Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 400 din 11.03.2009
Întreruperea executarii pedepsei din motive medicale. Posibilitatea internarii sub paza. Aprecierea pericolului pentru ordinea publica. Criterii. Incidenta CEDO.
1. În lipsa unei definitii legale a pericolului pentru ordinea publica prevazut de art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit.a C. pr. pen. si în absenta unor criterii legale de evaluare, acest pericol poate fi apreciat prin raportare la gravitatea infractiunii pentru care s-a dispus condamnarea, antecedentele penale ale persoanei condamnate, durata executata din pedeapsa si comportamentul persoanei condamnate pe perioada privarii sale de libertate, dar si având în vedere controlul exercitat asupra condamnatului pe perioada întreruperii, conform art.4531 C. pr. pen.
2. Chiar si în situatia în care se apreciaza ca lasarea în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, la solutionarea cererii de întrerupere a executarii pedepsei trebuie avute în vedere si dispozitiile art.3 din Conventia europeana a drepturilor omului si jurisprudenta constanta a Curtii de la Strasbourg, potrivit careia mentinerea în stare de detentie a unei persoane bolnave, poate constitui, în anumite conditii, un tratament inuman.
art. 3 din Conventia europeana a drepturilor omului
art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit.a C. pr. pen.
Prin sentinta penala nr. 8 din 7.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sectia a II-a penala a fost admisa cererea formulata de petentul condamnat S.A., s-a dispus întreruperea executarii pedepsei de 15 ani închisoare aplicata petentului în baza sentintei penale nr.72 din 5.02.2002 a Tribunalului Bucuresti – sectia a II-a penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr.512 din 4.02.2003 a C.S.J. pe o perioada de 3 luni de la efectuarea interventiei neurochirurgicale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri.
S-a stabilit ca pe durata întreruperii executarii, petentul condamnat sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a municipiului Bucuresti decât în conditiile în care prezinta bilet de internare la o clinica din afara acestei unitati administrative;
b) sa se prezinte la sectia de politie din raza sectorului 4, în raza careia acesta îsi are domiciliul, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat;
c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei care a dispus întreruperea executarii pedepsei;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
Condamnatul a fost obligat sa nu se apropie de membrii familiei victimei si nici de persoanele cu care a participat la comiterea faptei.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca petentul S.A. a cerut întreruperea executarii pedepsei pe motive de sanatate, solicitând efectuarea unei expertize medico-legale care sa constate afectiunile de care sufera precum si faptul ca pentru tratarea acestora se impune întreruperea executarii pedepsei.
În dovedirea cererii, instanta a încuviintat proba solicitata de condamnat, iar din cuprinsul raportului de expertiza medico-legala nr.A1/10671/2008 din 12.11.2008 a rezultat ca petentul condamnat prezinta diagnosticul “hernie de disc lombara L4 – cu indicatie neurochirurgicala” pentru care necesita interventie în acest sens urmata de recuperarea neuromotorie, care nu se poate efectua în cadrul retelei sanitare a A.N.P., ci numai prin internare în clinici de profil, apartinând Ministerului Sanatatii, pe o perioada de 3 luni.
Fata de cele învederate, tribunalul a constatat ca în raport cu cazurile si conditiile prevazute de lege pentru întreruperea executarii pedepsei, cererea condamnatului Stefan Aurel este admisibila, întrucât sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege conform art.455 raportat la art.453 alin.1 lit.a C. pr. pen..
Starea de sanatate precara a acestuia impune o interventie chirurgicala, iar pentru perioada postoperatorie, în reteaua sanitara a AN.P. nu se pot crea conditiile recuperarii neuromotorii a detinutului.
