La data emiterii celor două CEC-uri, beneficiarul nu cunoştea împrejurarea că, pentru valorificarea acestora nu exista disponibil în cont, fiind astfel indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust de către inculpat şi cauzând totodată un prejudiciu posesorului CEC-ului.
Semnarea filelor CEC de către soţia inculpatului, care a încheiat şi contractul de vânzare cumpărare cu partea vătămată,înlătură răspunderea penală a inculpatului în temeiul art. 10 litera c Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului a fost trimis în judecată inculpatul L. V. C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 al.l, 4 Cod penal, emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art.84 pct.2. din Lg.nr.59/1934 şi emiterea unui CEC cu dată falsă, prev. de art.84 pct.3 din lg.nr.59/1934, reţinându-se faptul că, în zilele de 16 iulie şi 1 august 2003, a emis filele CEC nr. BC 30300477443 şi nr. BC 30300477145 în valoare totală de 87.750.000 lei, fără a avea disponibil în cont şi a antedatat filele CEC cu data de 8 sept.2003.
Prin sentinţa penală nr. 143 din 22.05.2007 a Judecătoriei Gura Humorului, după rejudecare, a fost condamnat inculpatul L. V. C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 1, 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal şi art. 74, 76 lit. c Cod penal la pedeapsa de 5 luni închisoare şi pentru infracţiunea prev. de art. 84 pct.3 din Legea nr. 59/1934 modificată cu aplic. art. 74 şi 76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare, în temeiul art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare, a cărei a fost suspendată condiţionat în temeiul art. 81 Cod penal în condiţiile prev. de art. 82 Cod penal, atrăgându-i-se atenţia asupra disp. art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate S.C. E. I.” SRL Gura Humorului suma de 5.705 lei cu titlu de despăgubiri civile şi penalităţi de întârziere la această sumă de 0,04% pe zi, începând cu 8 septembrie 2003 şi până la achitarea debitului, celelalte pretenţii civile fiind respinse.
S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 3.069,9 lei
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare, fiind înlăturate susţinerile inculpatului şi ale soţiei sale, martora L. A.M. în sensul că reprezentantul părţii civile a ştiut că la data emiterii filelor CEC nu exista disponibil în cont, cât şi faptul că acesta reprezenta doar o garanţie de plată, întrucât din declaraţiile martorilor M. L. şi P. P. (fostul administrator al părţii civile) cât şi din susţinerile părţii civile a rezultat faptul că, filele CEC reprezentau o modalitate de plată a produselor livrate, iar la data completării acestora, reprezentantul părţii civile nu ştia despre faptul că societatea inculpatului nu avea disponibil în cont.
In drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpat, întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 al. l, 4 Cod penal, şi ale infracţiunii de emitere a unui CEC cu dată falsă, prev. de art.84 pct.3 din Lg.nr.59/1934, nu şi cele ale infracţiunii de emiterea unui CEC fără a avea la tras disponibil suficient, prev. de art.84 pct.2 din Lg.nr.59/1934, întrucât la data emiterii celor două CEC-uri, beneficiarul nu cunoştea împrejurarea că, pentru valorificarea acestora nu exista disponibil în cont, fiind astfel indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust de către inculpat şi cauzând totodată un prejudiciu posesorului CEC-ului (ce a fost parţial recuperat) sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa făcând referire şi la Decizia nr.338 din 13 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Vinovăţia inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art.215 al.l, 4 Cod penal şi art.84 pct.3 din Lg.nr.59/1934, fiind dovedită cu probele administrate s-a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepselor având în vedere modul şi împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret, urmarea produsă, poziţia procesuală a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale a acestuia.
Faţă de aceste criterii, s-a apreciat că, scopul de prevenţie generală şi specială, cât şi reeducarea inculpatului, pot fi asigurate prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, pentru fiecare din infracţiunile comise şi cu aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art.74 C.P cu efectele prev. de art.76 lit. c, e Cod penal.
Infracţiunile comise de inculpat fiind concurente, s-au aplicat disp. art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal.
De asemenea, infracţiunile fiind săvârşite la intervale de timp diferite dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cauză s-a făcut aplicarea prev.art.41al.2 Cod penal.
In ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, faţă de conduita inculpatului, înainte şi după comiterea faptei, poziţia sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că, scopul de prevenţie generală şi specială poate fi realizat şi fără privare de libertate, astfel încât, în temeiul prev.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni, prev. de art.82 Cod penal, atrăgându-se totodată atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că S.C E. I.” SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 8.750 RON, reprezentând contravaloarea celor două file CEC cât şi 4.683 lei penalităţi, în cuantum de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere aplicate la valoarea debitului neachitat şi calculată până la 8 mai 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L. V. C., susţinând că nu a avut intenţia comiterii faptelor solicitând achitarea pentru ambele infracţiuni, sau în subsidiar achitarea sa pe temeiul lipsei gradului de pericol social al faptelor şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr. 14 din data de 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că faptele inculpatului constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. C. A.” SRL Cluj-Napoca, a achitat contoare livrate de S.C. E. I.” SRL Gura Humorului cu file CEC în alb nesemnate şi neştampilate (completate ulterior la toate rubricile de reprezentantul societăţii care a livrat contoarele) fără a avea disponibil în cont, aspect necunoscut de societatea cu care a încheiat contractul de livrare a bunurilor, în scopul obţinerii unui folos material injust şi cauzând totodată un prejudiciu posesorului CEC-ului în valoare 8.750 Ron, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 al. 1- 4 Cod penal şi prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, în mod justificat instanţa de fond înlăturând apărările inculpatului conform cărora reprezentantul societăţii S.C. E. I.” SRL cunoştea faptul că nu are disponibil în cont.
În aceste condiţii este evident că inculpatul a urmărit să înşele societatea cu care a încheiat contractul de livrare a bunurilor emiţând filele CEC cu încălcarea disp. art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Mai reţine tribunalul că faptele expuse nu pot fi apreciate ca fiind lipsite de gradul de pericol social al unor infracţiuni avându-se în vedere natura acestora, modalitatea comiterii, dar şi prejudiciul ridicat produs şi care nici până în prezent nu a fost achitat în totalitate, deşi inculpatul recunoaşte existenţa acestuia.
Cât priveşte modul de soluţionare a laturii civile s-a constatat că daunele la care inculpatul a fost obligat în favoarea părţii civile nu au fost contestate de către acesta, la stabilirea cuantumului ţinându-se seama de faptul că o parte din prejudiciu a fost reparat. Deşi în apel s-a susţinut că inculpatul a mai achitat o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul arătând că este nevinovat. Precizează că nu el a semnat şi completat filele CEC, ci soţia sa, care prin declaraţia autentificată sub nr. 491 din data 22 mai 2008 la BNP recunoaşte acest lucru.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum şi cazul în conformitate cu disp. art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 84 pct. 2 şi 3 din Lg 59/1934, constând în aceea că în zilele de 16 iulie şi 01 august 2003, a emis filele CEC nr. BC 30300477443 şi nr. BC 30300477145 în valoare totală de 87.750.000 lei, fără a avea disponibil în cont şi a antedatat filele CEC cu data de 08 septembrie 2003.
În cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe, inculpatul recunoaşte faptul că a semnat cele două file CEC, pentru ca ulterior, în declaraţia dată în faţa instanţei de recurs, să susţină că acestea au fost completate de soţia sa, care i-a imitat semnătura.
Din depoziţia martorului P. P reiese că acesta, în calitate de director executiv al SC E. I.” Gura Humorului, a încheiat cu soţia inculpatului un contract de vânzare, după care s-a emis o filă CEC, ca modalitate de plată a produselor livrate, filă ce a fost semnată tot de aceasta, în care s-a trecut o altă dată decât cea a emiterii.
Mai precizează că în aceeaşi modalitate a fost semnată şi a doua filă CEC, tot de soţia inculpatului, care potrivit actului adiţional autentificat sub nr. 318 la 17 mai 2002 de BNP dobândise la acea dată calitatea de administrator al societăţii.
Această situaţie de fapt este prezentată şi de martora L. A. M. – soţia inculpatului, care recunoaşte că ea este cea care a semnat filele CEC.
Chiar dacă inculpatul a susţinut în declaraţiile anterioare că el a semnat cele 2 file CEC, relatează că la data negocierii tranzacţiilor comerciale şi predării bunurilor, nu a fost prezent, el procedând la semnarea lor ulterioară. Această declaraţie vine în contradicţie cu cea a părţii civile, dar şi a martorei, L. A. M. date atât în faza urmăririi penale, cât şi înaintea primei instanţe.
În plus, prin analiza comparatorie a semnăturilor inculpatului date pe parcursul procesului penal, cât şi înaintea notarului cu ocazia întocmirii actului adiţional, reiese că aceasta nu corespunde cu semnăturile existente pe cele 2 file CEC.
Faţă de situaţia mai sus reţinută, curtea constată că inculpatul nu este autorul infracţiunilor (în încadrarea corect reţinută de prima instanţă) care au făcut obiectul condamnării în primă instanţă, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de acesta, va casa în totalitate atât decizia penală cât şi sentinţa penală, iar în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală va achita pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi emitere CEC cu dată falsă prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Va constata stinse pretenţiile civile formulate de partea civilă.
