Prin Decizia nr. IX/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că în cazul în care beneficiarul CEC-ului are cunoştinţă, în momentul emiterii filei, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C.pen. deoarece îi lipseşte un element esenţial, şi anume inducerea în eroare a beneficiarului de către trăgător, element constitutiv prevăzut de art. 215 alin. (1) C.pen. În absenţa acestui element constitutiv, fapta este, însă susceptibilă de a fi încadrată potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, conform cărora constituie infracţiune emiterea unei file CEC fără a avea la tras disponibilul suficient sau, după ce a emis CEC-ul şi mai înainte de împlinirea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în totul sau în parte asupra disponibilului avut. În mod netemeinic a procedat prima instanţă schimbând încadrarea juridică a faptei reţinute în rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C.pen., fără a cerceta declaraţiile părţii civile, beneficiare a filei CEC şi fără a se pronunţa asupra acestei probe, astfel încât, să constate, în mod neechivoc, dacă partea civilă a cunoscut sau nu la momentul emiterii CEC-ului, dacă există disponibilul necesar, în condiţiile în care, aceeaşi parte civilă a primit filele CEC doar semnate de inculpat, însă, necompletate cu sumele de bani datorate, aceste sume de bani fiind completate ulterior emiterii de către partea civilă, beneficiarul filelor CEC.
Secţia penală, Decizia nr. 1682 din 5 decembrie 2012
Prin sentința penală nr. 238/04.07.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 2089/252/2010, în baza art. 215 alin. (1), (4) C.pen. aplicarea art. 41 alin. (2) din C.pen., a fost condamnat inculpatul M.D.[…], administrator firmă, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată și continuată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului nr. 2263/P/2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. 2089/252/4.10.2011, a fost trimis în judecată inculpatul M.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea 59/1934, reținându-se faptul că în urma derulării unor raporturi comerciale între societatea administrată de inculpat – SC D. SRL și SC S. SRL din Galați, acesta a predat filele CEC seria BPOS1AA nr. 0195526 pentru suma de 17.137 lei și seria BPOS1AA nr. 0195527 pentru suma de 59.702, 78 lei care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) din C. pen.
în faza de judecată a fost audiat inculpatul care a recunoscut starea de fapt reținută în rechizitoriu, solicitând ca la judecarea sa să fie făcută aplicarea art. 3201 din C.proc.pen. , au fost audiați martorii B.R., H.G., s-a luat un supliment de declarație inculpatului, au fost depuse de către apărătorul ales al inculpatului note de ședință, practică judiciară a Curții de Apel Alba Iulia, contracte, facturi, ordine de plată în legătură cu raporturile comerciale dintre SC R.G.T. SRL. și SC S. SRL.
La termenul de judecată din 15 mai 2012, în baza art. 334 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului M.D. din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen; s-a dispus citarea inculpatului, cât și a părții vătămate SC S. SRL din Galați, cu mențiunea de a indica dacă înțelege să se constituie parte civilă în cauză și cu ce sumă.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul M.D. în calitate de reprezentant legal al SC R.G.T. SRL a încheiat, cu SC S. SRL din Galați contractul cadru nr. 101/53/23.06.2009. Anterior acestui contract, între SC S. SRL și SC R.G.T. SRL s-au derulat și alte raporturi comerciale începând cu luna noiembrie 2007.
în luna august 2009 SC S. SRL Galați face în baza noului contract cu nr. 101/57/03.08.2009 o nouă livrare de marfă de această dată beneficiar fiind SC D. SRL Pentru această marfă a fost emisă factura nr. 02033 din data de 18.08.2009 pentru suma de 59.702,78 lei, având înscrisă expres mențiunea cu privire la data scadenței și a modului de plată: scadență la 20 de zile la data 6.09.2009 prin ordin de plată.
Atât pentru sumă de 17.137,24 lei, cât și pentru suma de 59.702,78 lei, inculpatul lasă administratorului SC S. S.R.L filele CEC seria BPOS1AA nr. 0195526 și respectiv seria BPOS1AA nr. 0195527, fără ca acestea să fie completate, ci doar semnate.
Potrivit afirmațiilor inculpatului, cele două file CEC au fost lăsate cu titlu de garanție administratorului SC S. SRL, însă instanța de fond a reținut faptul că nici la data scadenței (și nici ulterior), plata nu a fost efectuată într-un alt mod. Potrivit art. 14 din contract, pentru garantarea obligației de plată cumpărătorul putea lăsa vânzătorului un bilet la ordin sau o filă CEC, însă aceste instrumente trebuiau să fie „operabile” în cazul nerespectării termenului de plată.
