Prin rechizitoriul nr. 84/P/2009 din data de 09.03.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Momeşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1147/260/2009, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T D, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
In data de 03.01.2009, în jurul orei 17,00, partea vătămată T P, în timp ce se îndreaptă spre domiciliu, s-a întâlnit cu învinuitul T D în fata pieţei comunale din satul Hângăneşti. Pe fondul unor dispute mai vechi, învinuitul a început să lovească partea vătămata cu pumnii peste fata, apoi 1-a izbit de un gard, provocându-i un traumatism facial obiectivat prin contuzie nazala cu fractura septului nazal, pentru care a fost nevoie de 11-12 zile îngrijiri medicale.
Pe parcursul urmăririi penale, învinuitul nu a recunoscut fapta si a susţinut ca toata ziua de 03.01.2009 si-a petrecut-o la domiciliu.
In cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de proba: declaraţia părţii vătămate, declaraţii învinuit, declaraţii martori, certificat medico-legal.
In faza cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de proba : declaraţii de parte vătămata, declaraţiile martorilor T V, N D, M A, C C, C A. La dosar s-a depus fisa de a inculpatului.
La solicitarea inculpatului, instanţa a încuviinţat şi administrat proba testimonială cu martora T N, a cărei declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosar şi a procedat la confruntarea martorilor T V şi N D.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
în seara zilei de 03.01.2009, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul T D a agresat fizic partea vătămată T P, în zona pieţei comunale din satul Hângăneşti, comuna Brusturoasa, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale.
Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea probelor aflate la dosar, respectiv declaraţiile date de partea vătămată, declaraţiile martorilor T V, N D, date în faţa instanţei şi în cursul urmăririi penale, declaraţia martorului C C, dată în faţa organelor de urmărire penală, certificatul medico-legal. Astfel, partea vătămată T P susţine, în cele două declaraţii consemnate la filele 16, 38, că a fost lovită în seara zilei de 3.01.2009, înjurai orelor 17,30-18, pe stradă, în zona pieţei din satul Hângăneşti, în apropierea Bisericii Catolice şi a Staţiei de
apă, de către inculpatul T D, cu un corp contondent în zona feţei. Partea vătămată susţine că fapta a avut loc în prezenţa martorilor C A, sosit de la Staţia de apă, care a şi intervenit să-i despartă pe cei doi, C C, T V şi N D, ajuns la faţa locului după terminarea conflictului. Declaraţia părţii vătămate urmează a fi avută în vedere în contextul de ansamblu al faptei (natura relaţiilor cu inculpatul, infracţiunea a fost comisă după lăsarea întunericului), dar şi prin raportare la starea emoţională a persoanei – victimă a unei infracţiuni de lovire, stare care poate determina o anumită percepţie asupra persoanelor prezente sau implicate în conflict.
Martorul N D a arătat că a văzut inculpatul în timp ce lovea partea vătămată(f. 21), iar martorul T V a declarat acelaşi lucru în timpul urmării penale(f. 10 DUP). In faţa instanţei, martorul a arătat că în seara zilei de 03.01.2009 a văzut partea vătămată care prezenta urme de lovituri, avea nasul crăpat, era plină de sânge şi că în timp ce s-a apropiat de piaţa comunală, 1-a auzit pe inculpat ameninţând că „o omoară şi îi dă foc părţii vătămate”. Cu ocazia confruntării, cei doi martori au arătat că s-au întâlnit în seara respectivă, la aproximativ 70 de metri după ce au trecut de locul faptei, aspect asupra căruia exista neconcordanţă în declaraţiile anterioare. In ce priveşte declaraţia martorului C C, instanţa va reţine declaraţia acestuia din cursul urmării penale, când a arătat că i-a văzut pe inculpat şi partea vătămată cum se „îmbrânceau” în gardul din dreptul pieţei, motiv pentru care a intervenit să-i despartă, deoarece se certau şi se luaseră de gât(f. 13 DUP). Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul arată că nu a asistat la niciun conflict între cele două părţi. Deşi îşi menţine declaraţia dată în faţa organului de urmărire penală, martorul arată că nu a citit respectiva declaraţie înainte de a o semna, dar recunoaşte că aceasta a fost consemnată de poliţist după dictarea sa. în aceste condiţii, instanţa urmează să înlăture declaraţia martorului dată în cursul cercetării judecătoreşti, apreciind ca fiind nesinceră. Audiat în cauză, martorul C A, a declarat în faza urmăririi penale că la data de 3.01.2009, fiind de serviciu la Staţia de apă, a văzut mai multe persoane care se împingeau şi-şi adresau injurii în drum, dar nu le-a identificat în momentul respectiv(f. 14 DUP), declaraţie asupra căreia revine în faţa instanţei arătând că deşi a auzit scandal, nu a părăsit incinta Staţiei de apă şi nu ştie ce s-a întâmplat în drum.(f. 41), aspect faţă de care instanţa nu va reţine această declaraţie în ansamblul probator al cauzei.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, arătând în faţa instanţei şi în cuprinsul declaraţiei date în prezenţa organului de urmărire penală, că în data de 3 ianuarie 2009 a stat toată ziua acasă, deoarece a pus carne la afumat şi a trebuit să o păzească să nu ia foc. Inculpatul a arătat că a desfăşurat această activitate între orele 6/7-18/19, în prezenţa numitului M A, care a stat până seara târziu, acasă fiind şi soţia, cei patru fraţi ai săi, împreună cu soţiile şi copii acestora, toţi locuind la aceeaşi adresă.(f, 18)
Audiat fiind, martorul M A, confirmă faptul că a afumat carnea de porc la domiciliul inculpatului întreaga zi de 3 ianuarie, de dimineaţa până seara
târziu, după ora 16, întrucât îşi aminteşte că a pierdut trenul de la ora respectivă, menţionând că la domiciliul inculpatului se mai afla soţia acestuia(f. 22).
