe acela constând în falsificarea comenzii de transport nr. 10-8-04-372 din 16.04.2010; nu a mai reţinut în sarcina inculptului TML şi fapta constând în întocmirea cu date nereale a facturii fiscale seria wrx 107 din data de 30.04.2010. Or, în condiţiile în care depunerea comenzii de transport falsificate în contabilitatea societăţii parte vătămată, fără o factură fiscală în care să fi fost consemnată efectuarea pretinsului serviciu de transport de mărfuri, nu ar fi dus la plata vreunei sume de bani, este evident faptul că, în momentul în care a luat hotărârea de a falsifica comanda de transport, inculpatul a hotărât şi falsificarea unei facturi fiscale, ceea ce înseamnă că falsificarea celor două înscrisuri sub semnătură privată, s-a făcut în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
Faţă de cele sus arătate, reţinând că fapta constând în falsificarea facturii fiscale seria wrx 107 din data de 30.04.2010 prin consemnarea, la momentul întocmirii acesteia, a unei împrejurări neconforme cu realitatea, respectiv împrejurarea că SC WRX L Group SRL Iaşi ar fi efectuat pentru SC T Logistik SRL Iaşi un transport internaţional de mărfuri, la preţul de 2320,50 euro, este descrisă în rechizitoriul dat de procuror, instanţa reţine că instituţia de drept procesual penal care intervine într-o astfel de situaţie, este aceea a schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare.
Pe cale de consecinţă, instanţa urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală pentru a reţine în sarcina inculpatului TML, în privinţa infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, şi a dispoziţiilor legale care reglementează forma continuată a infracţiunii, respectiv dispoziţiile art. 41 alin.2 Cod penal.
3.Faptele inculpaţilor BNC si TML care, într-una din zilele de la sfârşitul lunii aprilie 2010 – începutul lunii mai 2010, prin folosirea unor înscrisuri sub semnătură privată falsificate (comanda de transport nr. 10-8-04-372 din 16.04.2010 şi factura fiscală seria wrx 107 din data de 30.04.2010 emisă de SC WRX L Group SRL Iaşi), au indus în eroare pe reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC T Logistik SRL Iaşi, prezentându-le ca adevărată împrejurarea că SC WRX L Group SRL Iaşi a efectuat către societatea partea vătămată activităţi de transport internaţional de mărfuri, împrejurare ce nu era reală, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 2320,50 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „înşelăciune” prev. şi ped. de art. 215 alin 1 şi 2 Cod penal;
Cu privire la încadrarea în drept dată infracţiunii de „înşelăciune” prin actul de sesizare a instanţei, se observă că au fost reţinute şi dispoziţiile aliniatului 3 al art. 215 Cod penal, text care prevede o formă specială a infracţiunii de „înşelăciune”, cunoscută în literatura de specialitate şi în practica judiciara sub denumirea de „înşelăciunea în convenţii”.
Potrivit textului de încriminare, această formă de înşelăciune presupune, în esenţă, ca acţiunea de inducere sau menţinere în eroare să se realizeze cu ocazia încheierii sau executării unui contract.
În speţa de faţă, se observă că între societatea parte vătămată, SC TLogistik SRL Iaşi, şi societatea administrată de inculpatul T ML, SC WRX L Group SRL Iaşi, în realitate, nu a existat nici un contract astfel că inducerea în eroare nu s-a realizat cu prilejul încheierii sau executării vreunei convenţii dintre cele două părţi.
Faţă de acestea, instanţa urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală şi să dispună schimbarea încadrării juridice în privinţa infracţiunii de „înşelăciune” în sensul de a fi înlăturate dispoziţiile aliniatului 3 a art. 215 din Codul penal.
4. Fapta inculpatei BNC constand in folosirea a doua inscrisuri sub semnatura private false (comanda de transport nr. 10-8-04-372 din 16.04.2010 intocmita de SC T Logistik SRL Iaşi si factura fiscală seria wrx 107 din data de 30.04.2010 emisă de SC WRX Logistik Group SRL Iaşi), prin depunere in contabilitatea societatii parte vatamata, in conditiile in care cunostea imprejurarea ca respectivele inscrisuri sunt false, in vederea producerii de consecinte juridice, mai concret in scopul incasarii unei sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals” prev. şi ped. de art. 291 teza a II-a Cod penal.
Incriminata in articolul 291 din Codul penal, infractiunea de „uz de fals” presupune, sub aspectul laturii obiective, o actiune de folosire a unui inscris fals, adica o actiune de prezentare a acelui inscris ca dovada a continutului sau aferent, iar sub aspectul laturii subiective, presupune intentia directa, ceea ce inseamna ca faptuitorul trebuie sa cunoasca faptul ca inscrisul pe care il foloseste este un inscris fals. Totodata latura subiectiva a infractiunii de uz de fals include si scopul folosirii inscrisului fals in vederea producerii unei consecinte juridice.
In speta de fata, probatoriul administrat dovedeste, dincolo de orice dubiu, fapta inculpatei BNC constand in aceea ca a depus in contabilitatea SC Transgor Logistik SRL Iaşi comanda de transport nr. 10-8-04-372 din 16.04.2010 si factura fiscală seria wrx 107 din data de 30.04.2010 emisă de SC WRX LGroup SRL Iaşi, ambele inscrisuri false, in vederea încasarii sumei de bani înscrisa in factura fiscala prezentata, in conditiile in care inculpata cunostea caracterul fals al celor doua inscrisuri (aspect sustinut de inculpatul TML si recunoscut si de BNC, inclusiv in declaratia data in fata instantei de judecata).
Examinand continutul actului de sesizare al instantei, se remarca imprejurarea ca procurorul nu a retinut in sarcina inculpatei BNC si comiterea faptei de uz de fals, situatie in care, dat fiind si faptul ca probele administrate in faza cercetarii judecatoresti au confirmat existenta faptei de uz de fals, in conformitate cu dispozitiile art. 336 Cod procedura penala, procurorul de sedinta a solicitat extinderea procesului penal fata de inculpata BNC pentru savarsirea unei noi fapte penale, respectiv pentru o infractiune de „uz de fals”, prev. si ped. de art. 291 Cod penal. Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 336 alin.1 lit. a Cod procedura penala, la termenul de judecata din data de 22.05.2012, procurorul de sedinta a declarat ca pune in miscare actiunea penala impotriva inculpatei BNC pentru savarsirea unei infractiuni de „uz de fals”, prev. si ped. de art. 291 Cod penal.
Instanta de judecata, dupa ce in prealabil a pus in discutia contradictorie a partilor cererea procurorului de extindere a procesului penal pentru alte fapte, la termenul de judecata din data de 19.06.2012, in mod argumentat, a procedat la extinderea procesului penal fata de inculpata BNC pentru savarsirea infractiunii de „uz de fals”, prev. si ped. de art. 291 teza a II-a Cod penal. In continuare, in baza rolului activ, instanta i-a adus la cunostinta inculpatei BNC noua învinuire, iar aceasta s-a prevalat de dispozitiile procesual penale care reglementeaza „dreptul la tacere”, in ceea ce priveste acuzatia de comitere a infractiunii de „uz de fals”.
Fata de cele sus expuse, in conditiile in care s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 336 Cod procedura penala, invinuirea adusa inculpatei BNC cuprinde, pe langa infractiunile de „furt” si „inselaciune” retinute prin actul de inculpare si o infractiune de „uz de fals”.