Tribunalul a mai apreciat ca si cea de-a doua conditie pentru întreruperea executarii pedepsei este îndeplinita, si anume faptul ca lasarea în libertate a petentului condamnat nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, apreciat în functie de durata de 7 ani care a petrecut-o în mediu privat de libertate, împrejurarile comiterii faptei, conduita buna a inculpatului înainte de comiterea faptei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca pedeapsa cu închisoare are ca scop remodelarea educationala a individului care a comis fapte antisociale si în niciun caz agravarea pedepsei prin aparitia unor suferinte de ordin fizic, chiar daca acestea sunt datorate unor boli ale detinutului.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv ca în mod gresit s-a apreciat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.453 lit.a C. pr. pen., având în vedere ca potrivit raportului de expertiza medico-legala, boala condamnatului poate fi tratata prin internare cu paza asigurata de Administratia Nationala a Penitenciarelor.
Se sustine în motivarea recursului ca nu este îndeplinita nici cea de-a doua conditie prevazuta de art.453 lit.a C. pr. pen., deoarece petentul a fost condamnat pentru savârsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, faptele s-au petrecut în loc public, arma crimei a fost adusa la fata locului la solicitarea inculpatului, iar dupa comiterea faptei, acesta a încercat sa fuga si a aruncat cutitul, care nu a mai putut fi gasit. Fata de modalitatea în care au fost savârsite infractiunile dar si de atitudinea ulterioara a condamnatului, se apreciaza ca acesta prezinta pericol ridicat pentru ordinea publica, neavând relevanta sub acest aspect ca a executat o perioada de 7 ani din pedeapsa.
Se mai arata ca instanta trebuia sa respinga cererea de întrerupere, întrucât numai prin aceasta modalitate se realizeaza garantia ca petentul nu va mai comite fapte de genul celor mentionate.
Pe cale de consecinta, se solicita admiterea recursului, casarea sentintei si respingerea cererii de întrerupere a executarii pedepsei.
În vederea solutionarii recursului, Curtea a solicitat de la locul de detentie relatii referitoare la comportamentul condamnatului pe perioada privarii de libertate, relatii privind dosarul medical al acestuia si posibilitatea efectuarii interventiei chirurgicale prin internare sub paza, precum si relatii referitoare la motivele ce au împiedicat internarea sub paza a condamnatului.
De asemenea, în temeiul art.124 alin.2 C. pr. pen., s-au solicitat lamuriri de la Institutul National de Medicina legala Dr. Mina Minovici, referitor la consecintele neefectuarii ori întârzierii în efectuarea interventiei chirurgicale, precum si temeiul pentru internarea sub paza a condamnatului, asa cum s-a recomandat în raportul de expertiza medico-legala.
Au fost depuse la dosar caracterizarea condamnatului eliberata de Penitenciarul Bucuresti Rahova, copia unui referat medical si a altor acte medicale privindu-l pe condamnat si adresa emisa de Administratia Nationala a Penitenciarelor prin care se comunica instantei ca interventia neurochirurgicala se poate efectua sub internare sub paza în temeiul art.27 alin.1 si 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006.
De asemenea, s-a depus la dosar adresa emisa de INML, în care se arata urmatoarele: Potrivit normelor metodologice în vigoare, orice interventie chirurgicala se realizeaza numai cu acordul bolnavului, ca în hernia de disc lombara simptomatologia este generata de compresiunea radacinilor nervoase de catre discul vertebral herniat, compresiune care poate duce chiar la pareza (paralizia) membrelor inferioare. În cazul condamnatului S.A., diagnosticul de hernie de disc lombara a fost confirmat prin examenul RMN înca din aprilie 2008, iar consultul neurochirurgical care a recomandat efectuarea interventiei chirurgicale, a fost realizat în 7.10.2008 si nu a relevat aparitia acestor complicatii. Faptul ca pâna la momentul actual susnumitul nu a fost operat, înseamna, cel mai probabil, ca boala nu s-a agravat. În cazul aparitiei acestor complicatii, care constituie o urgenta, susnumitul ar fi fost internat cu paza într-o clinica neurochirurgicala apartinând Ministerului Sanatatii. Aspectele susmentionate precum si dispozitiile legale care mentioneaza doua conditii ce trebuie îndeplinite pentru întreruperea executarii pedepsei (una medicala si cealalta referitoare la pericolul concret pentru ordinea publica), au constituit temeiul pentru care INML a propus si varianta realizarii interventiei neurochirurgicale prin internare cu paza.
