Daune morale. Modificarea cuantumului acestora în recurs.
Stabilirea evident greşită a despăgubirilor civile se poate asimila cu individualizarea greşită a pedepsei, care ia în considerare toate împrejurările cauzei şi care constituie un caz special de casare.
Potrivit art. 385/9 alin.2 C. pr.pen., cazurile de casare pentru latura penală pot fi invocate şi în latură civilă, bineînţeles corespunzător soluţiei date în această latură a cauzei.
Or, o greşită individualizare a pedepsei – prea mare sau prea mică faţă de cea corectă, corespunde în latura civilă a cauzei stabilirii greşite a despăgubirilor civile, într-o sumă mai mare sau mai mică decât cea determinată de probele administrate.
Cum pentru stabilirea cuantumului daunelor morale sunt folosite criterii de apreciere fără a lua în considerare probatoriul făcut, un asemenea caz de casare se poate îmbina cu o eroare gravă de fapt (art. 385/0 pct. 14, 18 C. pr.pen.)
Prin sentinţa penală nr. 181 din 12.02.2009, pronunţată în dosarul nr. 16481/197/2007, în baza art. 178 alin. 1, 2, 5 Cod penal, Judecătoria Braşov l-a condamnat pe inculpatul V.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 9 ani, supunându-se măsurilor de supraveghere şi având obligaţiile inserate în dispozitiv.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.
În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, coroborat cu art. 49 din Legea nr. 136/1995 a obligat asigurătorul S.C. BT Asigurări Transilvania SA. la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează:
– câte 150.000 lei cu titlu de daune morale pentru S.A şi S.I.;
– câte115.000 lei cu titlu de daune morale pentru M. E., M.R.şi M.M.;
– suma de 20.673.34 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale pentru S.I..
– suma de 15.424 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 115.000 lei cu titlu de daune morale pentru M.T..
A respins celelalte pretenţii.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către părţile civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În seara zilei de 2.12.2006, inculpatul V.V. împreună cu M.T. şi S.E. se deplasau spre Braşov, cu autoturismul Opel Astra Caravan condus de primul. La km.3+650m, datorită vitezei excesive (68 km/h), la intrarea în curbele din zona km.3 al DN 13, pe un carosabil acoperit cu mâzgă şi polei, autoturismul condus de inculpat a intrat într-o mişcare de rulaj instabilă, a pătruns pe contrasens şi s-a izbit de autoturismul Dacia Logan, condus de B.R. ,ce circula regulamentar.
Pe timpul impactului, după glisare, la momentul desprinderii, autoturismele s-au mai lovit odată între părţile laterale frontale dreapta, moment în care uşa dreaptă a autoturismului Opel s-a deschis, iar M.A., ocupanta locului din faţă, ce nu purta centura de siguranţă, a fost proiectată pe câmp, iar conducătorul auto V.V., la fel, fără centură de siguranţă, a fost proiectat violent spre dreapta. La impactul frontal cu groapa, victima S.D., ocupanta locului dreapta de pe bancheta spate, nepurtând centura de siguranţă, a fost proiectată pe geamul uşii dreapta spate, rămânând atârnată cu jumătate de corp afară. Urmare a accidentului produs din vina inculpatului, a avut loc decesul numitelor M.A. şi S.D..
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile inculpatului, ale martorilor B.R., G.D., V.T., M.T., procesul – verbal de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză tehnică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură dactiloscopică, rapoartele de constatare medico-legale.
Pentru infracţiunea reţinută, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată potrivit art. 72 Cod penal.
În ceea ce privesc constituirile de părţi civile, formulate de părinţii şi fraţii victimelor, pe baza probelor administrate, instanţa a admis în parte cererile de despăgubiri civile reprezentând daunele materiale şi, în totalitate, cele reprezentând daunele morale.
Împotriva hotărârii sus menţionate a declarat apel asigurătorul S.C. BT Transilvania S.A,. criticând soluţia primei instanţei sub aspectul laturii civile, solicitând diminuarea, atât a daunelor materiale, cât şi a celor morale. Daunele materiale se impun a fi acordate în măsura în care au fost probate şi numai cele care au fost necesare, iar daunele morale sunt exagerate, ele trebuie să aibă efecte compensatorii, neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpatul V.V., însă la primul termen acordat, a înaintat o declaraţie autentică de renunţare la judecarea căii de atac promovate.
Prin decizia penală nr. 134/A din 28.04.2009, pronunţată în dosarul nr. 16481/197/2007 Tribunalul Braşov a admis apelul declarat de asigurătorul S.C. B.T. Transilvania S.A. în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile, reducându-l ,după cum urmează:
– pentru S.Il. şi S.Iu. de la câte 150.000 lei la câte 30.000 lei;
– pentru S.A. de la 150.000 lei la 20.000 lei;
– pentru M.E. şi M.T. de la câte 115.000 lei la câte 30.000 lei;
– pentru M.R. şi M.M. de la câte 115.000 lei la câte 20.000 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii.
