Restrângerea dreptului la libera circulatie a cetatenilor români în strainatate este admisibila, în conditiile art. 38 si 39 din Legea nr. 248/2005 si dupa aderarea României la Uniunea Europeana pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 3738/118/2006, reclamantul M.A.I. – Directia Generala de Pasapoarte, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I., restrângerea dreptului la libera circulatie în statele membre ale Uniunii Europene pentru cel mult trei ani.
În motivare se arata ca, în fapt, pârâtul a fost returnat din Italia la data de 06.10.2006. Conform art. 38 lit.”a” din Legea nr. 248/2005, exercitarea dreptului la libera circulatie a cetatenilor români în strainatate poate fi restrâns pentru o perioada de cel mult trei ani, daca acestia au fost returnati dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acea tara.
Se arata ca dreptul la libera circulatie este în strânsa legatura cu respectarea legislatiei statului român si a tratatelor si conventiilor pe care România le-a ratificat, care fac parte din dreptul intern.
Prin sentinta civila nr.481 din 23.02.2007, Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantului ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca nu s-a facut dovada ca pârâtul a încalcat legile italiene, iar restrângerea dreptului sau de sedere pe teritoriul Italiei poate fi dispusa, conform Directivei nr. 64/221/1964 a Consiliului Europei, numai pentru motive legate de ordinea publica, siguranta publica a statului, ceea ce în cauza nu s-a probat.
Împotriva acestei sentinte,, în termen legal a declarat apel reclamantul Ministerul Internelor si Reformei Administrative – Directia Generala de Pasapoarte, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie invocând, în esenta, urmatoarele:
– restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie al pârâtului pe teritoriul Italiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natura sa aduca atingere ordinii publice din acel stat.
Dreptul la libera circulatie este consacrat ca un drept fundamental al omului, dar nu are caracter absolut, legea fiind cea care stabileste conditiile în care poate fi exercitat si, inclusiv, restrâns, atunci când este pusa în pericol siguranta sau ordinea publica din statul care a dispus expulzarea.
– pârâtul a fost returnat din Italia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat, iar autoritatile române nu au competenta de a cenzura actele si masurile dispuse de autoritatile italiene, care au apreciat ca sederea pârâtului pe teritoriul lor este ilegala.
Analizând legalitatea hotarârii apelate, în raport cu criticile reclamantului, se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 248/20 iulie 2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor români în strainatate, cetatenilor care îndeplinesc conditiile prevazute de lege le este garantat dreptul de a calatori în strainatate, de a emigra si de a reveni oricând în tara. Limitarea exercitarii dreptului cetatenilor români la libera circulatie se poate face numai temporar, în cazurile si conditiile prevazute de lege, iar în acest sens dispozitiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevad ca restrângerea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România si acel stat.
Conform art.2 alin.2 din Protocolul nr.4 la CEDO “orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.”
Acest drept nu este absolut, ci poate cunoaste limitari în cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art.2 paragrafele 3 si 4 din Protocolul mentionat, daca ele sunt prevazute de lege, urmaresc un scop legitim si sunt necesare intr-o societate democratica, necesitate analizata prin prisma raportului de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a dreptului în discutie si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În cauza, se retine ca, desi masura dispusa cu privire la intimatul pârât constituie o ingerinta în dreptul sau la libera circulatie, ea este compatibila cu exigentele art.2 din Protocolul 4 al C.E.D.O., fiind permisa de dispozitiile alin.3 si 4 ale acestui text.
Astfel, masura restrângerii dreptului la libera circulatie pe o perioada de pâna la trei ani este reglementata de o lege accesibila – Legea nr. 248/2005, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, urmareste un scop legitim si apare ca necesara într-o societate democratica.
Dreptul la libera circulatie este în strânsa legatura cu respectarea legislatiei statului român, precum si a tratatelor si conventiilor pe care România le-a ratificat si care fac, astfel, parte din dreptul intern.
În acelasi sens, art. 27 alin.(1) din Directiva 2004/36/CE din 29 aprilie 2004, prevede ca statele membre ale U.E. pot restrânge libertatea de circulatie si de sedere a cetatenilor Uniunii si a membrilor familiilor lor, indiferent de cetatenie, pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.
Masurile luate din motive de ordine sau siguranta publica trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauza, care trebuie sa constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii.
Aceste conditii, necesare pentru restrângerea exercitarii dreptului pârâtului la libera circulatie pe teritoriul Italiei pe o perioada de 6 luni, sunt îndeplinite în cauza deoarece pârâtul a patruns ilegal pe teritoriul acestui stat, anterior aderarii României la U.E., a fost retinut într-un centru de triere pentru straini si judecat pentru sedere ilegala în Italia.
Prin sederea ilegala pe teritoriul statului italian în perioada 05.03.2006 – 05.10.2006 pârâtul a adus atingere ordinii publice a acestei tari, încalcând legislatia statului italian cu privire la intrarea si la sederea în Italia a cetatenilor straini, care nu sunt membrii U.E. (la data savârsirii faptelor).
Considerentele ce preced conduc la concluzia ca restrângerea exercitarii dreptului pârâtului la libera circulatie pe teritoriul Italiei, pe o perioada de 6 luni, respecta principiul proportionalitatii între scopul legitim urmarit si gravitatea faptei savârsite astfel ca, în temeiul art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, coroborat cu art.296 din Codul de procedura civila, apelul reclamantului va fi admis si se va schimba în tot hotarârea primei instante, în sensul celor mai sus mentionate.
În acelasi sens, Decizia civila nr. 248/C/02.07.2007