Examinând cauza în temeiul art.3859 alin.1 si 3 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca recursul este fondat, însa pentru alte considerente decât cele invocate de Parchet.
Într-adevar, dispozitiile art.453 lit.a C. pr. pen., astfel cum au fost modificate prin OUG nr.60/2006, stabilesc doua conditii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune întreruperea executarii pedepsei.
În ceea ce priveste prima conditie, se constata ca aceasta vizeaza starea de sanatate a persoanei condamnate si, în acest sens, trebuie sa se dovedeasca pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala care face imposibila executarea pedepsei.
Sub acest aspect, se constata ca, asa cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala efectuat cu ocazia solutionarii cauzei în fata primei instante, condamnatul S.A. prezinta diagnosticul de Hernie de disc lombara, cu indicatie neurochirurgicala. Patologia neurochirurgicala pe care o prezinta susnumitul necesita interventie chirurgicala programata initial pentru data de 26.11.2008, urmata de recuperare neuromotorie, care nu se pot efectua în cadrul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, ci numai prin internare în clinici de profil, apartinând Ministerului Sanatatii pe o perioada de 3 luni.
În raportul de expertiza medico-legala se solicita instantei sa stabileasca modalitatea prin care se poate realiza tratamentul recomandat, respectiv fie prin punere în libertate pe o perioada de 3 luni, fie prin internare cu paza asigurata de Administratia Nationala a Penitenciarelor.
Referitor la aceasta ultima posibilitate de efectuare a interventiei chirurgicale, în lipsa unor dispozitii prevazute în Codul de procedura penala (art.1391 se refera exclusiv la persoanele arestate preventiv), constatând ca nici în raportul de expertiza medico-legala si nici în motivarea scrisa a recursului declarat de Parchet nu s-a indicat temeiul legal al internarii sub paza, Curtea a solicitat relatii, iar Administratia Nationala a Penitenciarelor a comunicat ca este vorba despre dispozitiile art.27 alin.1 si 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006.
Curtea retine ca potrivit art.27 alin. 1 si 2 din Hotarârea nr. 1897 din 21 decembrie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006, articol ce reglementeaza internarea si externarea persoanelor private de libertate: “(1) Serviciile medicale spitalicesti se realizeaza prin internare în penitenciarele-spital, precum si în alte unitati sanitare de profil, aflate în relatii contractuale cu casa de asigurari sociale de sanatate. (2) Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de trimitere eliberat de catre medicul curant sau de catre medicul de specialitate.”
Potrivit art. 24 alin.4 din Ordinul nr. 1361/C-1016 din 4 iunie 2007 privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administratiei Nationale a Penitenciarelor: “Urgentele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în unitate se interneaza în spitalul cel mai apropiat, cu înstiintarea conducerii penitenciarului privind situatia ivita, în vederea asigurarii mijlocului de transport si a escortei necesare.”
Examinând continutul dispozitiilor legale de mai sus, se constata ca art.27 alin. 1 si 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 nu indica în mod expres posibilitatea internarii sub paza, o asemenea posibilitate fiind prevazuta numai pentru situatia unor urgente medicale, când internarea si efectuarea unor interventii chirurgicale nu sufera amânare.
Rezulta, astfel, ca posibilitatea internarii sub paza nu este reglementata prin dispozitii legale exprese, asa încât aceasta procedura ramâne la aprecierea Administratiei Nationale a Penitenciarelor, aspect evidentiat chiar în cauza de fata. Condamnatul a fost programat pentru efectuarea interventiei chirurgicale pentru data de 26.11.2008 si apoi reprogramat de înca trei ori în decurs de 4 luni, la 3.12.2088, 9.12.2008 si la 2.03.2009, însa transferul sau într-o unitate sanitara apartinând Ministerului Sanatatii nu a fost efectuat, iar Administratia penitenciarului nu a oferit nicio explicatie în acest sens.