A luat act de retragerea apelului formulat de inculpat, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, restul cheltuielile rămânând în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Este incontestabil că părţile civile în cauză, părinţi şi fraţi ai victimelor sunt supuse unor suferinţe psihice de neimaginat, traversând o perioadă deosebit de dificilă de la data decesului, prejudiciul din această perspectivă fiind incomensurabil, iar daunele morale trebuie să aibă caracter reparatoriu, pentru a compensa lipsurile din viaţa părţilor civile, iar practica judiciară în materie este că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.
Pentru a realiza un echilibru între caracteristicile daunelor morale anterior evidenţiate, tribunalul a apreciat că nivelul acestora stabilit de instanţa de fond este prea ridicat şi a dispus diminuarea lor.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate au declarat recurs părţile civile M.T., M.E., M.R., M.D., S.il., S.Iu. S.A., invocând prevederile art. 3859 pct. 9 teza a II-a pct. 14 şi pct. 18 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, părţile civile au arătat că motivarea soluţiei contrazice dispoziţiile hotărârii, ceea ce nu poate fi acceptat într-un stat de drept, unde se prezumă că hotărârile nu sunt discreţionare, iar hotărârile motivate raţional conving prin justeţe şi legalitate. Acest lucru nu s-a întâmplat în cauza de faţă, unde se înregistrează o contradicţie evidentă între convingerile pe care instanţa de apel le are în legătură cu caracterul incomensurabil al daunelor morale în cauză, înţelegând că durerile provocate de decesul celor două fete de 20 de ani au avut un efect demolator pentru cursul normal şi firesc al membrilor rămaşi în viaţă şi reducerea brutală şi neraţională a sumelor acordate în compensaţie.
Un alt motiv de casare invocat este eroare de fapt, care a influenţat hotărâtor soluţia sub aspectul laturii civile. Eroarea gravă de fapt trebuie să aibă drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare, instanţa de apel reducând daunele morale, trei sferturi din sumele iniţial stabilite în mod just. Instanţa de apel nu a înţeles dimensiunea tragicului eveniment şi durerea care a produs prejudicii imense.
Recursurile sunt fondate,
Stabilirea evident greşită a despăgubirilor civile se poate asimila cu individualizarea greşită a pedepsei,care ia în considerare toate împrejurările cauzei şi care constituie un caz special de casare, iar potrivit art. 3859 alin. 2 Cod procedură penală, cazurile de casare pentru latura penală pot fi invocate şi în latură civilă, bineînţeles corespunzător soluţiei date în această latură a cauzei. Or, o greşită individualizare a pedepsei – prea mare sau prea mică faţă de cea corectă – corespunde în latura civilă a cauzei stabilirii greşite a despăgubirilor civile într-o sumă mai mare sau mai mică decât cea determinată de probele administrate.
Şi cum pentru stabilirea cuantumului daunelor morale sunt folosite criterii de apreciere fără a lua în considerare probatoriul făcut, un asemenea caz de casare se poate îmbina cu o eroare gravă de fapt (art. 3859 pct. 14, 18) şi în baza acestor texte legale, curtea apreciază , în speţă, recursurile părţilor civile ca fiind fondate,.
Cu referire la existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitivul hotărârii instanţei de apel, curtea apreciază că aceasta nu există, Tribunalul Braşov exprimându-şi convingerea privind necesitatea acordării daunelor morale.
Sumele de bani datorate cu titlu de daune morale părţilor civile, părinţi şi fraţi ai victimelor – fete de 20 de ani – şi cuantificate de instanţele de fond sunt incorect proporţionalizate.
Dacă prima instanţă a omis să preîntâmpine o îmbogăţire fără justă cauză, instanţa de apel nu a realizat corelaţia necesară între fapta săvârşită şi urmările produse, nu numai în plan material, ci în primul rând la nivel sufletesc. Cuantumul daunelor morale se determină de către completul de judecată pe baza unor aprecieri subiective, de aceea nu se poate realiza o evaluare precisă în bani, însă suferinţa psihică a părinţilor, care şi-au pierdut fiicele de 20 de ani şi care promiteau atât de mult, a fraţilor, care au rămas fără sprijin moral atât de necesar în viaţa de zi cu zi, nu poate fi nicidecum neglijată.
Prin urmare, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile formulate de părţile civile împotriva hotărârii instanţei de apel, care va fi casată cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, în acelaşi sens urmând a fi desfiinţată şi sentinţa penală nr. 185/2009 a Judecătoriei Braşov.
Rejudecând, părţilor civile li se vor acorda daune morale în cuantumul stabilit potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Decizia nr. 461/R/2 iulie 20099 Secţia penală
