Durata arestării preventive raportat la termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraf 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Durata rezonabilă a arestării preventive se apreciază funcţie de complexitatea cauzei, poziţia procesuală a inculpatului, de diligenţele depuse de instanţe pentru rezolvarea cu celeritate a cauzei. Măsurile de prevenţie, ca măsuri procesuale, au caracter provizoriu şi sunt luate în funcţie de anumite împrejurări concrete legate de cauza penală. Tocmai pentru a nu anticipa o pedeapsă privativă de libertate
Prin încheierea de şedinţă din 10.09.2008 Tribunalul Braşov, făcând aplicaţiunea prevederilor art. 139 alin. 1, 35 Cod procedură penală admiţând cererea formulată de inculpatul PALIMARICIUC MARICEL MARIAN a dispus înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fixându-i potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 11 şi alin. 12 Cod procedură penală anumite obligaţii sub sancţiunea revocării acestei din urmă măsuri neprivative de libertate.
Faţă de inculpat, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. 1 şi 2 Cod penal, art. 208, alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, e, g şi i. Cod penal (2 fapte), art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g şi i. Cod penal, art. 208 alin. 4, art. 209 alin. 1, lit. a, e, g şi i. Cod penal, art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1, lit. a, e, g şi i., alin. 4 Cod penal, art. 20 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, e, g şi i. Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus iniţial arestarea sa preventivă în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit.a1 Cod procedură penală, pentru ca ulterior să-i fie înlocuită măsura cu una restrictivă de libertate apreciindu-se că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea primei măsuri.
Prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2007 Tribunalul Braşov a revenit la măsura arestării preventive urmare a nerespectării obligaţiilor impuse inculpatului emiţând un mandat european de arestare preventivă pe care l-a transmis potrivit art. 83 din Legea nr. 302/2004 modificată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 mai 2008 Tribunalul Braşov a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 31 mai 2007 emis de către Tribunalul Braşov pe numele inculpatului Palimariciuc Maricel Marian pentru o durată de 30 de zile de la prinderea sa efectivă, potrivit încheierii de şedinţă din data de 22 mai 2007, a fost pus în executare la data de 20 mai 2008, dată la care acest inculpat a fost depus în Arestul I.P.J. Braşov şi este valabil până la data de 18.06.2008 inclusiv.
La termenul din data de 21.05.2008 tribunalul a procedat la audierea acestui inculpat potrivit art. 150 alin. 2 Cod procedură penală.
Ulterior, prin încheierile de şedinţă din 18.06.2008 şi 13.08.2008, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. 1, 3 Cod procedură penală, Tribunalul Braşov a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului Palimariciuc Maricel Marian.
Tribunalul, apreciind că durata arestării preventive scursă începând cu data de 20.05.2008 până la zi urmează a se adăuga celei anterioare, însumând o durată ce depăşeşte termenul rezonabil, că în acest interval de timp inculpatul a conştientizat importanţa respectării măsurii preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu, abordând un comportament total diferit de cel avut anterior, a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 139 alin. 1, 35 Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a declarat recurs, care urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Dacă potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional ea neputându-se prelungi dincolo de limite rezonabile, în speţă, durata arestării preventive a inculpatului (2 ani şi 3 luni) a depăşit limitele rezonabile impuse de art. 5 paragraf 3 din convenţia Europeană a drepturilor Omului, încât persistenţa motivelor plauzibile de a crede că a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea sa de libertate, prelungirea ei în continuare depăşind limitele la care fac referire dispoziţiile C.E.D.O.
Este adevărat că acel grad de complexitate a cauzei este unul ridicat, dat fiind numărul infracţiunilor comise şi numărul participanţilor implicaţi în materializarea lor, însă nu trebuie confundate noţiunile de “termen rezonabil de judecare a unei cauze” cu “durata rezonabilă” pe care trebuie să o aibă arestarea preventivă. Dacă dispoziţia cuprinsă în art. 6 paragraf 1 se întinde asupra tuturor justiţiabililor şi are ca scop să îi protejeze împotriva duratei excesive a procedurii; în materie penală ea vizând în mod special evitarea prelungirii pe o perioadă mai mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului, art. 5 paragraf 3 se referă la persoanele aflate în detenţie preventivă şi cere o diligenţă sporită pentru procedurile de acest tip. Tocmai din acest punct de vedere intervalul prevăzut de art. 5 se deosebeşte de cel prevăzut de art. 6.
Văzând că instanţa de fond a intrat în probaţiune, a respins prezentul recurs, făcând în final aplicarea prevederilor art. 38515, pct. 1 lit. b. Cod procedură penală.
Decizia penală nr. 670/R din 12 septembrie 2008 – M.B.
3