Rezulta, asadar, ca internarea sub paza constituie o procedura ce poate fi doar dedusa din interpretarea mai multor dispozitii legale, a carei certitudine este pusa însa la îndoiala, fiind lipsita de obligatii concrete stabilite în sarcina administratiei penitenciarului, iar în cazul în care se considera ca este reglementata din punct de vedere legal, este foarte greu de pus în aplicare, nu numai datorita inconvenientelor pentru Administratia Nationala a Penitenciarelor, ci si pentru unitatile spitalicesti civile.
Pe de alta parte, asa cum s-a aratat, în lipsa unor dispozitii legale clare, internarea sub paza ramâne întotdeauna la aprecierea discretionara a conducerii penitenciarului, fara sa existe garantii suficiente în ceea ce priveste punerea sa în aplicare.
Cât priveste cea de-a doua conditie prevazuta de dispozitiile legale ce reglementeaza întreruperea executarii pedepsei, respectiv pericolul concret pentru ordinea publica pe care pe care l-ar prezenta lasarea în libertate a persoanei condamnate, se constata ca legea nu defineste acest pericol si, mai mult, nu indica reperele în functie de care trebuie evaluat si stabilit acest pericol.
În opinia Curtii, asemenea criterii nu pot fi decât cele referitoare la infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea, antecedentele penale ale persoanei condamnate, durata ce a fost executata din pedeapsa, precum si comportamentul persoanei condamnate pe perioada privarii sale de libertate.
În plus, la aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie avute în vedere si dispozitiile art.4531 C. pr. pen., potrivit carora pe durata întreruperii executarii pedepsei, instanta impune condamnatului o serie de obligatii ce se constituie într-un control exercitat asupra acestuia pe perioada în care este lasat în libertate.
În acest sens, se retine ca S.A. a fost condamnat pentru o infractiune cu grad de pericol social foarte ridicat, respectiv omor deosebit de grav, iar din hotarârea de condamnare rezulta caci susnumitul nu a evitat conflictul ci, dându-si seama ca va avea loc o înfruntare cu grupul din care facea parte victima, nu a parasit locul în care se afla, ci i-a cerut surorii sale sa-i aduca un cutit, pe care l-a si folosit pentru comiterea infractiunii.
Pe de alta parte, asa cum rezulta din caracterizarea eliberata de Penitenciarul Bucuresti Rahova, condamnatul mentine legatura cu familia, fiind vizitat de parinti, de rude si de prieteni. Pe perioada executarii pedepsei a manifestat, în general, un comportament adecvat cerintelor institutionale, a stabilit relatii neconflictuale cu celelalte persoane private de libertate, a participat la activitati culturale, artistice si recreative, contribuind la realizarea “Gazetei detinutului” la Penitenciarul Jilava, participând la programele “Psihologie practica”, “Arta de a face fata conflictelor”, cursul de limba engleza si a scris articole pentru revista sectiei.
În perioada aprilie 2000 – iunie 2008 a fost recompensat de 13 ori pentru implicare în activitati ca responsabil de camera si pentru activitatile educative si culturale, fiind si sanctionat de 4 ori pentru automutilare, amenintari, nesupunere la perchezitie si instigarea altor persoane private de libertate la savârsirea de abateri disciplinare
Condamnatul nu este considerat ca facând parte din categoria persoanelor private de libertate cu grad sporit de risc.
Concluziile evaluarii psihologice surprind o personalitate cu tendinta de introversie, rezervata si prudenta în relationare. Prezinta anumite trasaturi accentuate si de particularitatile mediului privativ de libertate: usoara stare de anxietate, vulnerabilitate la situatii stresante, respingerea de impuneri sau restrictii. În prezent este o persoana cu disponibilitate pentru cooperare si autocontrol comportamental (fila 41 din dosarul de recurs).
În acelasi sens, mai trebuie retinut ca susnumitul nu este cunoscut cu antecedente penale, a comis infractiunile pentru care este condamnat la vârsta de 19 ani si 11 luni si pâna în prezent a executat din pedeapsa o perioada de 8 ani si 3 luni.
