Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 97 din 13.04.2009
Dreptul la aparare. Asigurarea exercitarii depline si efective. Obligatia autoritatilor judiciare. Prezenta la dezbateri a unui avocat substituient ce nu fusese mandatat sa puna concluzii. Lipsa de aparare.
Respectarea formala a dreptului la aparare, prin asigurarea prezentei unui avocat la judecata, nu este suficienta, autoritatile judiciare având obligatia de a asigura exercitiul deplin si efectiv al dreptului la aparare, acesta circumscriindu-se sferei mai largi a dreptului la un proces echitabil.
Prezenta la dezbateri a unui avocat substituient ce nu fusese mandatat sa puna concluzii echivaleaza cu lipsa de aparare a inculpatului, chiar daca instanta a amânat pronuntarea, iar avocatul titular a depus note scrise.
art. 6 parag. 3 lit. b)-d) din Conventia europeana a drepturilor omului
art. 6 alin. (1) si (2) C. pr. pen.
art. 171 alin. (6) C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr. 817/F din 3.07.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a penala în dosarul penal nr. 90/3/2006, inculpatii S.C.V., L.A., D.M.C., D.S., R.M., M.I. si H.A.A. au fost condamnati la pedeapsa închisorii pentru savârsirea mai multor infractiuni.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti si inculpatii.
Examinând sentinta penala atacata prin prisma criticilor formulate, cât si în conditiile art. 371 alin. (2) C. pr. pen., Curtea apreciaza ca apelurile sunt fondate.
Curtea constata ca se impune cu prioritate luarea în considerare a motivului de apel formulat de apelantul L.A. referitor la nulitatea absoluta hotarârii prin încalcarea dreptului la aparare.
În sustinerea acestui motiv de apel, apelantul arata ca i s-a încalcat dreptul la aparare deoarece judecata si dezbaterile s-au desfasurat în lipsa aparatorului sau ales, în conditiile în care apararea este obligatorie.
Potrivit art. 6 alin. (1) si (2) C. pr. pen., dreptul la aparare este garantat inculpatului iar organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale prevazute de lege si sa administreze probele necesare în aparare.
De asemenea, conform art. 171 alin. (6) C. pr. pen., daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi înlocuit prin substituire sau prin numirea unui aparator din oficiu (caruia trebuie sa i se acorde timp pentru pregatirea apararii), cauza se amâna.
Potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) din Conventia europeana a drepturilor omului, orice acuzat are dreptul sa dispuna de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii sale.
În acest context normativ, respectarea formala a dispozitiilor de mai sus, prin asigurarea prezentei unui avocat la judecata, nu este suficienta, autoritatile judiciare având obligatia de a asigura exercitiul deplin si efectiv al dreptului la aparare, acesta circumscriindu-se sferei mai largi a dreptului la un proces echitabil.
Or, în cauza, se constata ca în cursul cercetarii judecatoresti la instanta de fond, inculpatul L.A. a fost asistat de aparator ales – avocat N.M. La termenul din 12.06.2008, aparatorul ales aflat în imposibilitate de prezentare datorata starii de boala (dovedita cu acte) si-a asigurat substituirea prin avocat A.C., dar numai pentru administrarea si discutarea probelor admise la termenul din 21.02.2008, asa cum rezulta din contractul de asistenta juridica depus în copie la dosarul de apel.
În sedinta din 12.06.2008, desi a luat cunostinta de limitele mandatului avocatului substituient si de refuzul acestuia de a le depasi, deci de imposibilitatea de a participa la dezbateri pe fond, instanta a procedat la judecarea cauzei, amânând pronuntarea la 3.07.2008, pentru când aparatorul ales a putut formula concluzii scrise, însa pe un probatoriu preponderent administrat în cursul urmaririi penale, situatie în care se poate concluziona ca inculpatul a fost judecat în lipsa aparatorului sau ales.
Mai mult, la termenul din 12.06.2008, în limitele mandatului sau, avocatul substituient a formulat cerere de administrare a unor probe, iar ceilalti aparatorii si reprezentantul Ministerului Public, au solicitat administrarea probelor deja admise, probe utile si pertinente, relevante în raport cu activitatea infractionala retinuta în actul de inculpare însa instanta, fara sa verifice situatia fiecarei probe în parte în conditiile art. 327 C. pr. pen., a constatat imposibilitatea de audiere a martorilor legal citati si a apreciat ca nu se impune efectuarea altor demersuri pentru a li se afla domiciliile, desi unii dintre martori si-au motivat imposibilitatea de a se prezenta fara sa refuze sa depuna marturie, altii au fost citati la adrese incomplete, altii se aflau în stare de arest sau îsi schimbasera domiciliile.
Concluzionând, rezulta ca, într-adevar, a fost încalcat dreptul la aparare si implicit dreptul la un proces echitabil pentru apelantul inculpat L.A. cu consecinta nulitatii hotarârii în conditiile art. 197 alin. (2) C. pr. pen.
În acest context, în mod evident, evaluarea celorlalte motive invocate de apelanti apare neoportuna.
În alta ordine de idei, Curtea constata ca activitatea infractionala retinuta în sarcina inculpatului L.A. prin actul de inculpare este strâns legata de activitatea ilicita a celorlalti inculpati, legatura ce îmbraca fie forma indivizibilitatii – art. 33 lit. a) C. pen. fie a conexitatii – art. 34 lit. a), b) C. pen., astfel încât se impune judecarea unitara a cauzei.
Pentru acest considerent, Curtea nu poate primi cererea de a se face aplicarea art. 38 C. pr. pen. si de a se dispune disjungerea cauzei referitor la ceilalti inculpati.
Drept urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. pr. pen., a admis apelul Parchetului si apelurile tuturor inculpatilor, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta – Tribunalul Bucuresti.
