Libertatea de exprimare.
Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Art. 10 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;
Art. 2781 Cod procedură penală.
În conformitate cu art. 10 din C.E.D.O. “Exercitarea libertăţii de exprimare, ce comportă îndatoririi şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a mediului, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.
În consecinţă, plângerea formulată de G.M. în conformitate cu prevederile art. 2781 Cod procedură penală, invocând libertatea presei, nu este întemeiată, deoarece, intrând în posesia unor informaţii secrete de natură militară, acesta nu a adoptat conduita firească a unui jurnalist, de a le folosi în interes public, ci a preferat să le utilizeze în interes personal, nesupunându-se exigenţelor consacrate în art. 10 din CEDO şi de legislaţia naţională (Legea nr. 182/2002), în ce priveşte libertatea de exprimare şi de conformare specifică activităţii jurnalistice.
Prin ordonanţa din 15.08.2007 a D.I.I.C.O.T.,în temeiul art.249 şi art.10 lit.b1 Cod procedură penală combinat cu art.181 şi 91 Cod penal,s-a dispus,în ceea ce-l priveşte pe petentul G. M., scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative în cuantum de 800 lei,pentru infracţiunea prev.de art.19 alin.1 teza III-a din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României(culegere şi transmitere de informaţii cu caracter secret,prin orice mijloace,în afara cadrului legal).
Învinuitul G. M. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 16.02. ora 1630 – 18.02.2006.
În baza art.118 lit.b Cod penal şi art.59 din Legea 161/2003 s-a confiscat HDD Maxtor proprietatea SC “R” SA, aflat în dotarea învinuitului G.M.,învinuitul fiind obligat la plata sumei de 1912 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin aceeaşi ordonanţă învinuitul G. M. a fost scos de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev.de art.169 alin.4 Cod penal (divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului).
În temeiul art.45 comb.cu art.38 şi 34 lit.d Cod penal s-a disjuns din prezenta cauză cercetarea penală în legătură cu unele informaţii clasificate emise de o structură a armatei SUA, sub aspectul infracţiunii prev.de art.33 lit.d din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului (culegerea şi deţinerea în scopul transmiterii,ori punerea la dispoziţie de date şi informaţii despre obiective vizate de terorişti,fără drept).
Privind activitatea infracţională a învinuitului G. M. s-a reţinut de parchet următoarele:
Învinuitul G. M. este angajatul SC “R” SA, fiind corespondent local al publicaţiei “România Liberă”,în cadrul subredacţiei Brăila,din 01.09.2001.În această calitate deţine un calculator-proprietatea SC “R” SA în care s-a aflat instalat HDD-ul 2 proba nr.20.
G. M. se află relaţionat,prin natura activităţii de jurnalist,printre alţi colegi de breaslă,cu învinuitul O. S. şi martorul G. M. şi îi cunoaşte pe învinuiţii I.M. şi E. G. din perioada anterioară anului 2000.
Din fişa de antecedente penale a învinuitului rezultă că prin sentinţa penală nr.3 din 05.01.2000 a Judecătoriei Sf.Gheorghe, rămasă definitivă prin decizia penală nr.62/R/06.09.2000 a Tribunalului Covasna a fost condamnat la 5 milioane lei amendă pentru infracţiunea prev. de art.206 Cod penal.
Potrivit propriilor declaraţii învinuitul prestează activitate de jurnalist acoperind toate domeniile,inclusiv zona militară şi cea de jurnalism de investigaţie – din anul 1991,context în care a publicat mai multe articole,reportaje,anchete jurnalistice din domeniul militar şi poliţienesc.
În data de 02.07.2005 a primit de la învinuitul O. S. CD 2 proba nr.2,pe care în datele de 03.07.2005 ora 12 h 53 min singur şi în o5.07.2005 între orele 21 h 41 min – 23 h o5 min împreună cu martorul I. G. l-a vizualizat,remarcând marcajele de clasificare a documentelor văzute . Cu acest prilej(05.07.2005) învinuitul a cules date despre caracterul,importanţa şi natura informaţiilor de natură militară conţinute pe CD 2 proba nr.2 de la ofiţerul M.Ap.N.în rezervă I. G.
În data de 10.12.2005 între orele 19 h 33 min – 19 h 51 min la domiciliul său şi pe PC-ul ce-i aparţine, învinuitul a vizualizat împreună cu învinuitul I. M. şi învinuitul E. G. informaţiile secrete de stat şi secretele de serviciu denumite generic “RoArmy”, după care a transmis CD 2 proba nr.2 celor doi învinuiţi.
În data de 15.12.2005,între orele 13 h 18 min – 13 h 25 min,aflându-se la domiciliul învinuitului E. G. a vizionat din nou informaţiile “Ro Army” împreună cu acesta,pe PC-ul aparţinând învinuitului E. şi cu învinuitul I. M..
b)urmarea socialmente periculoasă produsă a constat în înfrângerea inviolabilităţii secretului de stat şi secretului de serviciu conţinut de informaţiile “RO Army” şi diseminarea acestor informaţii altor persoane.
c)între actele exterioare de conduită şi urmarea socialmente periculoasă produsă există raporturi de cauzalitate de la cauză la efect.
2.Latura subiectivă.
Învinuitul G. M. a acţionat cu intenţie directă – art.19 pct.1 lit.a din Codul penal.
Scopul acţiunilor învinuitului a fost acela de a se face remarcat ca jurnalist de investigaţie în mediul jurnalistic local(Focşani),eventual din teribilism” conform propriilor sale declaraţii,nerezultând alte motivaţii de orice altă natură.
