Legea nr.248/2005 restrângerea dreptului la libera circulatie conditii.


SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE: LEGEA NR.248/2005

RESTRÂNGEREA DREPTULUI LA LIBERA CIRCULATIE

CONDITII.

Potrivit Directivei nr.38/2004 si Regulamentului 1612/1968 ale Parlamentului, respectiv Consiliului European, limitarea libertatii de circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre ale uniunii se poate face doar pentru motive de ordine publica, sigurantei publice sau sanatate publica.

Masurile dispuse trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se bazeze exclusiv pe conduita personala a individului în cauza..

(Decizia civila nr.185/15 mai 2007)

(Dosar nr.8421/111/2006)

Prin sentinta civila nr. 322/C/2007 din 13 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 8421/111/2006, s-a respins cererea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti împotriva pârâtului M. I. si în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lânga Tribunalul Bihor, pentru restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca pârâtul a fost returnat din Italia la data de 26.11.2006, fiind gasit de autoritati lucrând fara forme legale. Potrivit art. 3 din Protocolul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Împotriva acestei sentinte, în termen a declarat apel petenta Directia Generala de Pasapoarte din Ministerul Administratiei si Internelor, solicitând admiterea cererii de restrângere a dreptului de libera circulatie privind pe pârâtul M.I., pe o perioada de cel mult 3 ani, în Italia.

În motivarea apelului se arata ca pârâtul a fost returnat din Italia la data de 18.11.2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat.

În baza acestui acord, nici autoritatile si nici instantele române nu au competenta de a cenzura actele si masurile dispuse de autoritatile italiene, masura expulzarii fiind de natura sa faca dovada deplina ca petentul în cauza nu a respectat conditiile de intrare si de sedere în Italia.

Se mai arata ca dreptul la libera circulatie este supus unor îngradiri, respectiv apararea securitatii nationale si a ordinii publice, în cauza în speta problema controlului migratiei ilegale din România spre statele europene prezentând interes atât pe plan intern cât si pe plan extern.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea a apreciat ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Începând cu data de 01 ianuarie 2007, odata cu aderarea României la Uniunea Europeana, limitarea libertatii de circulatie a cetatenilor români în tarile membre ale Uniunii Europene se poate face numai cu respectarea reglementarilor comunitare în domeniu, respectiv Directiva nr. 38/2004 si Regulamentul nr. 1612/1968, ale Parlamentului, respectiv Consiliului European.

Conform acestora, restrângerea dreptului la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii se poate face doar pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.

Masurile dispuse din motive de ordine publica sau siguranta publica trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se bazeze exclusiv pe conduita personala a individului în cauza, în sensul ca aceasta conduita trebuie sa reprezinte o amenintare reala, prezenta si suficient de serioasa la adresa unui interes fundamental al societatii.

Chiar daca acordurile încheiate de România cu unele state membre ale Uniunii Europene (inclusiv Italia) prevad conditii sumare de readmisie a cetatenilor, instanta nu poate dispune o restrângere a unui drept fundamental cum este dreptul la libera circulatie, fara evaluarea circumstantelor care impun o astfel de limitare, în raport cu toate datele relevate referitoare la persoana în cauza.

Întrucât în cauza nu s-a facut nici o dovada în legatura cu împrejurarile si cerintele mai sus evocate, Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat, fara cheltuieli de judecata.