Dreptul părţii la ascultarea argumentelor aduse în faţa instanţei. Respectarea principiului contradictorialităţii, oralităţii şi al dreptului la apărare din perspectiva art. 6 CEDO şi art. 151 Cod procedură civilă.
În condiţiile în care în faţa instanţei s-a invocat necesitatea redeschiderii dezbaterilor pentru a se clarifica calitatea procesuală activă şi pasivă a părţilor, în baza rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanţa trebuie să redeschidă dezbaterile, chiar dacă, de principiu, potrivit art. 151 Cod procedură civilă redeschiderea dezbaterilor este lăsată la latitudinea instanţei.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 97/04 martie 2010
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Haţeg sub dosar nr. 1027/240/2007 reclamantul S.O. a chemat în judecată pârâtul S.D.C. solicitând sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 46102/38/28.08.1997 în suprafaţă de 10 ha şi 8958 mp, cu întabularea în cartea funciară.
În motivarea acţiunii s-a arătat că părţile sunt coproprietare asupra terenurilor înscrise în titlul menţionat. Având în vedere că părţile nu se înţeleg cu privire la întinderea dreptului de proprietate, iar pârâtul a vândut aproape toate terenurile din acest titlu, se impune admiterea acestei acţiuni.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Au fost depuse în susţinerea acţiunii înscrisuri şi s-a efectuat un raport de expertiză tehnică topografică.
Prin sentinţa civilă nr. 469/2009 Judecătoria Haţeg a admis acţiunea formulată de către reclamant, dispunând partajarea terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 46102/38/1997 prin formarea a două loturi, în natură.
A fost obligat pârâtul S.D.C. la plata sultei de 481.166, 241 lei RON, echivalentul sumei de 114.856 Euro calculat la 4,1893 lei/Euro către reclamantul S.O.
S-a dispus intabularea drepturilor de proprietate dobândite în CF nedefinitive, după întocmirea documentaţiei topografice.
Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că la data de 28.08.1997 a fost emis pe numele reclamantului S.O. , al numiţilor S.N.E şi S.N.Z – mama pârâtului, titlul de proprietate nr. 46102/38/1997 pentru suprafaţa de 10 ha 8958 mp , teren situat în com. P., sat R.B.
Prin certificatul de moştenitor nr. 146 din 14.06.2002 emis de BNP L.F.L. s-a dezbătut moştenirea după defuncţii : S.Z.M., mama pârâtului şi S.N.E., fratele reclamantului şi unchiul matern al pârâtului S.D.C. Conform acestui certificat s-a constatat că reclamantul şi pârâtul sunt moştenitori ai defunctului S.N.E. , cu cota de câte ? părţi fiecare, iar masa succesorală a acestuia se compune din cota de 1/3 părţi din imobilul situat în R.B., com. P., înscris în CF 1/N Râu Bărbat , nr. top 2222/1, 221/1 , compus din arabil şi fânaţ intravilan, în suprafaţă totală de 96.017 mp, suprafaţa din măsurători fiind de 96.955,60 mp.
Prin acest act s-a mai constatat că masa succesorală a defunctei S.Z.M. se compune din cota de 1/3 parte din imobilul susmenţionat, iar unicul moştenitor al acesteia este pârâtul, în calitate de fiu cu cota de 1/1 parte. Faţă de această împrejurare s-a apreciat că atât reclamantului , cât şi pârâtului li se cuvin câte ? părţi din imobilele terenuri înscrise în titlul de proprietate menţionat.
Din raportul de expertiză întocmit de expert C.Ş. s-a reţinut că pârâtul S.D.C. a vândut o parte din terenurile susmenţionate, în suprafaţă de 62.835 mp, depăşindu-şi cota de ? cât i se cuvenea , iar reclamantul a vândut şi mai are în proprietate doar suprafaţa reală de 34.120 mp.
Este adevărat că între reclamant şi pârât şi persoanele care au cumpărat terenuri înscrise în titlul de proprietate s-a încheiat un act de ieşire din indiviziune, autentificat sub nr. 7145 din 23.12.2004 de B.N.P. O.A., însă din declaraţiile depuse la dosar rezultă că pârâtul S.D.C. a vândut mai multe terenuri către aceste persoane, tot el încasând şi preţul pe majoritatea dintre aceste terenuri, reclamantul încasând preţul doar de la F.I.C., C.A., D.G., F.A.V., iar parţial a primit şi de la B.N.M., W.O. şi W.M.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, declară apel pârâtul S.D.C., fără ca apelul să fie motivat prin cererea de declarare.
La primul termen de judecată în apel, apelantul depune cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.
Intimatul reclamant depune întâmpinare prin care invocă nemotivarea în termen a apelului, iar pe fond solicită respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr. 310/A/2009 Tribunalul Hunedoara respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul S.D.C.
Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a reţinut că hotărârea primei instanţe s-a întemeiat pe probatoriul administrat în cauză, respectiv pe expertiza topografică care a identificat şi evaluat terenurile şi proba cu înscrisuri, rezultând că pârâtul a înstrăinat o mare parte din imobile, inclusiv cele care s-ar fi cuvenit reclamantului.
La instanţa de fond pârâtul, legal citat, inclusiv cu menţiunea „personal la interogatoriu” nu s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat administrarea de probe, în apel, potrivit dispoziţiilor art. 292 alin.1 Cod procedură civilă, neputându-se invoca motive noi, mijloace de apărare sau dovezi care nu au fost învederate primei instanţe.
Pentru cele menţionate, în temeiul dispoziţiilor art.296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul S.D.C., prin care a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru motivul de recurs prevăzut de art. 312 pct.5 coroborat cu art. 304 pct.5 şi art. 137 Cod procedură civilă. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului declarat şi schimbării în tot a hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate.
