– Cod penal: art. 271 alin. 2.
Punerea formală în posesie de către judecătoresc a părţii vătămate cu o suprafaţă de teren pentru care i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, deoarece, din motive obiective, linia de hotar stabilită în raportul de expertiză nu a putut fi respectată, urmată de pronunţarea ulterioară a unor hotărâri civile contradictorii privitor la terenul în litigiu, impune pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. b) C. pr. pen., litigiul dintre părţi fiind de natură civilă.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia penală, decizia nr. 152 din 13 aprilie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 305 din 15 septembrie 2008 a Judecătoriei Săveni, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. pr. pen., achitarea inculpatului M.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 271 alin. 2 C. pen.
A fost lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni din data de 6 decembrie 2007, inculpatul M V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. 2 C. pen., reţinându-se în sarcina sa că nu a respectat dispozitivul sentinţei civile nr. 1019/2000 a Judecătoriei Săveni şi nu i-a lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie părţii vătămate G.G., suprafaţa de 1.027 mp teren situat în intravilanul oraşului Săveni, judeţul Botoşani.
A reţinut prima instanţă că, prin sentinţa civilă nr. 1019 din 6 iulie 2000 a Judecătoriei Săveni, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1384 din 25 mai
2001 a Curţii de Apel Suceava, inculpatul a fost obligat să lase părţii vătămate în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1.027 mp teren situată în intravilanul oraşului Săveni, identificată în parcela cadastrală 2453 = 152 mp, parcela cadastrală 2454 = 486 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 79229 din 12 august 1999, conform schiţei anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul D.F.
La data de 10 iunie 2001, hotărârea judecătorească sus-menţionată a fost pusă în de către executorul judecătoresc F.C. din circumscripţia Judecătoriei Săveni, prin delimitarea suprafeţei de 1.027 mp şi marcarea prin ţăruşare, întocmindu-se proces-verbal de punere în executare în care s-a consemnat faptul că schiţa din raportul de expertiză nu corespunde cu situaţia reală din teren.
Ulterior, inculpatul nu a eliberat terenul, însă a promovat mai multe acţiuni civile având ca obiect imobilul în cauză.
întrucât o parte din locuinţa inculpatului se află amplasată pe terenul proprietatea părţii vătămate, acesta a promovat o acţiune în anulare a titlului de proprietate nr. 79229 din 12 august 1999 al părţii vătămate, titlu care a stat şi la baza sentinţei civile nr. 1019/2000 a Judecătoriei Săveni, iar prin sentinţa civilă nr. 1770 din 31 octombrie 2002 a Judecătoriei Săveni, titlul de proprietate sus-menţionat a fost anulat în parte, în sensul excluderii suprafeţei de 38,50 mp teren situat în parcela 2453.
Prin sentinţa civilă nr. 1417 din 17 decembrie 2003 a Judecătoriei Săveni, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului compus din casă de locuit şi suprafaţa de 800 mp teren aferent, situat în oraşul Săveni, str. Izvoarelor, nr. 17, între inculpatul şi soţia acestuia, şi soţii G.D. şi G.M., iar prin încheierea nr. 24799 din 6 decembrie 2006 dată de Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Botoşani, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului de mai sus în cartea funciară individuală nr. 672/N a oraşului Săveni.
Instanţa a reţinut că delimitarea terenului aferent locuinţei de 800 mp s-a făcut de expertul care a întocmit documentaţia de intabulare, terenul fiind identificat în parcelele cadastrale nr. 2450, 2454, 2455, 2456 (fila 112 dosar).
Prin sentinţa civilă nr. 555/2006 a Judecătoriei Săveni, inculpatului şi soţiei sale li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1.339 mp teren intravilan oraş Săveni, în parcelele cadastrale: 2453/2 = 39 mp; 2450 = 458 mp; 2456/1 = 350 mp; 2455/1 = 350 mp şi 2454/1 = 42 mp, iar ulterior a fost emisă H.C.J. nr. 133 din 11 martie 2008.