Cele mai sus expuse evidentiaza o diminuare a periculozitatii pe care o prezinta condamnatul S.A.. Desi infractiunea pentru care a fost condamnat este deosebit de grava, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a savârsit fapta la o vârsta frageda, când personalitatea sa era în formare, iar comportamentul pe perioada executarii pedepsei arata ca functia de reeducare a acesteia s-a realizat, întrucât într-o perioada lunga de timp, condamnatul a avut un comportament deosebit. Cât priveste sanctiunile ce i-au fost aplicate, se impune a observa ca din cele patru, trei au fost aplicate dupa instalarea bolii si stabilirea diagnosticului ce necesita efectuarea interventiei chirurgicale, ultima dintre acestea fiind aplicata în data de 8.12.2008, dupa doua programari pentru operatie, neurmate de efectuarea interventiei chirurgicale, asa încât, este rezonabil sa se considere ca se datoreaza starii de neliniste si de surescitare a condamnatului, generata de boala si de imposibilitatea de a beneficia de tratamentul chirurgical.
Chiar si în situatia în care, în baza criteriilor mai sus enuntate, s-ar stabili existenta pericolului concret pentru ordinea publica, Curtea apreciaza ca la solutionarea cererii de întrerupere a executarii pedepsei trebuie avute în vedere si dispozitiile art.3 din Conventia europeana a drepturilor omului si jurisprudenta constanta a Curtii de la Strasbourg, potrivit careia mentinerea în stare de detentie a unei persoane bolnave, poate constitui, în anumite conditii, un tratament inuman interzis de art.3 din CEDO.
În acest sens, trebuie amintit ca potrivit dispozitiei mai sus enuntate: “Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.
În aplicarea acestei dispozitii din Conventie, jurisprudenta Curtii de la Strasbourg a fost constanta în a afirma ca interdictia mai sus enuntata este absoluta, ca nu comporta nici o derogare, chiar în situatia existentei unui pericol public ce ameninta viata natiunii (cauzele Ribitsch c. Austriei, Aksoy c. Turciei, Assenov si altii c. Bulgariei, Selmouni c. Frantei, Dikme c. Turciei) si ca natura infractiunii imputate sau comportamentul detinutului sunt lipsite de pertinenta în aprecierea respectarii art.3 din Conventie (cauzele H.R.L. c. Frantei, Labita c. Italiei, Kudla c. Poloniei).
Din aceasta perspectiva, se apreciaza ca si în cauza de fata sunt aplicabile dispozitiile din Conventia europeana a drepturilor omului.
Pe de o parte, posibilitatea internarii sub paza a condamnatului S.A. nu este o masura cu caracter realist, lipsa sa de certitudine fiind dovedita prin atitudinea manifestata de administratia penitenciarelor. Cu toate ca sustine existenta temeiului legal pentru internarea sub paza si în alte situatii decât cele de urgenta, ANP nu a pus în aplicare aceasta masura si nu a oferit vreo explicatie în acest sens, desi, considerând aplicabila o asemenea procedura, autoritatea penitenciara avea deplina putere de a dispune internarea sub paza, fara sa fie necesara interventia instantei de judecata si nici macar formularea unei cereri de întrerupere a executarii pedepsei.
Cu toate acestea, desi diagnosticul de hernie de disc lombara a fost confirmat prin examenul RMN înca din aprilie 2008, consultul neurochirurgical care a recomandat efectuarea interventiei chirurgicale a fost realizat la 7.10.2008, dupa introducerea cererii de întrerupere a executarii pedepsei, iar repetatele programari pentru efectuarea operatiei nu au fost respectate, deoarece în toata aceasta perioada de timp administratia penitenciara nu a luat masuri eficiente pentru a asigura internarea sub paza, ceea ce justifica aprecierea ca nici în viitor asemenea masuri nu vor fi luate, situatie în care efectuarea interventiei chirurgicale nu este posibila.
