Inculpatul I.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt constând în aceea că şi-a însuşit pe nedrept 3 oi aparţinând părţii vătămate L.E.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză nu există probe care să dovedească fară nici un dubiu vinovăţia inculpatului astfel încât a dispus achitarea acestuia conform art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c C. proc. pen.
Apelul Parchetului care a vizat soluţia de achitare a inculpatului a fost respins ca nefondat.
în recursul Parchetului, Curtea de Apel Galaţi, verificând legalitatea şi temeinicia deciziei, a constatat că în mod corect au reţinut cele două instanţe că nu inculpatul este cel care a comis infracţiunea de furt în dauna părţii vătămate L.E.
Astfel, din probele administrate în cauză, nu rezultă modul concret în care inculpatul a comis infracţiunea.
împrejurarea că cele 3 oi aveau urechea tăiată nu reprezintă o probă care să conducă la vinovăţia inculpatului întrucât la stâna acestuia se aflau oi aparţinând mai multor persoane ce aveau acest semn distinctiv.
De asemenea, din probele dosarului rezultă că oile inculpatului au mai multe semne distinctive.
Probele dosarului au dovedit că inculpatul a permis din primul moment părţii vătămate să-i controleze cârdul de oi şi să-şi găsească oile sale.
De precizat este faptul că la stâna inculpatului nu au fost descoperite oi în plus.
Faţă de cele expuse rezultă că în mod corect s-a reţinut de către cele două instanţe că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de furt.
( decizia penală nr. 65/R/29.01.2001)
