Nr. 190/28.09.2009
LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIAR,
art. 160 ind.1-160 ind.3 Cod procedură penală şi prev.art.
160 ind.8 al. 2 Cod procedură penală
Prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2009, inculpatul B.S., a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicitând instanţei în baza art. 1601 -1603 Cod de procedură penală şi a prevederilor art. 1608 al. 2 Cod de procedură penală, admiterea cererii şi punerea în libertate a acestuia.
În motivare se arată că nu s-a sustras de la urmărire penală, că în perioada 08 -11 septembrie nu a refuzat contactul cu organele de urmărire penală, motivul pentru care nu s-a putut prezenta în faţa organelor de urmărire penală a fost de ordin obiectiv, fiind plecat din localitate.
De asemenea, inculpatul arată că, în data de 14 septembrie 2009 s-a prezentat de bună voie în faţa organelor de poliţie, prin urmare nu i se poate reţine săvârşirea faptei prevăzută de art. 148 al. 1 lit. a Cod de procedură penală.
De asemenea, faţă de probele existente la dosar, probe tehnice dar şi declaraţiile de martori, nu se poate reţine că a inculpatul ar putea să încerce zădărnicirea adevărului şi nu există date că ar pregăti săvârşirea unei noi infracţiuni iar întrucât nici nu cunoaşte identitatea persoanei vătămate consideră că prevederile lit. e rămân fără obiect.
Consideră că a dat dovadă de sinceritate iar in conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, acest fapte constituie o circumstanţă de atenuare a eventualei pedepse, de asemenea, arată că nu a avut nici o participaţie – materială sau morală – la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, şi că nu au fost administrate alte mijloace de probă acuzatoare de la data arestării şi până la data formulării cererii care face obiectul dosarului de faţă, prin urmare menţinerea stării de detenţie nu mai serveşte fazei de urmărire penală.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, inculpatul solicită admiterea cererii formulate, măsura liberării provizorii sub control judiciar fiind tot o măsură privativă de drepturi şi libertăţi, iar în concret, aceasta nu ar fi de natură să constituie un impact negativ asupra opiniei publice.
Se menţionează că inculpatul cunoaşte dispoziţiile legale privitoare la revocarea liberării provizorii sub control judiciar, aşa cum este reglementată prin dispoziţiile art. 160 ind. 6 al. 2 Cod de procedură penală.
La termenul de judecată din data de 28.09.2009 instanţa, în conformitate cu prevederile art. 1608 Cod de procedură penală a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar în baza dispoziţiilor art. 1608a al. 1 Cod de procedură penală s-a procedat la audierea inculpatului.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:
I. Prin Ordonanţa din data de 10 septembrie 2009, pronunţată în dos. nr. 1081/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B.S., pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g şi i din Codul penal.
În noaptea de 30/31 august 2009 inculpatul, împreună cu inculpatul K.T. au fost opriţi în trafic, în jurul orelor 02,35.
Autoturismul a fost oprit de echipajul de poliţie la circa 500 m de locuinţa părţii vătămate K.A., iar inculpatul K.T. avea asupra sa o importantă sumă de bani, respectiv 63.000 lei, 11.170 euro, 300 franci elveţieni şi următoarele bunuri: un ceas de buzunar şi mai multe bijuterii din aur.
Prin Încheierea nr. 189 din data de 11 septembrie 2009, a Judecătoriei Gheorgheni, pronunţată în dos. nr. 1365/234/2009, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului B.S., formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni.
Prin referatul întocmit la data de 25 septembrie 2009, IPJ Harghita a solicitat schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B.S., din infracţiunea de furt calificat, în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de furt calificat, apreciindu-se că din întregul probatoriu administrat până la acel moment, reiese că B.S. nu a participat efectiv la pătrunderea prin efracţie ci doar a înlesnit şi a ajutat la comiterea faptei, prin transportarea inculpatului K.T. la locul comiterii faptei, cu autoturismul.
Din probele administrate în cauză, instanţa apreciază că sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de complicitate la furt calificat, în sensul prevederilor art. 143 Cod de procedură penală, a art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei CEDO în materie, Curtea apreciind că existenţa „motivelor rezonabile” presupune existenţa faptelor sau a informaţiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (cauza Fox, Campbell şi Hartely c/a Regatul Unit).
Astfel, aceste indicii temeinice care sunt în măsură să determine o presupunere rezonabilă în sensul săvârşirii de către inculpat la data de 30/31.08.2009 a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat, rezultă din coroborarea procesului verbal de constatare, întocmit la data de 31.08.2009, ora 02,40 în munic. Gheorgheni, (fila 12 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009), planşele foto (filele 14-16 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009), raportul din data de 31.08.2009 (fila 33 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009), încheierea nr. 1/14.09.2009 (fila 146 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009), declaraţia martorului M.A.A. (filele 188-190 din dosarul de urmărire penală nr. 1081/P/2009).