Pe de alta parte, asa cum rezulta din adresa Institutului National de Medicina Legala, consecintele neefectuarii interventiei chirurgicale sunt de o gravitate deosebita, constând în paralizia membrelor inferioare. Consideratiile referitoare la lipsa de urgenta a acestei interventii sunt apreciate de catre Curte ca nerelevante, întrucât se întemeiaza doar pe o presupunere si sunt contrazise chiar de raportul de expertiza medico-legala, în care se consemneaza constatarile medicului de specialitate si împrejurarea ca programarea pentru interventia chirurgicala s-a facut la un interval scurt de timp, de o luna si 3 saptamâni, urgenta fiind evidentiata si de reprogramarile ulterioare la intervale scurte de timp. Mai mult, desi nu se precizeaza în adresa INML, din modul de redactare al raspunsului înaintat instantei rezulta caracterul ireversibil al paraliziei si imposibilitatea prevederii momentului la care se poate produce respectiva consecinta.
Instanta este datoare, în aceasta situatie, sa evalueze situatia condamnatului si prin raportare la art.3 din CEDO si, constatând incidenta Conventiei, sa dea prioritate respectarii drepturilor omului, mai precis sa constate ca se impune cu necesitate întreruperea executarii pedepsei pentru a da condamnatului posibilitatea reala de a beneficia de interventia chirurgicala, absolut necesara pentru redresarea starii sale de sanatate, pentru a preîntâmpina, astfel, producerea unor consecinte ireversibile si de mare gravitate asupra integritatii fizice a condamnatului.
Altfel, executarea pedepsei s-ar transforma într-o cauza generatoare de tratament inuman, ceea ce este interzis de art. 3 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Fata de cele expuse, se apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru admiterea cererii, asa încât criticile formulate de Parchet sunt neîntemeiate.
Recursul va fi admis pentru motive de netemeinicie vizând durata întreruperii executarii pedepsei si continutul masurilor de supraveghere stabilite de catre instanta de fond.
Prima instanta a dispus întreruperea executarii pedepsei pe o perioada de 3 luni de la efectuarea interventiei neurochirurgicale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri.
Este adevarat ca în concluziile raportului de expertiza medico-legala se arata ca interventia chirurgicala trebuie sa fie urmata de o perioada de recuperare neuromotorie. Însa, pe de o parte, perioada recomandata de catre specialisti este de 3 luni, incluzând atât operatia cât si perioada de recuperare, iar pe de alta parte, efectuarea interventiei chirurgicale presupune acordul si vointa condamnatului. Din aceste motive, având în vedere scopul întreruperii executarii pedepsei, Curtea apreciaza ca aceasta perioada de 3 luni este suficienta, iar în situatia în care va fi necesara o prelungire a acestei perioade, condamnatul va putea sa formuleze, motivat, o noua cerere de întrerupere a executarii pedepsei.
Referitor la masurile de supraveghere, se constata ca prima instanta a stabilit cu caracter de generalitate obligatia condamnatului de a nu se apropia de membrii familiei victimei si de persoanele cu care a participat la comiterea faptei, iar pentru punerea în aplicare a acestei masuri este necesara indicarea concreta a acestor persoane. Altfel, organul de executare, respectiv organele de politie, ar fi în imposibilitate de a verifica respectarea obligatiei.
Pe cale de consecinta, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea a admis recursul declarat de Parchet, a casat în parte sentinta penala si rejudecând:
A dispus întreruperea executarii pedepsei aplicate condamnatului S.A. prin sentinta penala nr.72/2002 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a penala, pe o perioada de 3 luni de la data punerii în libertate.
Pe durata întreruperii executarii pedepsei a obligat condamnatul sa nu se apropie de membrii familiei victimei I.R.G., de persoana cu care a comis fapta, respectiv C.D., precum si de numitii D.R.R., P.V., Dinu Daniel Bogdan, V.V. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, mentinând celelalte obligatii stabilite prin sentinta recurata.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale.
Conform art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului, iar onorariul aparatorului din oficiu, în suma de 100 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justitiei.
8