Din schiţa anexă la raportul de expertiză, precum şi din conţinutul raportului întocmit de expertul Ţ.C., reiese că suprafaţa atribuită prin sentinţa civilă nr. 555/2006 a Judecătoriei Săveni se suprapune peste terenul atribuit părţii vătămate prin sentinţa civilă nr. 1019/2000 a Judecătoriei Săveni.
Din concluziile raportului de expertiză mai reiese că inculpatul ar trebui să deţină suprafaţa de 2.139 mp teren, rezultată din însumarea celor două suprafeţe de teren de 800 mp şi 1.339 mp, conform celor două sentinţe nr. 1417/2003 şi nr. 555/2006 ale Judecătoriei Săveni şi, în consecinţă, acesta nu deţine fără drept vreo suprafaţă de teren din proprietatea părţii vătămate.
Pe de altă parte, executorul judecătoresc învestit să facă punerea în executare a sentinţei civile nr. 1019/2000 a Judecătoriei Săveni nu a respectat schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul D.F., deoarece prin bornele amplasate în teren a determinat limita suprafeţei de 1.027 mp ca trecând prin imobilul în care locuia inculpatul cu familia, fapt ce nu corespunde cu schiţa sus-menţionată.
Astfel, se poate concluziona că executorul judecătoresc nu a făcut o punere efectivă în executare, ci una formală.
Faţă de cele reţinute mai sus şi având în vedere că, ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1019/2000 a Judecătoriei Săveni şi punerii în executare a acesteia, inculpatului i-a fost recunoscut prin două hotărâri judecătoreşti dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren ce se suprapun cu terenul părţii vătămate, iar această situaţie a fost identificată prin expertiza efectuată în acest dosar, instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. b) C. pr. pen. şi a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pr. pen. Având în vedere temeiul achitării, instanţa a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei şi a respins şi cererea inculpatului privind plata cheltuielilor judiciare.
Sentinţa penală nr. 305 din 15 septembrie 2008 a Judecătoriei Săveni a fost confirmată de Tribunalul Botoşani care, prin decizia penală nr. 34 A din 16 februarie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni şi partea vătămată.
împotriva celor două hotărâri a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 152 din data de 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc învestit cu punerea în executare a sentinţei civile nr. 1019 a Judecătoriei Săveni nu a respectat schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul D.F., deoarece cele trei borne amplasate în teren, care determinau limita de 1.027 mp teren, treceau prin imobilul în care locuia inculpatul. Sub acest aspect, executorul nu a făcut o punere în posesie legală, ci doar una formală, precizând în procesul-verbal încheiat cu ocazia executării că situaţia din teren nu corespunde celei prevăzute în schiţa ataşată la dosarul civil în baza căreia terenul a fost atribuit părţii vătămate.
Pe de altă parte, ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1019/2000, au fost soluţionate mai multe acţiuni civile cu referire la aceeaşi suprafaţă de teren, astfel că faptic terenul nu mai corespunde situatiei existente la momentul pronunţării sentintei nr. 1019/2000.
Prin urmare, în cauză, sentinţa civilă nr. 1019/2000 nu a fost executată potrivit dispoziţiilor legale şi câtă vreme la data când s-a încercat punerea în executare a
acestei hotărâri terenul se afla în litigiu, iar ulterior titlul de proprietate pe baza căruia s-a pronunţat sentinţa a fost modificat, în mod corect s-a apreciat că nu subzistă în cauză elementele infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, mai precis că fapta nu este prevăzută de legea penală.
De altfel, părţile îşi contestă posesia, dreptul de proprietate, precum şi întinderea suprafeţelor de teren la care ar fi îndreptăţite, partea vătămată susţinând că suprafeţele de teren pentru care inculpatul a obţinut hotărâri judecătoreşti sau i s-a reconstituit dreptul de proprietate nu trebuie însumate deoarece ele se includ în suprafaţa mai mare, iar inculpatul susţinând contrariul.
Cum suprafeţele de teren disputate se şi suprapun, soluţia de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pr. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. pr. pen. – faptă neprevăzută de legea penală – este legală, părţile urmând să clarifice situaţia juridică a terenului pe care trebuie să-l deţină fiecare, în cadrul unei acţiuni civile.