În legătură cu informaţiile “Ro Army”învinuitul nu a adoptat conduita firească a unui jurnalist,de a le folosi în interes public,ci a preferat să le utilizeze în interes personal,nesupunându-se exigenţelor consacrate,în ce priveşte libertatea de exprimare şi de informare specifică activităţii jurnalistice şi nu numai. În această manieră învinuitul a profitat de o informaţie obţinută în consideraţia calităţii sale de jurnalist pentru atingerea unor alte scopuri decât cele exclusiv jurnalistice. În mod repetat,învinuitul a cules date în legătură cu importanţa informaţiilor “Ro Army” de la persoane avizate,tocmai pentru a-şi dimensiona scopurile extra jurnalistice.
Fapta învinuitului G. M. constând în aceea că,în data de 02.07.2005 a primit de la învinuitul O. S. CD 2 proba nr.2,pe care l-a vizualizat în3 şi 5.07.2005,stocând în memoria HDD proba nr.20 informaţiile secrete de stat şi secrete de serviciu,iar în 10.12.2005 a transmis CD 2 proba nr.2 numiţilor I. M. şi E. G,în afara cadrului legal instituit prin prevederile Legii nr.182/2002 şi HG nr.585/2002 se circumscrie infracţiunii prev. de art.19 alin.1 teza a III-a din Legea nr.51/1991,cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În timpul desfăşurării urmăririi penale învinuitul s-a poziţionat diferenţiat,după cum urmează:
-până la momentul reţinerii şi arestării a negat total că ar fi fost în posesia unui CD conţinând informaţii clasificate de natură militară sau că ar fi stocat în memoria HDD proba nr.20 astfel de informaţii,relatând doar că a auzit discutându-se în mediul jurnalistic despre faptul că circulă suporturi optice ce conţin asemenea date.
Este de relevat împrejurarea că în două rânduri,respectiv la 12 şi 17.07.2005 învinuitul a informat 2 cadre ale S.R.I -Secţia Judeţeană Vrancea că în mediul jurnalistic se comentează că în Focşani circulă informaţii secrete despre misiunile escadroanelor româneşti dislocate în Afganistan,fără însă a preciza că este în posesia unui CD care conţine asemenea informaţii,că le-a stocat în memoria HD-ului său,deci o informaţie parţială.
-după revocarea măsurii arestării preventive (19.02.2006)învinuitul a prezentat declaraţii în care a oferit detalii ample în legătură cu ceea ce cunoştea despre CD 2 proba nr.2,fiind însă confuz în legătură cu modalitatea în care a intrat în posesia sa:iniţial a indicat în învinuitul O. S. şi,ulterior,pe martorul G. M..
Este de reţinut că această atitudine a fost adoptată după ce învinuitul a luat la cunoştinţă de rezultatele percheziţiei informatice.
Întrucât din declaraţia martorului G. M.,a cărui poziţie total sinceră şi contributivă la desluşirea traseului parcurs de CD 2 proba nr.2 s-a verificat şi din alte probe administrate în cauză a rezultat că CD 2 proba nr.2 a fost transmis de el învinuitului O. S. ,s-a reţinând în starea de fapt această derulare a evenimentelor.
Împotriva acestei ordonanţe G. M. a formulat plângere la procurorul şes D.I.I.C.O.T,care prin ordonanţa din 6.11.2007 a respins plângerea,apreciind soluţia procurorului,ca fiind legală şi temeinică.
Petentul G. M. a formulat în aceste condiţii,prezenta plângere în instanţă, pentru motivele consemnate în partea introductivă, apreciind că este nevinovat.
Plângerea este nefondată.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de procuror prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză. De altfel, învinuitul G. Marian nu a contestat transmiterea CD-ului ca informaţii secrete(de natură militară)unor persoane cunoscute de acesta,respectiv lui I. M. şi E. G.,în condiţii de clandestinitate,ocolind predarea CD-ului în condiţii oficiale.
Deşi a discutat cu privire la informaţiile secrete deţinute cu unele persoane din MApN şi SRI, învinuitul G. M. nu a predat acestora CD-ul în discuţie,preferând să-l transmită în mod secret unor persoane neoficiale şi fără atribuţii în legătură cu acele secrete militare.
Este irelevant sub aspectul infracţiunii prev.de art.19 alin.1 teza a III a din Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României,faptul că informaţiile secrete au ajuns şi la cunoştinţa altor persoane,întrucât secretele militare nu au fost declasificate până la transmiterea ilegală a CD-ului de către învinuit.
Nici calitatea de jurnalist al învinuitului nu-l poate exonera de comiterea acestei infracţiuni, întrucât orice persoană ce are cunoştinţă de informaţii secrete de natură militară nu are dreptul să le publice întrucât poate pune în pericol vieţile unor militari, ofiţeri într-un mediu de conflict. Ori,în modul arătat,învinuitul a transmis informaţiile secrete în mod clandestin,putând ajunge la persoane interesate de compromiterea şi punerea în primejdie a unor structuri militare.
De altfel,învinuitul nici nu a dorit să-şi folosească profesia pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice scurgerea de informaţii pe care o cunoştea,neinformându-şi ziarul unde lucra pentru a se face publice neregulile în legătură ci păstrarea secretului de stat în cadrul armatei (evident informaţiile secrete militare nu puteau fi făcute publice).
Libertatea presei,invocată de învinuit nu poate da dreptul jurnalistului de a face publice,unor persoane neoficiale,informaţii secrete militare,întrucât pot pune în primejdie dreptul la siguranţă a unor structuri militare.
În acest sens, art.10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este suficient de clară: Exercitarea libertăţii de exprimare,ce comportă îndatori şi responsabilităţi,poate fi supusă unor formalităţi,condiţii,restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege,care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor,protecţia sănătăţii sau a mediului,protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora,pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Dosar penal 8537/2/2007, sentinţa penală nr. 31/5.02.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală
5