Referitor la motivul arestării preventive instanţa constată că acesta este reprezentat de art. 148 al. 1 lit. a şi lit. f şi lit. e din Codul de procedură penală.
Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul s-a prezentat la organele de poliţie, de bună voie, deşi ulterior emiterii mandatului de arestare în lipsă, arătând că a fost plecat cu anumite probleme în Arad, instanţa apreciază că nu mai subzistă situaţia analizată la soluţionarea propunerii de arestare preventivă ( art. 148 al. 1 lit. a Cod de procedură penală).
În ceea ce priveşte întrunirea cerinţelor pentru luarea măsurii arestării preventive, din punctul de vedere al probelor şi indiciilor temeinice pe care le solicită art.148 al. 1 lit. e şi f, acestea vor fi analizate în continuare, raportate şi la prevederile art. 1602 al. 1 Cod de procedură penală.
II. Potrivit art. 1602 al. 1 Cod de procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă, inculpatul neavând un drept, ci doar o vocaţie la aplicarea beneficiului liberării provizorii. În raport cu dispoziţiile legale care reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar, condiţiile prevăzute de al. 1 şi 2 sunt condiţii de admisibilitate a cererii, nerespectarea acestora ducând la respingerea cererii ca inadmisibilă.
Însă, dacă instanţa de judecată constată îndeplinirea acestor condiţii impuse de lege, va aprecia oportunitatea lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa constată că este îndeplinită, având în vedere că pedeapsa aplicabilă în cauză este închisoarea de la 3 la 15 ani.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de al. 2 a art. 1602 Cod de procedură penală, instanţa constată că în cauză nu există nici un indiciu că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea părţii vătămate sau a martorilor, de asemenea, nu există indicii că încerca să altereze sau să distrugă mijloacele de probă sau că se impune menţinerea stării de arest pentru a împiedica inculpatul să săvârşească alte infracţiuni.
Analizând circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa reţine că acesta este necunoscut cu antecedente penale, nu este căsătorit, nu are copii minori în întreţinere
III. Prin urmare, ţinând cont de lipsa antecedentelor penale instanţa apreciază că pericolul ca inculpatul să săvârşească noi infracţiuni este redus iar prezenţa acestuia în societate nu este de natură a conduce la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de protecţie a organelor statului, inculpatul putând fi cercetat şi în stare de libertate, sub control judiciar.
IV. Apreciind că cererea inculpatului îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1602 Cod de procedură penală, instanţa va admite cererea şi va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Inculpatul va fi obligat ca pe timpul liberării provizorii să respecte măsurile prevăzute de art. 1602 al. 3 lit. a, b, c, d, e şi ale art. 1602 al. 31 lit. c şi d Cod de procedură penală şi în baza art. 1602 al. 32 Cod de procedură penală atrage atenţia inculpatului că în cazul încălcării cu rea credinţă a obligaţiilor de mai sus, se va lua faţă de acesta a măsurii arestării preventive.
În baza art. 192 al. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
În baza art. 1608a Cod de procedură penală admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.S. (cu date personale), deţinut în arestul IPJ Harghita. şi dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În baza art. 1608a al. 3, coroborat cu prevederile art. 1602 al. 3 lit. a, b, c, d, e şi ale art. 1602 al. 31 lit. c şi d Cod de procedură penală obligă inculpatul la respectarea următoarelor obligaţii:
– să nu depăşească limita teritorială a Judeţului Harghita,
– să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat,
– să se prezinte la organul de poliţie din cadrul IPJ Harghita săptămânal, conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliţie şi ori de câte ori este chemat,
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei,
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme,
– să nu se apropie de partea vătămată K.A., domiciliat în munic. Gheorgheni, să nu se apropie de membrii familiei părţii vătămate – soţia K.I. să nu se apropie de inculpatul K.T., să nu se apropie nici de martorii audiaţi în prezenta cauză – S.A., M.A.A., M.B., Sz.L., Sz.E., P.E., P.Z. şi, de asemenea, să nu comunice cu aceste persoane nici direct, nici indirect,
– să nu conducă nici un autovehicul.
În baza art. 1602 al. 32 Cod de procedură penală atrage atenţia inculpatului că în cazul încălcării cu rea credinţă a obligaţiilor de mai sus, se va lua faţă de acesta a măsurii arestării preventive.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1602 al. 4 prezenta se comunică organelor prevăzute de art. 145 al. 21 Cod de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din 28 Septembrie 2009, ora 14.15.