Din declarația martorului B.R. administratorul SC S. SRL reiese faptul că inculpatul a fost contactat telefonic în repetate rânduri pentru a se stabili modul în care urma să fie efectuată plata.
Din declarația inculpatului coroborată cu date cuprinse în extrasele de cont ale SC D. SRL rezultă că inculpatul a vândut (către SC S.T. SRL) și încasat prețul pentru marfa livrată de SC S. SRL fără ca mai apoi să achite acestei societăți nici măcar o parte din datoria pe care o avea.
Mai mult, din extrasul de cont rezultă că inculpatul personal este cel care figurează că a ridicat în repetate rânduri sumele de bani virate (19 aug., 27, aug și 02, septembrie) în contul SC R.G.T. SRL de către SC S.T. SRL. Astfel, în perioada în care societățile inculpatului aveau datorii scadente față de SC S. SRL inculpatul ridică personal bani din contul societății sale debitoare (SC R.G.T. SRL), lăsând astfel fără provizia necesară acel cont. Mai mult, acei bani ridicați de inculpat sunt chiar bani obținuți prin revânzarea produselor preluate de la SC S. SRL către SC S.T. SRL, aspect recunoscut de însuși inculpat în suplimentul de declarație dat în fața instanței.
Martorul B.R. a arătat faptul că a procedat la introducerea la plată, la începutul lunii octombrie 2009, a celor două file CEC seria BPOS1AA nr. 0195526 și respectiv seria BPOS1AA nr. 0195527 doar în urma discuțiilor avute cu inculpatul care l-a asigurat că are disponibil în cont. Tot ca urmare a acestor discuții cu inculpatul, martorul B.R. a fost cel care a completat filele CEC, care inițial au fost doar semnate de inculpat.
Inculpatul a recunoscut înmânarea celor două file CEC administratorului B.R., dar a susținut că acestea au avut scopul de a garanta plata sumelor pentru care au fost emise, plata urmând a se face prin alte modalități. Această afirmație a inculpatului nu se coroborează cu alte probe, fiind contrazisă de declarația martorului B., iar împrejurarea că inculpatul a formulat în permanență promisiuni privind achitarea debitelor create, fără ca în concret să realizeze acest lucru nu fac decât dovada lipsei de credibilitate și a relei credințe a acestuia. O dovada a relei credințe și a intenției de a obține pentru sine un folos material injust rezultă și din împrejurarea că inculpatul a revândut marfa achiziționată, încasând prețul acesteia, însușindu-și sumele respective de bani și creând astfel un prejudiciu pe seama SC S. SRL
Cecurile constituie instrumente de plată și nu un mod de garantare a viitoarelor plăți. Cu toate acestea, în practică, cecului i se substituie o altă funcție, aceea de instrument de garanție. De regulă, creditorul este îndreptățit să ceară executarea în natură a obligației, iar atunci când acest lucru nu se mai poate realiza, să apeleze la alte mijloace juridice destinate să asigure această obligație, respectiv garanții. Ca atare, el are dreptul să procedeze la valorificarea garanției reprezentată de fila CEC.
Chiar dacă în contractele încheiate (art. 14) s-a prevăzut faptul că puteau fi lăsate cu titlul de garanție bilete la ordin și file CEC la scadență acestea trebuiau să fie „operabile”.
Așadar, indiferent că cecul a fost emis ca un instrument de garanție și nu unul de plată, inculpatul avea obligația fie de a efectua plata printr-un alt mod, fie de a asigura disponibilul necesar în contul societății sale la momentul scadenței.
în aceste condiții, încălcând dispozițiile legii, inculpatul a indus în eroare partea contractantă, determinând-o să continue derularea relațiilor contractuale, prezentându-i file cec, deși știa că acestea nu aveau acoperire.
Inculpatul a emis un număr de două file cec pentru plata mărfii achiziționate de la SC S. SRL, într-un interval relativ scurt de timp, astfel că este evidentă rezoluția infracțională unică a inculpatului, intenția de a crea aparența bonității sale și convingerea părții vătămate că prețul poate fi încasat la scadența.
Potrivit art. 215 alin. (4): „Emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alineatul 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatul doi”.
Astfel, această normă incriminatoare se referă în exclusivitate la emiterea unui cec în condițiile, scopul și cu urmarea expres arătate în text.
în drept, fapta săvârșită cu intenție directă de către inculpatul M.D. – constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis un număr de 2 file CEC, cunoscând faptul că nu există disponibil pentru decontarea acestora, cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust cauzând părții vătămate SC S. SRL un prejudiciu în valoare totală de 76.840 lei – întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune ce a fost reținută în sarcina sa.