Martora T N, soţia inculpatului, declară că soţul său a afumat carnea de porc împreună cu M A, la domiciliu, între orele 18-19, perioadă în care soţul său nu a părăsit curtea. Pe parcursul declaraţiei, martora arată că M A a adus carnea la afumat la ora 8 dimineaţa şi a plecat la ora 18, având un tren la acea oră şi că în curte se mai aflau cumnatul său, împreună cu cei trei băieţi ai acestuia(f. 49).
în aceste condiţii, instanţa va înlătura susţinerile inculpatului şi ale martorilor propuşi de acesta, M A şi T N, în sensul în care s-a aflat la domiciliul în seara de 3 ianuarie 2009, în jurul orelor 18. Având în vedere aspectele neconcordante din declaraţiile celor doi martori, cu privire la intervalul de timp în care inculpatul şi numitul M A au afumat carnea, ora la care martorul a părăsit curtea inculpatului( deşi se afirmă că s-a întors cu trenul la domiciliul din oraşul Comăneşti), alte persoane prezente la locuinţa inculpatului, instanţa apreciază că declaraţiile acestor ultimi doi martori au caracter subiectiv, părtinitor în favoarea inculpatului, dată fiind şi natura relaţiilor de rudenie cu acesta. Deşi prin aceşti martori, inculpatul a negat în totalitate prezenţa sa la faţa locului, în vreun moment în desfăşurarea incidentului cu partea vătămată, implicarea sa a fost confirmată de ceilalţi martori audiaţi în cauză.
Certificatul medico-legal nr. 8/E eliberat la data de 5.01.2009 de Serviciul de Medicină Legală , concluzionează că partea vătămată prezintă un traumatism facial obiectivat prin contuzie nazală, cu factura septului nazal, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente care pot data din data de 03.01.2009, fiind necesar un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale(f. 8^ DUP)
In drept, fapta inculpatului T D, care la data de 03.01.2009, a lovit partea vătămata T P, cauzându-i leziuni corporale care au necesit un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 C.penal.
Din punctul de vedere al laturii obiective, se reţine acţiunea inculpatului de a aplica părţii vătămate lovituri cu mijloace contondente în zona feţei, cauzându-i inerente suferinţe fizice. In privinţa laturii subiective, din materialitatea faptei precum şi faţă de împrejurările acesteia, se reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie în sensul art. 19 alin.l pct. 1 lit. a Cod penal, urmărind producerea respectivelor suferinţe ca urmare a acţiunii sale.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal. Apreciind în mod global urmarea produsă, gradul de pericol social al faptei, care nu este unul minim având în vedere că loviturile cu un corp contondent au vizat zona feţei, infracţiunea a fost comisă după lăsarea întunericului(partea vătămată şi martorii au indicat intervalul 17,30-18,30 şi au arătat că era întuneric), contextul faptei, respectiv un incident declanşat ca
urmare a unor relaţii de duşmănie mai vechi, persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră negând comiterea faptei, dar şi lipsa antecedentelor penale, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă cu amenda, dozată corespunzător în limitele prevăzute de art. 180 alin.2 coroborat cu art. 63 alin.3 teza II Cod penal.
Prin urmare, apreciind că vinovăţia inculpatului a fost dovedită în contextul materialului probator administrat în cauză, instanţa va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii in cuantum de 500 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire si alte violente, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, faptă comisă la data de 03.01.2009 în dauna părţii vătămate T P.
Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 63l C.pen., in sensul ca daca se sutrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanţa poate inlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, tinand seama de partea din amenda care a fost achitata.
In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa reţine că partea vătămată s-a constituit parte civila în cauză, cu suma de 8000 lei, din care suma de 1000 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare, cheltuieli de transport, cheltuieli cu medicamente, iar suma de 7000 lei, reprezentând daune morale, constând în suferinţa fizica si psihica suferita ca urmare a săvârşirii faptei.
Analizând actele dosarului, instanţa constată că, în ceea ce priveşte daunele materiale, partea civila a propus şi administrat probe doar în dovedirea existenţei şi cuantumului cheltuielilor medicale ( chitanţa nr. 0017766-05.01.2009, chitanţa nr. 0019835-05.01.2009, f. 23,24) în valoare totală de 99,18 lei. In ceea ce priveşte daunele morale, instanţa apreciază ca partea civilă a suferit ca urmare a faptei inculpatului T D un prejudiciu moral constând în suferinţa fizică şi psihică provocată de infracţiunea de lovire, raportat la gravitatea prejudiciului moral suferit de partea vătămată prin infracţiunea de lovire comisă, în modalitatea şi împrejurările descrise mai sus. Apreciind ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C. civ. şi în baza art. 14 si art. 346 alin. 1 C.pr.pen., instanţa va admite in parte acţiunea civila si, în consecinţă, va obliga inculpatul sa plătească pârtii civile suma de 99,18 lei, cu titlul de daune materiale şi suma de 2500 lei, cu titlul de daune morale.
Văzând şi disp. art. 193 Cod penal, faţă de chitanţa nr. 1/13.05.2009 (f.66) şi biletele de călătorie depuse la dosar ( f. 42, 65), va obliga inculpatul sa plătească pârtii civile suma de 848,2 lei, cheltuieli judiciare.
Conform art. 189-191 alin. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
