Deliberând asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin s.p. nr. 789/21.04.2009 a Judecatoriei Ploiesti, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen., s-a respins ca nefondata plângerea formulata de petentul B.A. împotriva Rezolutiei nr. 3615/P/2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti si a Rezolutiei nr.2703/II/2/2008 a Prim Procurorului de pe lânga Judecatoria Ploiesti, în contradictoriu cu intimatii C.G. si C.M., fiind mentinuta solutia dispusa prin actele atacate.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin Rezolutia nr.3615/P/2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorii C.Mi. si C.G. sub aspectul savârsirii infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art.180 alin.2 C.pen, considerându-se ca fapta nu a fost savârsita de acestia.
Prin Rezolutia nr.2703/II/2/2008 a Prim Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti, a fost respinsa plângerea petentului B.A., fiind mentinuta solutia dispusa prin Rezolutia nr.3615/P/2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti.
Instanta de fond, cercetând actele dosarului, a apreciat ca cele doua rezolutii sunt legale si temeinice, probatoriul administrat în cauza, atât în fata instantei, cât si în cursul urmaririi penale, fiind suficient în a crea convingerea completului de judecata ca urmarirea penala a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul a reiterat exceptia de nulitate a declaratiilor martorilor, întrucât au fost scrise pe coala alba, iar nu pe formularul specific, fara sa fie consemnat juramântul de martor.
Cu ocazia sustinerilor recursului, petentul a mai invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9, având în vedere ca instanta de fond nu a motivat solutia data .
Tribunalul, examinând hotarârea recurata în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p., constata ca recursul este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 2781 C.p.p., dupa respingerea plângerii facute potrivit disp. Art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
Dispozitiile procedurale speciale cuprinse în art. 2781 C.p.p. si care reglementeaza procedura de solutionare a plângerii formulate împotriva solutiilor de netrimitere în judecata, se completeaza cu dispozitiile generale cuprinse în Titlul II, Capiltolul II al Codului de procedura penala, care reglementeaza judecata în prima instanta.
Art. 356 C.p.p. reglementeaza continutul partii expozitive a unei sentinte penale, dispozitii din care reiese ca instanta are obligatia de a analiza în concret probele care au servit ca temei pentru pronuntarea unei solutii în cauza.
Examinând sentinta penala atacata, Tribunalul constata ca într-adevar motivarea concreta a solutiei primei instante este mai mult decât lapidara, practic necuprinzând temeiurile concrete care au dus la formarea convingerii instantei în sensul ca cele doua rezolutii sunt legale si temeinice, urmarirea penala fiind efectuata cu respectarea dispozitiilor legale.
În legatura cu motivarea oricarei solutii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat, în mai multe cauze, inclusiv împotriva României, ca aceasta este o componenta a dreptului oricarei parti la un proces echitabil, drept statuat de dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Albina împotriva României, Curtea reitereaza principiile pe care le-a statuat în cauza Helle împotriva Finlandei, aratând ca notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna care nu a motivat decât pe scurt hotarârea sa sa fi examinat totusi în mod real problemele esentiale care i-au fost supuse.
Astfel, chiar daca judecatorul nu trebuie sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti, argumentele decisive pentru solutionarea cauzei vor trebui totusi sa-si gaseasca reflectare în hotarâre.
Tribunalul constata astfel ca într-adevar în cauza este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C.p.p., respectiv hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza solutia, motiv de casare care a fost invocat de recurent si care duce la solutia admiterii recursului, a casarii sentintei si a rejudecarii cauzei de catre prima instanta.
În legatura cu celelalte critici ale recurentului, acestea urmeaza a fi avute în vedere de catre prima instanta, cu ocazia rejudecarii.
Concluzionând, Tribunalul urmeaza ca în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. c C.p.p. sa admita recursul, sa caseze sentinta atacata si sa dispuna trimiterea cauzei spre rejudecare de catre prima instanta.
Totodata, în baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmeaza sa ramâna în sarcina acestuia.