în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care cunoscând că societatea a cărei administrator era nu are disponibil bănesc, a emis două file cec în valoare de 76.840 lei fără acoperire, și a indus în eroare în acest mod partea vătămată care a considerat această situație mincinoasă ca fiind reală și căreia i-a produs un prejudiciu, întrunește elementul material al infracțiunii de înșelăciune prin emitere de file CEC.
Urmarea imediată a constat în pricinuirea unei pagube părții vătămate care a fost prejudiciată cu suma de 76.840 lei ca urmare a imposibilității de încasare a cecurilor, emise fără acoperire.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit prin emiterea filelor CEC.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj și inculpatul.
în memoriul cuprinzând motivele de recurs, procurorul arată că sentința este netemeinică și nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, arătând că în cauză nu este dovedită intenția inculpatului de inducere în eroare a părții civile, că în cazul în care s-ar reține infracțiunea de înșelăciune și prejudiciul ar fi de 301.812, 04 lei încadrarea juridică ar fi for cea de la alin. (5) al ar. 215 și competența ar fi revenit tribunalului și că, în fine pedeapsa aplicată este între alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece dacă s-ar fi reținut alin. (5), pedeapsa ar fi fost de la 10 la 20 de ani.
Inculpatul a învederat instanței de recurs că sentința prima instanțe este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul de casare prevăzut art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 172 C.proc.pen.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de recurs a constatat că recursurile formulate de către Parchet și inculpat sunt fondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu judecarea infracțiunii prevăzute de și art. 84 alin. (2) și (3) din Legea nr. 59/1934.
La termenul din 15.05.2012, instanța a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (2) și (3) din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C.pen.
Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice, prima instanță a reținut că cecurile constituie instrumente de plată și nu un mod de garantare a viitoarelor plăți. Chiar dacă în contract (art. 14) s-a prevăzut faptul că puteau fi lăsate cu titlul de garanție bilete la ordin și file CEC la scadență acestea trebuiau să fie „operabile”.
Inculpatul a emis un număr de două file cec pentru plata mărfii achiziționate de la SC S. SRL, într-un interval relativ scurt de timp, astfel că este evidentă rezoluția infracțională unică a inculpatului, intenția de a crea aparența bonității sale și convingerea părții vătămate că prețul poate fi încasat la scadența înscrisă în titlurile de credit.
Potrivit art. 215 alin. (4): „Emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alineatul 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatul doi.”
Astfel, s-a apreciat că această normă incriminatoare se referă în exclusivitate la emiterea unui cec în condițiile, scopul și cu urmarea expres arătate în text.
S-a reținut că emiterea filelor cec a avut loc pe perioada derulării unor contracte între societatea administrată de inculpat și SC S. SRL.
Instanța de recurs reține în primul rând că prin Decizia nr. IX/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut: „în cazul în care beneficiarul CEC-ului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) din Codul penal, deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, respectiv inducerea în eroare, condiție cerută fără echivoc prin alin. (1) al aceluiași articol.
Dar o atare faptă este susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, potrivit căruia săvârșește infracțiunea prevăzută în acest text de lege „oricine emite un cec fără a avea la tras disponibilul suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.”
Prin urmare, esențial pentru reținerea infracțiunii de înșelăciune este de a se stabili dacă partea civilă, beneficiar al CEC-ului a cunoscut în momentul emiterii acestuia că nu există disponibilul necesar.
în al doilea rând, se constată că prima instanță nu a analizat declarația părții civile, prin administratorul B.R., aflată la fila 88 și urm din dosarul de urmărire penală și fila 23 și urm din dosarul primei instanțe, care a arătat că a primit fila CEC doar semnată și ștampilată, că a derulat afaceri cu inculpatul începând din anul 2007 fără a exista incidente de plată, că la scadență au existat discuții cu inculpatul pentru efectuarea plății, acesta solicitând amânarea pe timp de o săptămână, iar apoi a fost asigurat că există disponibil și poate introduce filele CEC. A mai arătata că pe perioada derulării afacerilor inculpatul a mai emis file CEC, care nu au fost introduse în bancă deoarece plata s-a făcut prin alte mijloace.
Astfel, instanța de recurs reține că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la această probă administrată, respectiv de a stabili dacă partea civilă a cunoscut sau nu la momentul emiterii CEC-ului că nu există provizia necesară, analizarea acestei probe fiind de natură să influențeze încadrarea juridică și implicit soluția procesului.
Așadar, față de motivele reținute, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C.proc.pen. se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a pronunța o hotărâre legală raportat la dispozițiile legale menționate anterior.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va administra și va analiza probe din care să rezulte dacă partea civilă cunoștea împrejurarea că nu există disponibilul necesar la momentul emiterii filelor CEC, și în funcție de această analiză, va stabili încadrarea juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatului precum și, în cazul în care există, prejudiciul produs.