În motivarea recursului se arată că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv ale art. 294 şi 295 Cod procedură civilă, întrucât nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de apelant, deşi acestea erau excepţii de fond, peremptorii şi de ordine publică, putând fi invocate şi din oficiu de către instanţa de apel. În al doilea rând, s-au depus înscrisuri autentice, pe care instanţa a refuzat să le primească, îndrumând partea la serviciul registratură.
Al doilea motiv de recurs vizează greşita aplicare a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 6731 şi art. 728 Cod civil.
Se susţine că pentru a dispune un partaj este necesar ca părţile să aibă calitatea de coproprietari. Or, la data pronunţării sentinţei, nici reclamantul şi nici pârâtul nu mai deţineau terenuri în proprietate, fiind toate înstrăinate prin acte autentice.
Pe fondul cauzei se arată că în mod greşit s-a reţinut faptul că pârâtul ar fi înstrăinat terenuri cu depăşirea cotei ce îi revenea, în condiţiile în care prin înscrisurile autentice depuse la dosar s-a făcut dovada că ambele părţi au semnat actele de înstrăinare şi au încasat preţul, astfel că peste conţinutul unui act autentic nu este admisibilă nici o altă probă.
Intimatul S.O. a depus întâmpinare (concluzii scrise) prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către pârât. Se arată că pe tot parcursul soluţionării dosarului la instanţele de fond pârâtul a avut o atitudine pasivă, nu a depus întâmpinare, nu a solicitat probe şi nu a participat la expertiza efectuată. Apelul nu a fost motivat, astfel că instanţa nu putea analiza decât motivele de ordine publică şi formele de procedură dacă au fost respectate, or acestea au fost respectate atât de către judecătorie cât şi de instanţa de apel.
Au fost depuse, în copie, contracte de vânzare cumpărare autentice.
CURTEA, verificând legalitatea deciziei atacate, a reţinut următoarele:
În faţa primei instanţe, pârâtul nu s-a prezentat şi nu a propus probe. După pronunţarea sentinţei, pârâtul declară apel, pe care nu-l motivează o dată cu declararea apelului, la primul termen de judecată acesta solicitând termen pentru angajarea unui apărător. La termenul următor, la care cauza rămâne în pronunţare, în practicaua deciziei nu apare menţiunea dacă cauza a fost apelată la a doua strigare sau în ordinea listei.
Există însă menţiunea că după rămânerea în pronunţare a cauzei, respectiv la ora 11,00 s-a prezentat avocat M.C. în substituirea avocatului M.V., pentru apelantul-pârât, solicitând a fi luată prezentă în cauză şi a i se permite să depună la dosar acte. Instanţa a adus la cunoştinţă acesteia că la apelarea cauzei la dosar nu a fost depusă delegaţie de reprezentare a apelantului-pârât şi i-a pus în vedere să depună acele solicitate prin serviciul registratură al instanţei.
Mandatarul apelantului se supune dispoziţiei instanţei şi depune prin serviciu registratură „concluzii scrise” prin care solicită redeschiderea dezbaterilor în vederea discutării excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi pasive, având în vedere că potrivit înscrisurilor ataşate la concluziile scrise părţile au înstrăinat toate terenurile înscrise în titlul de proprietate, astfel că nu mai au calitatea de coproprietari şi nu mai există terenuri care să poată fi partajate.
Având în vedere înscrisurile ataşate la concluziile scrise şi care nu au fost cusute la dosar, cu excepţia unui singur contract de vânzare cumpărare, instanţa a încălcat prevederile art. 129 Cod procedură civilă când nu a redeschis dezbaterile pentru a clarifica aspectele invocate prin concluziile scrise şi anume dacă părţile mai au calitatea de coproprietari asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate, respectiv dacă în patrimoniul părţilor se mai regăsesc aceste terenuri sau au fost înstrăinate prin contractele autentice de vânzare cumpărare invocate.
În condiţiile în care în faţa instanţei s-a invocat necesitatea redeschiderii dezbaterilor pentru a se clarifica calitatea procesuală activă şi pasivă a părţilor în baza rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanţa trebuia să redeschidă dezbaterile, chiar dacă, de principiu, potrivit art. 151 Cod procedură civilă redeschiderea dezbaterilor este lăsată la latitudinea instanţei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât in susţinerea celor afirmate apelantul a depus acte care nu au fost puse în discuţia părţilor, încălcându-se principiul contradictorialităţii.
Curtea Europeană, definind principiul contradictorialităţii ca o componentă a garanţiilor unui proces echitabil, a afirmat că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi. În lipsa unei dezbateri contradictorii cu toate părţile implicate despre cererea apelantului privitoare la înstrăinarea unor terenuri dintre cele supuse partajului şi efectele acestei înstrăinări asupra acţiunii principale şi, în special, asupra apelului pârâtului, este încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a dreptului omului, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
Refuzul instanţei de a primi concluziile avocatului prezent înainte de închiderea şedinţei de judecată, de a redeschide dezbaterile şi nediscutarea tuturor cererilor părţilor, inclusiv excepţiile invocate de apelant şi cererea în probaţiune, încalcă şi principiul oralităţii şi al dreptului la apărare.
Faţă de cele menţionate, Curtea a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, instanţă care în baza efectului devolutiv al apelului va face verificări în ce măsură părţile mai au calitatea de coproprietari ai terenurilor înscrise în titlul de proprietate (din analiza sumară a contractelor de vânzare cumpărare depuse la dosar ar rezultă că părţile au înstrăinat o suprafaţă de 92.595 mp din totalul de 108.958 mp înscrisă în titlul de proprietate), dacă aceste terenuri înstrăinate coincid cu cele din titlu şi să efectueze partajul numai cu privire la terenurile ce se mai află în coproprietatea părţilor.
